SUPER REPORTAJ** MoNICO, suflet de rapidist în Monte Carlo

Un român nu intră în Monte Carlo doar în vacanțe, nu-și turează
bolidul pe străzile monegasce compatibile cu pneurile de Formula 1
și nici nu epatează prin cazinourile țipătoare. El aici trăiește,
aici își exercită profesia și aici vrea să rămână pe o perioadă
nedefinită. După patru ani petrecuți la Auxerre, Daniel Niculae (28
de ani) le face zile fripte adversarilor cu AS Monaco, grupare
pentru care a înscris deja patru goluri în opt partide.

Acțiunea se petrece pe înserat, la o masă retrasă din Barul
American al Hotelului de Paris din Monte Carlo, pe acorduri de jazz
și aromă de cafea. S-au scurs doar 72 de ore de la eșecul cu
Gourcuff și ai lui, iar rezonanța locului în care ne aflăm mai pune
o picătură pe rana protagonistului ce-și face apariția, pe scările
abrupte, ca-n fosta Potcoavă, ușor șchiopătând. Entorsa de la
piciorul de bază (dreptul), suferită pe „Stade de France”, îi
frânge un eventual fuleu printre statuetele hotelului inaugurat în
1863. Un stabiliment fondat exact cu șase decenii înainte să se
nască marea iubire a lui Nico, cea din 1923! Conexiune sau pură
întâmplare?! Nu se știe, dar atacantul se simte perfect aici, pe
noua arenă și în Monte Carlo… în general. „Când eram mic, nici
măcar nu știam pe unde este Monaco, nu vedeam mai departe de orașul
în care m-am născut sau de echipa la care speram să joc. Mi s-a
împlinit visul, am ajuns fotbalist la Rapid, apoi viața m-a purtat
pe căi nebănuite, iar fotbalul a devenit o meserie. Ești
profesionist, ai marea plăcere să faci ceea ce iubești și mai
câștigi și bani pentru asta”, frapează prin sinceritate tonicul
atacant care zi de zi face recuperare două-trei ore, stă în pat, nu
are voie să conducă, să meargă pe jos și să se întâlnească cu
ziariștii, cum ne „ceartă” el. Bine, repausul forțat a fost
prescris doar pentru 10 zile de la data coșmarului din Saint
Denis.

Zece euro
un „bună ziua” dat de taximetrist

10 zile ce trec ca 10 ore în Monte Carlo, un Rai pe Pământ, la
fel ca titlul melodiei Belindei Carlise. Un mediu luxos, în care
bucureșteanul nu și-a schimbat tabieturile: ascultă hip-hop și
muzica dance a anilor 90, preferă o geacă de piele până-n talie și
nu ratează vreo cafea. Pe care o bem și o descriem mai târziu,
pentru că fascinantul Monaco ne stârnește imediat curiozitatea. „Nu
te plictisești niciodată aici, ai tot timpul ceva de făcut, dar
pentru un sportiv de performanță e mai greu să-și împartă timpul.
Mai întâi familiei, apoi antrenamentelor, apoi, dacă mai rămâne un
pic, pentru un restaurant sau, de ce nu, o discotecă. E o viață
puțin mai scumpă, dar merită fiecare bănuț în plus pe o cafea. Ai
luat taxiul? Ai văzut că doar un «Bonjour» formulat de șofer te
costă 10 euro?”, zâmbește Nico teleportându-ne și în atmosfera din
vestiarul echipei. „Ni se pune câte o coroană în vestiar…
glumesc, e unul obișnuit cu toate facilitățile. Prințul Albert vine
la meciuri, nu intră în vestiar, dar a venit la Centrul de
pregătire, unde ne-a încurajat. E un tip ok, deschis, ne-am
întâlnit și la un restaurant, dar n-am vorbit personal cu el pentru
că eu sunt mai nou la echipă. În tribune, spectatorii sunt
liniștiți, de fapt, ca-n toată Franța, doar Marseille, echipele din
Paris și St. Etienne dispunând de suporteri fanatici”, completează
numărul 21.

Nico vrea
doi-trei copii

Adaptarea la echipa pentru care a semnat în iunie s-a produs
dintr-odată, pentru că Nico nu a mai trecut pe o cărare
nebătătorită ca la Auxerre. Limba lui Napoleon nu-i mai pune câte-o
talpă, coechipierii sunt fețe cunoscute, așa că nu-i mai rămâne
decât să ridice ștacheta. „Am ales Monaco pentru că eram la finalul
unei perioade de patru ani, cea mai frumoasă din viața mea, dar
aveam nevoie de o schimbare și am făcut alegerea perfectă. Sper să
confirm pe parcurs”, mai zice Nico. Mai schimbăm două vorbe, ieșim
în carnavalul luminilor din fața centrului și admirăm caii-putere
pe care craii de Dorobanți și i-ar dori la orice oră. Nico preferă
să se imortalizeze alături de un Rolls Royce de modă veche, dar
briza mediteraneană de octombrie e rece și facem cale-ntoarsă spre
interior. Unde aflăm și un secret: puterea alintaromei. „Cafeaua
îmi este indispensabilă. O beau dimineața, la prânz, după-amiaza și
seara. Beau cafea de la șapte ani! Mama m-a pus să aleg odată între
lapte, ceai și cafea, și am optat bineînțeles pentru cafea. Dar cea
făcută de mama e un fel de apă neagră, numai ca să mă păcălească!
Zice să nu-mi bată inima!”, istorisește cu foc atacantul de 1,85 m.
Unul care vrea să escaladeze până la capăt trei piscuri separate,
care se intersectează inevitabil. „Vreau să trec de perioada
nefastă de la națională, să câștig cât mai mult cu Monaco, să mă
căsătoresc cu logodnica mea Oana, și să avem doi-trei copii!! Aaa,
și să nu pui titlul ăla cu Prințul! Doar Albert e prinț la
Monaco”.

15 era locul
ocupat de AS Monaco sâmbătă, înaintea partidei din deplasare cu
Caen. Alb-roșii adunaseră opt puncte din opt partide

7 partide în
campionat și una în Cupa Ligii bifase Niculae până la ora
realizării reportajului

4 goluri –
trei în campionat și unul în Cupa Ligii înscrisese Nico pentru
echipa antrenată de Guy Lacombe

Sunt mulți români care trăiesc prin Monaco. Unii au o stare
bună, alții vin să-și câștige existența
Daniel NICULAE