City. Doar Manchester City. Stucan, despre cum a apărat Niță sufletul Stelei într-un 0-5 demn de uitat

„Asta este perioada cea mai bună în care Steaua poate juca împotriva lui Manchester City”. Fostul antrenor de la PSG, Paul Le Guen, și fosta vedetă de la Bayern și Manchester United, Owen Hargreaves, ambii veniți pe Național Arena în calitate de comentatori TV, sunt amândoi de acord. Prima lună a mandatelor lui Guardiola poate fi punctul nevralgic al echipelor pe care le antrenează. E perioada în care jucătorii lui învață, precum niște copii de grădiniță, să se lege ca pe o ață pentru a face presing și a ataca în haită.

În filozofia lui Pep, totul se face umăr lângă umăr. Tiki-taka e o poezie stropită cu transpirație abundentă la antrenamente. Până iese perfect, durează săptâmâni.

Aflat în înaltul tribunei oficiale, Hargreaves se pune în locul lui Reghecampf: „Steaua trebuie să stea sus, să facă presing”.

E exact cum începe Steaua meciul. Încă din secunda doi, Hamroun se lipește de fundașul dreapta Zabaleta, Adi Popa de fundașul stânga Kolarov, Golubovici e postat între fundașii centrali Stones și Otamendi, iar Stanciu s-a poziționat în unghiul mort din spatele închizătorului Fernandinho.

Ideea e ca posesia incipientă a lui City să fie blocată sau transformată rapid în recuperare. Luați pe sus, jucătorii de jumătate de miliard din portofoliul șeicului Mansour greșesc. După doar 106 secunde, Stanciu îi scoate mingea din picior lui Fernandinho la 45 de metri, avansează și îl vede pe Caballero ieșit.

Ca un arc, Stanciu pendulează și trage. În 1994, comentatorii TV din America se mirau cum mingea trimisă de Hagi nu se învârte în aer. În 2016, portarul prin care Guardiola îi face ieșirea lui Joe Hart din club se uită mirat la steluțele de pe mingea Adidas. Nici ele nu se învârt.

Doar mingea se face din ce în ce mai mare. Pe stadion ai o senzație ca în Matrix. Imaginea îngheață cu tot cu minge.

„E gol!”. Apoi, steluțele cad dincolo de Caballero. „E gooool!”. Nu eeee! S-a dus peste.

„Asta e perioada cea mai bună”. Dar e oare Steaua în cea mai bună perioadă?

Guardiola e ieșit la margine și îi arată lui Fernandinho că trebuie să se asigure că nu are om în spate. City începe să paseze, unghiurile se deschid și De Bruyne e în fața careului, cu Silva singur în stânga. Belgianul trage, Silva fierbe. Guardiola e nemulțumit.

Apoi, în minutul 7, vine confirmarea că apărarea lui Reghecampf nu e în meci. Din senin, Muniru îi ia picioarele lui Sterling în careu, la fel cum a greșit  van Aanholt de la Sunderland în meciul cu City de sâmbătă. Clar, cineva nu și-a făcut temele video și e penalty.

Sergio Aguero, ginerele lui Maradona, trage pe centru, dar apără Niță! Dacă finala din 1986 s-ar fi jucat pe Național Arena, vacarmul ăsta ar fi fost auzit și de Duckadam. Steaua e în continuare în meci. Reghecampf rotește palma dreaptă în aer. „Dați drumul la joc!”.

Din nou presing, din nou spații comprimate, dar Sterling, jucătorul transformat rapid de Guardiola, iese iarăși din capcană în minutul 12 și îl spulberă pe Toșca din dribling. Restul e antrenament: pasă în centru, gol David Silva. 0-1! Toată energia lui Reghecampf investită în meci pare că se scurge în pământ. Antrenorul se duce nervos spre bancă.

Dacă asta a fost cea mai bună perioadă, ce urmează?

Opt minute mai târziu, Enache face în careu ce a făcut Muniru. Penalty, disperare, dar Aguero ratează din nou! Trage tare în tribune, acolo unde bucuria se transformă în zâmbete. „Îți dai seama ce i-ar fi făcut Gigi dacă juca la Steaua?”. E clar, Aguero e norocos. Guardiola nu are telefon pe bancă și îl ține mai departe în teren. 

Iar Aguero dă și el gol înainte de pauză (41), cu un șut în plasa laterală așa cum trimisese de 8 ori din 10 la încălzire.

E 0-2 și Național Arena intră în modul de resemnare. La tribuna a doua se mai văd încă urmele mozaicului „Doar Dinamo București” realizat de inventivii fani dinamoviști cu mâna steliștilor. Se anunță o seară grea, umilitoare, deși era „perioada cea mai bună”.

După pauză, jucătorii lui Reghecampf se transformă în jaloanele lui Guardiola. Urmează 45 de minute în care omul care a transformat „tiki-taka” în artă își perfecționează arma pentru meciurile cu Klopp, Mourinho, Wenger și Conte din Premier League. Indicațiile lui tactice încep să se audă pe un stadion amuțit întocmai ca pe terenul de antrenament Etihad Campus, într-o dimineață ploioasă.

Un meme la modă spune „CSF, n-ai CSF!?”. Merge așezat pe pozele cu Niță de la fazele din minutele 48, 77 și 89 în care Nolito și Aguero, de două ori, au dus scorul la 0-5.

Dar, printre goluri, Niță sare din bară în bară, respinge peste, pe lângă, în lateral, în bară și împiedică tăvălugul lui Guardiola să smulgă și sufletul Stelei. Peluza din spatele lui simte și îi scandează numele.

El e superoul dintr-o seară de uitat.

Pe bancă, Guardiola râde în sfârșit. Antrenamentul cu public de la București s-a terminat. E clar că nu a fost cea mai bună perioadă pentru a-l încurca.

Pentru Steaua urmează derbyul cu Dinamo București.

Doar Dinamo București.