Vai de steaua noastră! Deși în superioritate numerică din minutul 27, FCSB pierde 0-1 cu Steaua Roșie Belgrad pe gafa lui Ngezana iar calificarea din grupa Europa League e tot mai departe

Vara asta, Steaua Roșie Belgrad cucerea al optulea titlu consecutiv în Serbia. Un sezon cu 100 de puncte acumulate, o singură înfrângere în 37 de meciuri. Azi, e la două puncte în spatele marii rivale Partizan și antrenorul Vladan Milojevic se zvonește că va pleca spre echipa națională.

Ceva similar? Vara asta, FCSB câștiga al doilea campionat la rând în România, dublat de o campanie Europa League cu ieșire din grupă. Gigi Becali se credea de neoprit și visul Champions League nu mai părea doar o iluzie mutată prin generație. Acum, roș-albaștrii sunt la cinci puncte de… zona play-off-ului în Superliga.

Doar că nopțile europene au avut, au și vor avea mereu, când vine vorba de stelele Balcanilor, o forță unică prin care șterg încruntarea momentului efemer la ceasul întâlnirii cu istoria mare. O știe prea bine Steaua Roșie Belgrad, o știe și FCSB.

Steaua Roșie Belgrad – FCSB pe „Maracana” de peste Dunăre

Raportul jucătorilor autohtoni nici nu știi dacă ar trebui să ne bucure ori nu: avem 6-1, doar stoperul Veljkovic e sârb în primul 11 la Crvena Zvezda. Și-i mai avem noi pe bosniacul Graovac și muntenegreanul Radunovic: cu slovenul lor, Elsnik, acoperim împreună 4 din cele 7 țări ce cândva însemnau Iugoslavia.

Valurile alb-roșii încep să fiarbă din primul minut pe „Maracana”, spre poarta lui Zima. E nevoie să respingă din genunchi Vali Crețu voleul lui Arnautovic, apoi fundașul nostru dreapta greșește, Ivanic țâșnește și îl destabilizează lejer pe Ngezana. Se termină cu șut scos greu de cehul care-l înlocuiește pe Târnovanu. Parcă sârbii vor să tragă sensul Dunării înapoi spre Belgrad…

Zece minute în care ne căutăm chinuit respirația, Steaua Roșie pasează din calitate impresionantă și desenează trecerile spre jumătatea noastră cu o nonșalanță de speriat. Nu răzbește Bîrligea pe un surogat de contră, Miculescu centrează „la încredere” pe jos, prinde Matheus. Sunt tresăririle care îi enervează puțin pe băieții lui Milojevic, e nevoie de respingerea la sacrificiu a lui Șut spre al cincilea corner pentru gazde.

Am ajuns la jumătatea reprizei și ne aducem aminte, până la urmă, de ce am venit la Belgrad. Miculescu se desprinde promițător, centrează iar, Bîrligea ratează reluarea cinică: balonul se scurge în aut de poartă, de la un metru de gol! Urcă mult și eficient Crețu, centrarea e interceptată de portar. Bifăm primele ocazii. Ne vine sufletul la loc și Dunărea parcă începe iar să curgă în sensul corect…

Dârzenia lui Olaru reduce în iarbă din diferența de pe transfermarkt

Cei care rezistă matur și dublează dârzenia cu inteligență sunt răsplătiți. Steaua Roșie stă mult prea sus cu fundașii, chiar la mijlocul terenului. Iar când Olaru scapă frenetic din dispozitiv și aruncă mingea pe lângă stoperul nigerian Tebo, provoacă destinul. Franklin Tebo, despre care colegul Cătălin Mureșanu dezvăluia aici cum a fost refuzat de Oțelul Galați, pune cotul în fața căpitanului FCSB.

Cartonaș roșu! Era ultimul om al gazdelor, Olaru ar fi rămas singur, pe cursă impresionantă, cu portarul! Minutul 27 și de aici încolo se deschide provocarea unui alt tip de stăruință. În căutarea soluțiilor calme pentru maximum de puncte. Doar victoria ne ajută real, după o singură victorie din patru meciuri în grupa Europa League.

Sârbii au cu un singur punct mai mult decât noi, lotul lor rămâne de două ori mai valoros decât al nostru în păienjenișul cotelor transfermarkt. Nu se vor opri din atacuri. Nu se opresc. Crețu îl dezechilibrează fără fault pe Ivanic în ultimii lui pași spre o minge înțepată din fața lui Zima. Se demarcă excelent Arnautovic, bine că nu are și viteză. Are totuși tehnică și experiență de calibru, așteaptă în faza următoare cu timing diabolic sosirea lui Duarte din flanc, șutul acestuia se duce pe lângă poartă.

Intrăm la pauză departe de adaptarea la noul scenariu pe care ni l-am smuls isteț în mijlocul reprizei. Thiam e palid în joc, Bîrligea șchioapătă, construcția scârțâie cu Șut și Lixandru, a se citi fără Florin Tănase ori Cisotti…

Ce-am luat prin Tebo am dat prin Ngezana

Într-adevăr, Tănase apare în locul lui Lixandru. Și Cisotti, previzibil, la Thiam. Imediat se simte: italianul ajunge pe un culoar ofertant, trimite din cădere, bară!

Și când credeam că suntem pe făgașul firesc, o comite Ngezana. Pasă la adversar în propriul careu, inexplicabil și parcă dintr-o variantă de fotbal la ani lumină de nivelul Europa League. Mingea ajunge la sud-coreeanul Seol, centrare simplă spre un Bruno Duarte fără marcaj (tot sud-africanul…), urmează un „cap” ca la antrenament.

E 1-0 pentru că am întors cadoul pe filieră africană: tot ce-am produs cu sprijinul lui Tebo am întors prin Ngezana… Și o mai comite o dată Siyabonga Ngezana! Se trezește Ivanic singur cu Zima, scoate portarul cu piciorul…

Dintr-o poziție asemănătoare cu a lui Cisotti, Miculescu trimite tot fără energia suficientă golului: de data asta respinge Matheus, înainte să-l mai salveze bara. Reușim totuși să dezvoltăm rapid presiunea necesară, pase în jurul careului advers, centrări din ambele flancuri, vin tot mai mulți fotbaliști din linia a doua pentru FCSB. Rețeta e corectă în teorie, ne omoară practica ultimei pase și ne lipsește execuția cerebrală.

Ce mare e Steaua lor! Iar noi… vai de steaua noastră!

Steaua Roșie Belgrad mută predictibil, intră fundaș central pentru Bruno Duarte. Iar de aici până la final, totul se transformă pentru FCSB într-o ciorbă de om sărac. Bagi lingura fără să știi ce scoți din castron, de fiecare dată când crezi că prinzi bucata de carne e iarăși un biet colț de cartof. Mai apuci un rest de morcov, mai o frunză. Tot mesteci, mesteci, cum mestecă și foamea de fotbal în tine, fără deznodământ.

Ba timing-ul e nepotrivit la atacanți, ba șuturile disperate din linia mediană evită inspirația, dribling în plus, pasă în minus: nici nu poți să spui cu mâna pe inimă că au fost două ocazii mari, măcar, în tot acest context favorabil, cu superioritate numerică…

Până în minutul 87, un singur șut pe poartă pentru FCSB! Mai multe intrări în ultima treime pentru gazde, deși în zece oameni! Am renunțat să verific bilanțul final, n-ai cum să nu te prăbușești deznădăjduit când vezi campioana României așa. Pentru că mai dureroasă decât înfrângerea e senzația că, o săptămână dacă ar fi durat meciul ăsta, tot n-am fi putut mai mult.

Ce mare e Steaua lor! Iar noi… vai de steaua noastră!