Chivu: „Fumez ocazional, dar vreau să mă las!”
Cristian Chivu (foto) a apărut zilele trecute pe coperta numărului de lansare al ediției românești a revistei GQ. Celebra publicație din Italia i-a acordat, tot în această lună, nu mai puțin de cinci pagini căpitanului României, scriind despre el că este genul de „antipersonaj”, în sensul că nu se dă în vânt după aparițiile publice sau în presă. Iată mai jos fragmente din cele două interviuri.
Cristi, ce idol aveai în copilărie?
Pe Gică Hagi. Visam să joc alături de el și am reușit. Este un mare om, pe teren este devorat de dorința de a câștiga, în afara lui este lapte și miere. Așa sunt marii jucători, intră pe teren ca doctor Jeckyl, și acolo se transformă în Mr. Hide.
Te-a curtat mult Inter.
Da, încă de când eram la Ajax. Am ajuns, că m-a dorit mult Mister Mancini. Dar e deja o tradiție, toți antrenorii care mă doresc nu rezistă apoi mai mult de un an. Am pățit așa și la Universitatea Craiova, apoi la Ajax, cu Wouters, la Roma cu Capello și apoi cu Mancini la Inter…
Vrea să se lase de fumat
Să nu se audă…
Nu, nu mai contează, că Inter e oricum ultima mea echipă.
Este ceva ce nu-ți place în Italia?
Da, eticheta care li se pune românilor, în general. Nu suntem un popor de infractori.
Există rasism în Italia?
Să nu ne ascundem, este, și încă mult. De câte ori nu mi se strigă pe stadioane „Èšiganule, du‑te să te faci zidar!”…
Știm că ai un cult pentru tatăl tău…
Da, a dispărut când aveam 17 ani. A doua zi am dat primul gol în Divizia A și am fost convocat la națională. Apoi, la 18 ani, eram deja la Ajax. I-a lipsit foarte puțin lui tata să mai prindă și aceste reușite, dar cred că, de unde este acum, s-a bucurat.
De fumat nu te lași?
Fumez ocazional. E singurul viciu pe care îl am de ani buni, dar nu exagerez. Acum, că va veni și copilul, voi încerca să reduc, până nu voi mai fuma deloc.
Fără botoșei Galliano
O să-i iei copilului botoșei de la Galliano?
Nu, copiii pot crește bine și cu botoșei normali, nu trebuie neapărat să scrie John Galliano pe ei.
De Revoluție îți amintești ceva?
Da, da, de la noi de acasă se auzeau focurile de armă, se vedeau trasoarele…
Stăteai la coadă, la rație?
Stăteam la pâine și la lapte, ca să am bani de buzunar. Sau mai strângeam borcane și le vindeam.
La filme te uiți acasă, cu Adelina?
Mie îmi plac cele istorice, ei mai mult comediile romantice… În general, balanța se înclină în favoarea ei. (râde) Eu rabd și mă uit… Ne mai uităm și la filme de groază, că-i plac ei.
Ai o superstiție?
Dacă trece pisica neagră prin fața mea mă întorc din drum. (râde) Este o chestie studiată științific. Mi s-a întâmplat să pierd două meciuri importante din carieră din cauza unor pisici care mi-au trecut prin față, și de atunci nu mai trec, mă întorc.