Paul Gascoigne, coborârea în Infern și revenirea din abis (I)

"Gazza", cel care a fost un fotbalist fără pereche, a nuanțat, pentru The Sun, principalele momente ale foiletonului care a început o dată cu renunțarea la fotbal. "Totul a început cu un păhărel, pe urmă a continua cu al doilea și tot așa mai departe până cădeam sub masă. Dintr-un erou național am ajuns o ruină. Singurul loc unde mai eram bine primit era la clinica de psihiatrie", spune Gascoigne, cu un surâs amar pe față.

Ultimul an, cel mai dramatic

Au fost luni în care își ieșise, practic, din minți, o perioadă în care făcut cam de toate: de la a bea șase săptămâni non-stop până la a priza cocaină într-un night club, de la a cocheta cu ideea suicidului până la a face din papagalii săi de jucărie niște amici pe care îi credea vii, în carne și oase. Practic, anul trecut a însemnat pentru Paul o descindere în Infernul lui Dante, cu mențiunea că omul nu și-a abandonat orice speranță, o dată intrat acolo. Cu un singur lucru, însă, rămâne ferm pe poziție. "Fosta mea soție, Sheryl, m-a distrus."

Clinica

"Mă prăbușisem într-un abis, dar acum mi se pare că am redevenit eu însumi", Gazza dixit. "Totuși, nu pot promite că nu voi mai bea niciodată, dar pot să spun că azi nu am consumat nimic și că sper ca același lucru să se petreacă și mâine", spune fostul internațional englez, un veteran al clinicilor de dezintoxicare. Trebuie spus că, după ce a frecventat "n" asemenea stabilimente, ultima dintre acestea, Chance Clinic a lui Tony Adams, a fost și cea care se pare că l-a ajutat și cel mai mult. Perioada cea mai neagră a fostului star al lui Lazio a început în decembrie 2007, când a suferit o intervenție chirurgicală la șold. Internat fiind, fostul mijlocaș al lui Tottenham nu a pus picătură de băutură în gură dar, după externare, singur cuc în casa sa din Jesmond, a început să bea pentru a încerca să alunge teribila senzație de singurătate pe care o resimțea în juru-i. Acesta a fost începutul a ceea ce părea a-i fi sfârșitul.

Room-service

"Nu-mi aduc aminte când anume am reînceput să beau și nici de ce, dar mi-aduc aminte că era Crăciunul și că am simțit nevoia de un păhărel. După care, n-am reușit să mă mai opresc. După o săptămână, nu mă mai puteam controla, așa că m-am mutat la Marriot-ul din Gateshead, unde am început să dau iama în tot ce era prin barul lor, de la vin până la gin. Acolo, în camera pe care o ocupam, am devenit dependent de Nintendo Wii, pur și simplu nu eram în stare să las consola din mână! Nici nu mai mâncam, de-abia ațipeam că mă și trezeam! Și hop, un whisky și un joc pe consolă! Pe urmă, am descoperit o nouă distracție! Bowling-ul! Ajunsesem un adevărat expert, îi băteam pe toți chelnerii și hamalii din hotel! Chemam serviciul în cameră și, oricine ar fi fost, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, îl sau o rechiziționam ca să am cu cine să joc!" După o lună în stilul acesta, lui Gascoigne i s-a cerut să părăsească hotelul de bună voie. S-a mutat la Malmaison, unde a continuat cam cu același program.

"Papagali-vorbitori" pentru Gazza

"După ceva vreme, amintirile reîncep cu mine într-o altă cameră. Chestia nasoală e că făceam cam aceleași lucruri. Beam ca porcul și mă jucam pe calculator, dar erau și chestii pe care le făceam în plus. De exemplu, îl sunam pe tata și îi spuneam să fie gata pentru că mergem la Madison Square Garden din New York să jucăm șah cu Bush și Clinton. Trăiam doar într-o lume a mea, din care nu puteam sau nu doream să ies. Pe urmă, am comandat doi papagali de jucărie care aveau un recorder încorporat și pe care se înregistra vocea mea atunci când le vorbeam. Pe urmă, apăsam play și aveam impresia că ei îmi vorbesc doar mie. Ba chiar începusem să mă laud că papagalii mei sunt mai buni și mai înțelegători decât toți amicii mei la un loc. Credeam că sunt reali, am ajuns să le comand pizza și bere…" A fost dat afară și de la Malmaison, în urma reclamațiilor repetate ale celorlalți clienți. A dorit să ia o cameră la Hilton, dar acolo îl așteptau niște polițiști care l-au dus cu forța la Middleton St. George Hospital, unde fu și internat. Dar, distracția era abia la început!

 

traducere și adaptare de Octavian METONI

 

Publicat: 26 02. 2009, 16:34
Actualizat: 27 02. 2009, 00:53