Contra: „Nu știu dacă voi antrena vreodată”

Înainte de a discuta din nou despre cariera ta de fotbalist, trebuie neapărat să îți pun o întrebare-cheie: te vezi selecționerul naționalei într-o zi?
Ca să fiu sincer, nu știu dacă voi antrena vreodată… Foștii mei colegi mă sfătuiesc mai degrabă să nu mă apuc de meseria asta că e al naibii de greu. Parcă m-aș vedea, mai degrabă, făcând ce a făcut Adi Ilie (foto) la Steaua.

Cine zice să nu antrenezi?
Păi Hagi, Olăroiu, Dan Petrescu… Cel puțin când îl văd pe Dan cum se consumă, chiar că nu îmi vine să fiu antrenor, dar, cine știe… Nu am luat încă nicio hotărâre.

Hai că mai e până atunci… Poli, Dinamo? Mai revii în țară?
Nu am spus asta. Depinde de oferte, depinde de proiect, de felul cum se pune problema. Banii sunt importanți, dar nu sunt totul. Îți dau un exemplu: am apreciat cel mai mult că președintele lui Getafe m-a așteptat până după Euro, că m-a înțeles… Mă simt iubit aici, Spania e a doua casă pentru mine, așa că nu am niciun motiv să iau decizii pripite. La iarnă intru în ultimele șase luni de contract și voi decide.

Dar din toate zvonurile legate de posibilitatea de a fi venit în Liga I imediat după Euro?
Cu domnul Iancu am avut mai multe întâlniri, nu ne-am înțeles, dar ne-am strâns mâinile ca doi bărbați. Și cu Borcea au fost mai multe discuții, însă totul a rămas la stadiul ăsta.

„Ancelotti a insistat să rămân la Milan”

Când vine vorba de cariera ta, punctul de maxim îl reprezintă Milanul. Te-au dat ei atunci pentru incidentul acela cu Davids?
Am mai auzit varianta asta, dar nu a avut nicio legătură. Eu am ales să plec. După ce l-au luat pe Nesta, conducătorii de la Milan au spus că sunt dispuși să renunțe la unul dintre fundașii cu oferte. Avea Roque Junior care se accidentase în perioada aia o propunere bună și mai erau cei de la Atletico dispuși să plătească 9 milioane de euro pentru mine… De la Milan nu se pleacă. Acum știu, atunci nu am știut! A fost o alegere. Una greșită. Mai ales că Ancelotti a insistat până în ultima clipă să nu plec.

Ambiție? Teribilism?
Pripeală și prea multă presiune. Era ultima zi în care se făceau transferuri și eu toată noaptea m-am gândit ce decizie să iau. La 9:00 dimineața aveam bilet de avion Milano-Madrid, dar cum am spus, nu era nimic bătut în cuie, ajungea să telefonez și să spun că vreau să rămân. Pe la 4:00 abia, am sunat să spun că m-am hotărât să plec.

„Acum 10 ani, semnai și că te duci la ghilotină!”

L-ai apărat pe selecționer în scandalul de pe aeroport.
Nu mi se pare normal cum au procedat. E totuși antrenorul care a adus ultimele calificări…

Dar asta nu are legătură cu problemele de natură juridică.
Nu am apucat să termin… Mă mai uit și eu la emisiuni informative și de analiză și văd cum se afirmă și se demonstrează că acești procurori nu fac nimic împotriva celor care comit nereguli mult mai grave. Plus că, dacă se dorea, se găseau alte metode pentru a-l determina pe cetățeanul Victor Pițurcă să meargă la DNA. De exemplu, în loc să îl ia de la aeroport, îl așteptau acasă și îl pofteau la audieri. Fără atâta tam-tam.

Tu ai ceva cu procurorii pentru că ai avut și tu probleme…
Nu am nimic cu nimeni. Pe mine m-au chemat să dau o declarație pentru transferul de la Dinamo. Voiau să le zic cu lux de amănunte ce am discutat acum 10 ani. Păi acum 10 ani vă spun eu că dacă impresarul te punea să semnezi ghilotina, o semnai. Ca fotbalist erai înnebunit să pleci din țară, să joci afară, să câștigi bani… Mi-au oferit banii pe care i-am cerut?! Am semnat și basta… Doar nu mă apucam să fac anchete de unde provin banii…

Mai am o curiozitate. De unde „Guriță“?
Nu mai țin minte. La Dinamo sau la tineret mi-au zis prima oară așa, dar nu știu cine exact. Guriță… Ha! Poate mi se spune așa că am gura mare!

Un antrenor ți-a spus și Cosmin Cozma…
Amintiri… Sunt frumoase, dar nu pot trăi cu ele. Fug la antrenament!