INTERVIU EVENIMENT din Marbella, cu Florin Prunea: „La ce talent am avut, dacă munceam cum a făcut-o Stelea, nu mai apăra el un minut în fața mea!” (Partea I)

Aflat în Spania alături de Dinamo, managerul general al ”câinilor”, Florin Prunea (51 de ani) a acceptat să dezbată cu ProSport momente inedite din cariera sa, competiția feroce pe care a avut-o cu Bogdan Stelea pentru poarta echipei naționale, dar și momente unice pe care le-a trăit ca portar al ”câinilor”. Printre altele, în această primă parte a interviului, Prunea analizează situația actuală a portarilor români, considerând că România este într-un moment foarte bun din acest punct de vedere.

În partea a doua a interviului oferit în exclusivitate reporterilor ProSport, Florin Prunea dezvăluie care este relația sa cu Ionuț Negoiță după ce finanțatorul a vrut să îl concedieze, îi transmite un avertisment lui Bogdan Bălănescu și anunță cine este noul „Dan Nistor” de la Dinamo. (vezi aici cotele oferite de Casa Pariurilor pentru meciurile amicale jucate de echipele din Liga 1 în această iarnă)

 

PROSPORT: Domnule Prunea, la ce vârstă ați luat decizia de a deveni portar?

Florin Prunea: Eu sunt născut în 1968 și am început să merg la Dinamo în 1977. Deci am început fotbalul la nouă ani, ca jucător de câmp. Timp de vreo doi ani am fost atacant, cu nea Fane Stănculescu antrenor. La un moment dat, antrenorul nostru a plecat de a club și a venit în locul său Gheorghe Timar, care ne-a aliniat la un antrenament pe toți. Daniel Sava era portar pe vremea aia. Așa, bun! Eram puși toți în linie și când a ajuns la mine, s-a uitat așa la mine de sus în jos și mi-a spus ”tu treci în poartă!”. 

PSP: Aveați deja fizic de portar?

FP: Ce fizic, nooo! Eram un uscat! Pe Daniel l-a pus atacant.Când am văzut asta am zis: ”eu în poartă nu stau, nu mai vin la antrenament! Gata!”. Și o săptămână nu m-am mai dus! Am mers acasă plângând și i-am spui tatei: ”domne, eu nu mă mai duc la antrenament că nu îmi place”. Mie îmi plăcea să alerg și să dau goluri.

PSP: Deci le aveați și cu mingea?

FP: Ei, păi cum! Eram golgeterul echipei! Și așa am ajuns portar. Să-l odihnească Dumnezeu pe Timar! Uite Gheorghe Timar ce ochi a avut! Din prima m-a văzut!

PSP: Dumneavoastră nu știați că puteți fi portar, nu simțeați…

FP: Exact! Eu nu simțeam și el a simțit-o din prima. Mi-a zis ”tu trebuie să fii portar!”. Incredibil! 

11 sezoane de Liga 1 a apărat Prunea poarta lui Dinamo

PSP: Cât de mult diferă pregătirea actuală a portarilor față de cea pe care o făceați dumneavoastră?

FP: Îți dau un singur exemplu ca să înțelegi! Noi, la copii și juniori atunci, și oamenii mai bătrâni din fotbal știu ce vorbesc, îl aveam pe nea Jean. Nea Jean era născut în Israel și i se spunea ”jidanul”. Așa era pe atunci porecla lui. El venea la cabană și ne vindea gumă de mestecat ”Elite”, nu am să uit niciodată! Pe mine și pe Stelea, pentru că am fost colegi de mici, ne lua după aceea deoparte, cum era nea Jean mai plin așa, cu pantalonii lui largi, cu pulover și cu o șapcă cu ciucurel pe care nu am să o uit niciodată. Ne arunca gumă în dreapta și stânga ca să facă antrenamente cu noi. Asta e diferența! Ăla era antrenamentul nostru! Acum există echipe care au și doi antrenori de portari. Diferențele sunt de la cer la pământ! Înainte nu existau antrenori de portari. Asta până prin 1983-1984.

PSP: Ideea era că vă aruncau în apă și trebuia să vă descurcați cum puteați?

FP: Da, exact așa! Eu la Dinamo am avut șansa să am antrenor de portar când am mers la echipa mare pe Marian Andrei. M-a luat la echipa mare pe la 15 ani și un pic.

”Tata era diplomat de carieră, îl vedeam o dată la trei ani!”

PSP: Deci ați fost precoce.

FP: Da, am fost! Și apăram la echipele naționale și la Uefa 86, adică cei născuți în ”66-67, iar eu eram născut în 68 după 1 august. Jucam și la grupa mea de vârstă și la cei mai mari cu un an decât mine. 

PSP: Când ați început să simțiți că sunteți vedetă, jucător de la Dinamo?

FP: Din momentul în care am început să merg la echipa națională de juniori! Pe vremea aceea nu exista meci al naționalei de juniori care să nu aibă rubrică în ziar. Scriau nea Stelică Trandafirescu, Laurențiu Dumitrescu, Ion Bocioacă. Toate meciurile de atunci ale echipei naționale erau într-un chenar cu note și așa mai departe, cum era și la Liga 1. Atunci am simțit că am făcut cu adevărat pasul spre fotbalul mare. Sigur, următorul moment important a fost atunci când am debutat la Dinamo.

PSP: Părinții ce vă ziceau?

FP: Ai mei? Eu de la zece ani am rămas mai mult singur pentru că tata fiind diplomat de carieră era mai mult plecat împreună cu mama. EI au lucrat pe la ambasade prin toată lumea. Am rămas singur cu bunică-mea, sor-mea era și ea singură și stătea cu verișoara în casa părintească. După, în 1988 a fugit din țară fratele mamei, iar eu nu am mai putut să ies din România. Mi s-a dat interzis! Asta a fost chiar după celebra finală de Cupă Dinamo – Steaua când a ieșit Steaua de pe teren. Eu la acel meci am fost rezervă. Eram copil, dar am fost rezerva lui Moraru. Înainte de meci am jucat finala campionatului național de juniori, i-am bătut pe Sportul 3-0 și după meci a fost finala Cupei, iar eu am fost pe bancă.

”La 17 ani am fost sergent major!”

PSP: V-a afectat mult această interdicție?

FP:Așa am ajuns la U Cluj! Fratele mamei a fugit, iar în dimineața meciului m-am trăzit la Săftica cu nea Remus Vlad de la Cluj, Liviu Maior, tatăl lui George, și Ioan Rus, care era președintele clubului, fostul ministru de Interne. Nea Mircea Lucescu mi-a zis: ”Florine, tu din păcate nu mai ai voie să ieși din țară”. Eu eram și subofițer!

PSP: Erați subofițer deja?

FP: Daaa, pe mine pe Răduciou și pe Lupescu ne-au făcut subofițeri înainte de 18 ani ca să nu ne ia Steaua în armată, să ne fure. Deci eu aveam grad la 17 ani, sergent major.

PSP: Revenind la cei de la U Cluj care au venit la Săftica să vă ia…

FP: Da, eu nu voiam să merg acolo! Nu voiam să las Bucureștiul, dar a intervenit Lucescu și mi-a spus: ”Florine, eu aici vreau să cresc un portar de Cupe Europene, ori tu nu ai un viitor în Cupele Europene”. Cu toate că Lucescu a tras foarte mult să mă aducă rezerva lui Moraru. Eram convins că eu voi fi următorul portar al lui Dinamo pentru că Stelea era împrumutat la Iași, unde nu juca.

PSP: Deci competiția dintre dumneavoastră și Stelea a existat încă de când ați deschis ochii în fotbal!

FP: Noi? De la nouă ani am fost ca frații siamezi la prima echipă!

PSP: Ce însemna să fiți rezerva lui Țețe Moraru?

FP: Am învățat foarte multe de la el! Noi, copiii lui Dinamo am avut șansa pe care din păcate copiii ăștia de azi nu o mai au! Să stăm lângă astfel de oameni! Moraru, Andone, Dragnea, Augustin, Orac, Țălnar. Ne iubeau ca pe copiii lor și nu se apropia nimeni de noi! La vremea respectivă Dinamo era Dinamo! Aveam tradiție adevărată! Erau foarte mulți jucători crescuți în pepiniera proprie care făceau parte din prima echipa.

383 de meciuri a jucat Prunea în Liga 1, all-time, încasând 413 goluri

PSP: Ce amintiri aveți cu ”Țețe”?

FP: Eleganța lui ca portar! Toată lumea spunea că Prunea și Tene îl copiau pe ”Țețe” Moraru. Și e adevărat, se vedea și la mine și la el că făceam asta.

PSP: Deci v-a fost idol?

FP: Pentru mine a fost, da! La meciurile cu Hamburg și cu Liverpool am stat în spatele porții lui. Îmi aduc aminte de meciul cu Hamburg, în minutul 60 sau 70, m-a chemat pentru că nu își mai ținea jambierul, ploua și era noroi. Mi-a zis că nu poate să își dea mănușile jos: ”Trage-mi repede jambierul și închide-l”. Îmi tremurau mâinile într-un fel, Doamnee! Nu știam cum să mă mișc mai repede să nu vină ăia și să dea gol! Eram copil de mingi. După aceea la meciul cu Liverpool, n-am să uitat niciodată, m-am dus la Grobbelaar, care mi-a dat o șapcă de portar de-a lui cu Liverpool.

PSP: Cred că ați pus mare preț pe ea…

FP: Mergeam și vara și iarna cu ea! Toată lumea voia să mi-o fure, iar eu aveam o grijă de ea! Doamne, ce mândru eram!

PSP: Generația dumneavoastră a crescut într-un sistem social închis. Se vorbește despre faptul cu tocmai acest lucru a facilitat creșterea unor mari campioni.Dacă erați lăsat să plecați în străinătate la 15-16 ani ați fi devenit un portar mai bun?

FP: Dacă ni se dădea liber să plecăm din țară ca oamenilor normali din restul lumii, eu zic că Ceaușescu rămânea președinte cât voia el. Asta este părerea mea! A fost o greșeală a sistemului de atunci, dar pe de altă parte pun problema și de ce celelalte țări care au avut aceeași soartă. De ce Iugoslavia s-a despărțit, dar sporturile de echipă au progresat în continuare, iar la noi nu? Pentru că au acordat o importanță foarte mare sportului. Noi din păcate am regresat.

”Nu știam cum să fac să îi fur mănușile lui Răzvan Lucescu!”

PSP: Deci dumneavoastră erați mai bun dacă puteați ieși în Occident?

FP:  Să știi că pe vremea aceea nu era diferență mare între ei și noi! Noi, sportivii face to face ne băteam parte în parte cu ei. Aveam la Dinamo condiții de pregătire la nivel european pe atunci atunci. Condițiile erau foarte bune! Eu am mai povestit, m-am dus la Dinamo în primul rând de foame pentru că aveam masa de prânz la popotă. Aveam biletul de tramvai dimineața gratuit, o ciocolată și masa de la popotă. 

PSP: Nu cred că era chiar așa, dacă tatăl dumnevoastră era diplomat…

FP: Frate, tata era plecat de îl vedeam o dată la trei ani și eu eram singur pe aici cu bunică-mea, crede-mă! La prânz la popotă aveam ciorbă, o ”ureche de elefant” d-asta de friptură sau snițel și o amandină. Eu pentru asta mă duceam când eram junior. Eu așa am crescut la Dinamo! Mă bucuram la o amandină! Așa erau vremurile atunci că nu găseai așa ceva la orice pas.

PSP: Credeți că foamea v-a ajutat să performați?

FP: De obicei la fotbal vin oameni care trebuie să reușească! Puțin sunt cei care vin din familii realizate și ajung și ei bine. Ți-i număr eu pe degete. Răzvan Lucescu e un exemplu. Păi Răzvan mai avea nevoie de ceva în viață? Și el a fost cu noi în trupă la Dinamo. Îi luam cu ”Stelică” mănușile, ne rugam de el: ”dă-ne, bă, și nouă mănuși!”. Noi aveam mănuși de sudori și alea rusești cu suprafață de paletă de ping-pong. Răzvan venea cu niște mănuși verzi frumoase și eu mă gândeam: ”mamăăăă, cum să i le fur?”, dar mi-era rușine. I le mai ceream.

40 de meciuri a apărat Prunea poarta echipei naționale. A încasat 24 de goluri

PSP: Și? Vă dădea mănușile?

FP: Da, ni le dădea! Cum le folosea puțin îmi dădea și mie o pereche de mănuși. Răzvan era băiat bun! A reușit prin felul său de a fi modest și cu multă muncă. 

PSP: Cum a fost Răzvan ca portar?

FP: Foarte bun! Răzvan a fost un portar foarte bun! Ia numărul lui de jocuri și ai să vezi!

”Duckadam a fost un portar incredibil de constant! Nu greșea niciodată!”

PSP: Totuși nu a ajuns la echipa națională.

FP: Păi la ce competiție a fost acolo! În locul cui să-l ia? Ia-l tu în locul cuiva și spune-mi pe cine scoteai! Vorbim de portari acum, frate! Eu când am debutat la echipa națională nu mă gândeam niciodată că nu-l ia la lot pe Duckadam și mă ia pe mine! Eu la debutul meu la echipa națională l-am avut rezervă pe Nițu, un portar de 30 și ceva de ani atunci.

PSP: Unii spun de Duckadam că a avut un singur moment bun, cel din finala Ligii Campionilor, în rest neieșind în evidență. Adevărul e că a jucat doar două meciuri la echipa națională…

FP: Nu este adevărat! Helmuth a fost un portar incredibil! Dar ce portari nu erau pe vremea aia! Era  greu rău de tot. Dacă el a avut doar două selecții înseamnă că la vremea aceea România avea foarte mulți portari de mare valoare. Eu îmi aduc aminte bine pentru că am și jucat împotriva lui, niciodată nu greșea! Eu nu l-am văzut pe omul ăsta să gafeze! A fost un portar incredibil de constant și foarte puternic. Personal, cred că merita mai mult!

PSP: În ultimii ani se discută foarte mult despre compatibilitatea dintre fotbaliștii de câmp și diverse campionate. La portari se poate discuta despre așa ceva?

FP: În momentul de față, nu! Pe vremuri era altceva! Când spuneai că mergi să joci în Anglia și aia joacă numai cu mingea pe sus, era adevărat! Acum lucrurile s-au schimbat. Ce echipe englezești mai joacă așa? S-a terminat! Acum, contează foarte mult jocul de picior. Uită-te la portarii mari cum este Alisson la Liverpool, Neuer, toți au joc de picioare incredibil. După aceea vin ieșirile pe centrări și alte lucruri. 

PSP: De ce e atât de important acest joc de picior al portarilor?

FP: Pentru o echipă care vrea să câștige trofee e foarte important pentru că portarul nu are mai mult de două-trei mingi grele pe meci. În schimb, jocul de picior contează foarte mult. Să se descurce cu mingea când e presiune foarte mare el. Un alt lucru important în fotbalul de astăzi este ca portarii să aibă un psihic calm și lucid.

”Eu eram în grupa mai bună valoric, Stelea nu se apropia!”

PSP: Vorbeați mai devreme de Bogdan Stelea. Dacă faceți o comparație între el și Prunea, care a fost mai bun?

FP: Cred că nu e un secret, mă gândesc că toată lumea a văzut chestia asta! Eu am fost mai talentat, iar ”Stelică” a muncit mai mult. La copii și juniori aveam două grupe valorice, eu apăram la prima grupă, aia mai valoroasă, iar el la a doua. De grupa întâi nu se apropia! După aceea, în timp, el a muncit ca un câine. A fost incredibil! Eu dacă munceam ca Stelea, Bogdan nu mai prindea două meciuri la echipa națională!

PSP: Ați fost genul românesc ”o fac din talent, n-am nevoie de muncă”?

FP: Munceam și eu, dar nu aveam puterea lui de muncă! Dacă aveam puterea de muncă a lui ”Stelică”, nu apăra un minut în fața mea. E un băiat senzațional, dintr-o familie de profesori. Ne știm bine de tot, el mânca la mine acasă, eu la el. Am fost ca frații!

PSP: Realistic vorbind, poate exista o relație de frați atunci când există o competiție foarte mare?

FP: Se poate, dar cu siguranță că în spate acolo există ceva. Dar nu mă enerva el dacă îmi lua fața ci antrenorii care luau deciziile. 

PSP: Deci cu antrenorii aveați ce aveați!

FP: Da, păi tu crezi că mie îmi convenea când nea Puiu mă punea pe bancă și-l băga pe ”Stelică” în poartă? Însă trebuie să-ți dau un exemplu din care mi-am dat seama că nu aveam dreptate! Meciul cu Columbia din ”94! Eu am apărat la Cardiff ultimul meci și ne-am calificat. Cine a jucat primul meci în America la Campionatul Mondial?

PSP: Stelea!

FP: Exact! Și a fost cel mai jucător român din acel meci! Înainte de meci eu vorbeam cu nevastă-mea și îi spuneam: ”Gata, nu mai stau aici o secundă. Vreau să plec!”, dar uite că a avut dreptate nea Puiu că l-a băgat cu Columbia. A avut ”Stelică” niște intervenții incredibile la 0-0.

”I-am apărat două penalty-uri lui Hagi! Lui Stelea mai avea puțin Gică și îi dădea gol de la dușuri”

PSP: Credeți că antrenorii simt mai bine jucătorii decât se simt chiar ei pe ei?

FP: Sută la sută! Și mai ales acum când sunt antrenori de portari. Iar la echipele naționale contează foarte mult ce face portarul cu o săptămână înainte, cum se antrenează. Dacă este o concurență acerbă între doi portari așa faci diferența. Până în meci îi ai la dispoziție o săptămână sau zece zile și îi vezi zi de zi la antrenament cum apără. Care e mai vână, care e mai concentrat, sunt convins că așa făcea și nea Puiu. D-aia ne mai schimba pe mine cu ”Stelică”.

PSP: Care erau principalele calități pe care le avea Bogdan Stelea?

FP: ”Stelică” avea forță incredibilă! Îi plăcea să lucreze tot timpul la sală și avea și o doză de țăcăneală. Bine, toți portarii o avem, dar la el era mai mare (râde). 

PSP: La duelurile unul contra unul cine era numărul unu?

FP: Aici eu am fost mai bun! La duelurile unul contra unul și șuturi de la distanță era cam greu cu mine! Cu centrările stăteam cam nasol (râde), dar ”Stelică” n-o comitea. Uite, fii atent un paradox! Mie Hagi nu mi-a dat niciun gol în Liga 1. Ba din contră, în 1988 când eram la Cluj, i-am apărat două penalty-uri. Era U Cluj – Steaua, cu Porumboiu arbitru la centru. Am făcut 2-2 cu ei și a încercat Gică unul în dreapta și unul în stânga, le-am apărat pe amândouă. Lui ”Stelică” mai avea puțin Hagi și îi dădea gol și de la dușuri! Vezi cum e fotbalul?

PSP: Care au fost principalele dumneavoastră calități?

FP: Tehnică foarte bună și o nebunie. Nu mi-era frică, nu mă feream de contact. Și nici de miza meciului nu aveam frică. Am pe față o grămadă de semne.

”Am fumat de la zece ani! Fumatul afectează performanțele sportive și vă spune asta un portar!”

PSP: Prin ce metode reușesc portarii să se ferească la contacte?

FP: Nu există! Te duci la risc, e care pe care! Eu nu am văzut portar care să se poată proteja.

PSP: Ați avut vreo accidentare grea?

FP: N-am avut, m-a ferit Dumnezeu! N-am avut nici măcar o contractură. Am avut un fizic foarte bun.

PSP: Erați și profesionist în pregătire?

FP: Am mai călcat strâmb! Eu am fost fumător! Fumam de la zece ani.

PSP: În regulă, dar la portari nu e același efect ca la fotbaliștii de câmp. Simteați ceva de la țigări?

FP: Da, păi numai eu știu trei portari mari ai fotbalului mondial cu care chiar eu am fumat în spatele autocarului după meci la o vorbă. La noi e altceva, dar oricum se simte! Cert este că afectează cu siguranță! La antrenament se simte când respiri! Fumatul afectează foarte mult condiția fizică și asta ți-o spune un portar! Dar apoi un jucător de câmp…

PSP: Ați fumat vreodată la pauza unui meci?

FP: De multe ori! Și la meciuri importante. Erau și alte vremuri, acum dacă aprinzi o țigară în vestiar cred că pornesc stingătoarele de incendiu (râde).

PSP: Mi se pare ciudat că fotbaliștii de azi care în teorie sunt mai profesioniști, mai bine pregătiți și au condiții mai bune, nu reușesc performanțele din vremea dumneavoastră când fumați la pauza meciurilor.

FP: Făceam performanță pentru că…mă rog, dacă deschid subiectul ăsta acum, ne ia foarte mult timp, dar îți dau un singur exemplu. Câte echipe de fotbal erau în București pe vremea mea și câte sunt acum în primele trei ligi. În Valea Jiului, alt exemplu, câte echipe erau? Lupeni, Petroșani, Petrila și așa mai departe. Aici e drama dispariției echipelor din fotbalul românesc! A fost ca un ”genocid fotbalistic”! Erau performanțe mult mai mari pentru că exista o competiție foarte puternică și baza de selecție era imensă!

”Tătărușanu și Pantilimon erau ca mine și ”Stelică”, dar ”Panti” a ales banii!”

PSP: După dumneavoastră și Stelea, a apărut Bogdan Lobonț care a avut o concurență similară, cu cine să spunem? Dani Coman?

FP: Cu Coman a fost o perioadă scurtă, deci nu o pot numi concurență cum a fost a noastră. Per total, Lobonț nu a avut concurență! Știi care a fost, după părerea mea, următoarea concurență adevărată de portari ”siamezi” cum eram eu cu ”Stelică”? Tătărușanu și Pantilimon! Îi știu de la tineret pe amândoi, când erau la Săndoi și mă ocupam de tineret cu el! Când au venit ăștia doi de la tineret a început o concurență adevărată! 

PSP: De ce a câștigat Tătărușanu această luptă?

FP: E simplu! Pentru că a jucat mai mult la echipele de club. Cu toate că eu cred în continuare că Pantilimon este un portar foarte bun, el a ales calea financiară. Și nu poți să-l judeci! Foarte bine a făcut!

PSP: Legat de Lobonț, cât a contat faptul că a fost scund pentru un portar?

FP: Nu contează! Păi asta a fost calitatea lui principală, i se spunea ”Pisica” pentru agilitatea pe care o avea. Dacă era mai înalt, pierdea din agilitate. Dacă ne întoarcem în timp și ne uităm la perioada lui, să știi că Lobby n-a luat goluri multe pe centrări, n-a greșit. Rar a făcut-o. Deci nu cred că a fost un handicap.

6 trofee a câștigat Prunea în carieră: 1 titlu și 2 Cupe ale României cu Dinamo, 1 titlu și o Cupă ale României cu Craiova și Cupa Bulgariei cu Litex

PSP: Dacă ne uităm la cluburile foarte mari din Europa, nu există niciun portar scund. De ce?

FP: Da, uite că ai dreptate! Chiar nu m-am gândit la chestia asta. E adevărat că echipele mari țin la toate aspectele  inclusiv fazele fixe, iar acolo contează. Probabil cluburile preferă un goalkeeper care iese pe centrări decât unul de linia porții.

PSP: Haideți să trecem și la zilele noastre. Tătărușanu nu a debutat în campionat pentru Lyon, are doar două meciuri în Cupă, dar la echipa națională a jucat excelent în ultima perioadă. Cum e posibil?

FP: Asta arată încă o dată ce l-a caracterizat toată cariera: constanță, luciditate și calm. Băiatul ăsta este de un calm incredibil! Un calm pe care nu-l au toți portarii. Tot timpul de când îl aveam la tineret, îmi dădea liniște. A avut mereu altceva.

”Pentru mine,”Țețe” Moraru a fost cel mai bun portar din lume!”

PSP: Tătărușanu e o excepție. Deși nu joacă, e în formă. Pantilimon însă n-a mai jucat din 27 aprilie, Niță n-a mai jucat din 30 octombrie, iar Ionuț Radu a devenit rezervă la Genoa. Este o criză a portarilor echipei naționale?

FP: În niciun caz! Mai mult, cred că avem soluții foarte bune și în competiția internă. Dacă acum vreo șapte, opt ani vorbeam de probleme cu portarii la echipa națională, acum nu mai este vorba de așa ceva. Școala de portari lucrează. Apar din spate portari foarte buni. Și ăsta micul de la noi de la Dinamo, Fara! O să îl vezi tu pe Fara și o să mă pomenești! Sunt echipe care se interesează deja de el, dar el trebuie să rămână la noi. Mai sunt și alți copii care vin din spate. Mă gândesc la băiatul ăsta de la Târgoviște…

PSP: Aioani.

FP: Exact! Mie îmi place foarte mult. Eu i-am spus lui Mirel, nu îi dau eu sfaturi, dar cred că pot vorbi de portari. Eu cred că ar fi trebuit să fie portarul titular al echipei naționale U21, din două considerente. Primul, a început campania și a început-o foarte bine, iar cel de-al doilea motiv este că joacă constant la echipa de club și o face foarte bine. 

PSP: Ultima întrebare: Care este portarul dumneavoastră preferat din toată istoria fotbalului?

FP: Țețe Moraru! 

PSP: Dintre toți marii portari ai lumii? Peste Zenga, Van Breukelen, Buffon și așa mai departe?

FP: Pentru mine a fost peste toți! Moraru fără regrete!

PSP: În regulă, dar dacă ar fi să alegeți un portar care nu e român?

FP: Jean-Marie Pfaff mi-a plăcut mult. Am și jucat împotriva lui!

Analiză scurtă făcută de Florin Prunea portarilor români tineri

Ionuț Radu (Genoa):Talent extraordinar, dar are minus continuitatea. Trebuie să lege jocurile foarte bune. Cred că poate mai mult. A avut meciuri în Italia și cu bune și cu rele, din păcate. Eu sunt un om care l-a susținut mereu. Nu trebuia trimis pe bancă, ci susținut în continuare. Cred că transferul lui Perin la Genoa a fost făcut peste capul antrenorului. E altceva acolo la nivel de societate

Mihai Aioani (Chindia):A avut un moment de scădere după ce a fost scos din poarta echipei naționale. A căzut psihic, dar cred că își va reveni. Deja a început să aibă din nou evoluții bune. Din ce știu, îl dorește foarte multă lume

Andrei Vlad (FCSB):Este un portar care nu a confirmat și nu cred că va confirma la FCSB. Trebuie să plece de acolo undeva unde să joace meci de meci. La el lucrurile au fost clare. A fost băgat să joace pe valoarea lui, dar a greșit și prima oară și a doua și a treia oară. O astfel de situație îl dărâmă pe un portar tânăr. Sunt curios când va juca primul meci iarăși titular. Repet, trebuie să plece de la FCSB

Cătălin Căbuz (Viitorul): ”O mare surpriză pentru mine! A confirmat sezonul foarte bun avut la Sibiu și acum continuă evoluțiile bune. I-am spus-o lui Hagi din prima că nu înțeleg cum de l-a dat împrumut și nu l-a ținut să apere la el. Gică are trei sau patru portari care pot apăra la orice echipă din țară. A făcut la Viitorul o școală de portari fantastică. Vedeți și pe Tordai și pe Cojocaru sau Dur-Bozoancă”

Preferații lui Prunea dintre portarii europeani: 

Alisson (Liverpool) / De Gea (Man. United): ”Alisson pentru că e foarte constant și nu greșește

Handanovici (Inter) / Szczęsny (Juventus): ”Handanovici pentru că mai elastic și are aptitudini de lider. Szczesny nu iese cu nimic în evidență, nu m-a dat cu nimic pe spate. La Juve are două șuturi pe meci. Handanovici face însă niste parade incredibile”

Ten Stegen (Barcelona) / Oblak (Atl. Madrid): ”Oblak din toate punctele de vedere! Ter Stegen are doar jocul de picioare mai bun”

 

Publicat: 21 01. 2020, 18:09
Actualizat: 21 01. 2020, 19:18