Cum trăiesc jucătorii CFR-ului ziua meciului decisiv cu Celtic: „Este liniște în autocar și în vestiar. Simți tensiunea, deși dacă întrebi pe cineva o să zică: ‘Nu, sunt OK'”

CFR este în una dintre cele mai tensionate zile din istoria clubului. Pentru a doua oară în istorie, echipa clujeană poate ajunge în „primăvara europeană”. Ionuț Rada, care a trăit două calificări din faza grupelor, cu Rapid în 2005 și cu CFR în 2012 vorbește despre presiunea pe care o simt jucătorii în astfel de meciuri și despre cum decurg ultimele ore înaintea unei astfel de confruntări.

CFR Cluj – Celtic Glasgow, ora 19:55. Elevii lui Dan Petrescu au nevoie de un punct pentru a se califica în primăvara Europa League

ProSport: Ionuț, ai trăit două calificări în „primăvara europeană”. Cum ar trebui jucat meciul de astăzi?

Ionuț Rada: CFR trebuie să fie sută la sută concentrată. Trebuie să fie agresivă, motivată, trebuie să creadă și să se gândească că trebuie să dea gol. Dacă va încerca să joace la 0-0 cu siguranță riscul de a pierde această calificare crește. În momentul în care te aperi ai teamă foarte mare pentru acel rezultat. Cred că CFR-ul trebuie să joace așa cum a aratat-o cu Lazio, cu Celtic când a jucat acel tur preliminar. A jucat cu mult curaj, deși știa că are de pierdut o calificare. Asta trebuie să facă și acum.

După calificarea din 2012 credeai că vor trece atâția ani până la o nouă șansă ca CFR să ajungă în primăvară?

Într-un fel, mă gândeam că lucrurile tind să își revină. După performanța Rapid și Steaua, din 2006, la aproape 7 ani reușeam o altă primăvară europeană. Însă, din păcate, după acea perioadă fotbalul a luat-o mult în jos.

„Este o bucurie incredibilă. Aveam sentimentul că am reușit să mă ridic la nivelul unor jucători importanți”

Ce simte un jucător când obține această performanță, cu un club din România?

Este o bucurie incredibilă. Este realizarea unui obiectiv și depășirea unei performanțe. În momentul în care ajungi în primăvară îți dorești să întâlnești adversari și mai puternici. Pentru mine era a doua calificare și știam sentimentul acesta. Aveam sentimentul că am reușit să mă ridic la nivelul unor jucători importanți, al unor cluburi cu bugete de zeci sau sute de milioane și, într-un fel, tot ceea ce ai muncit este răsplătit cu o calificare în primăvara europeană.

Meciurile cu Inter rămân memorabile, chiar dacă a fost 5-0 pentru ei, la general?

Experiența de pe San Siro sau Giuseppe Meaza este extraordinară. Am mai jucat pe stadioane mari, dar așa cum m-am simțit pe Old Trafford și la Milano este ceva incredibil. Chiar simți istoria, te gândești la toate meciurile pe care le-ai văzut la televizor și este un vis împlinit să joci pe stadioane istorice. Meciul de acolo a fost foarte bun, spun eu, mai ales în prima repriză. Chiar am avut o ocazie la 1-0 din lovitură liberă și puteam să marchez. A fost un meci mult mai bun acolo. Știu că golul doi l-am primit în a doua repriză, dar a fost un meci echilibrat. Aici acasă, din păcate, am luat gol repede, cred că am avut și un om eliminat și de aici s-a pierdut totul. Am luat repede gol și probabil din acest motiv am primit 3 goluri acasă.

„Este o tensiune frumoasă. Eu o simțeam până în momentul când intram pe gazon”

Cum se trăiește o zi de meci, când joci cu „calificarea pe masă”? Tu cum făceai față presiunii?

De multe ori și prin proiectul meu, #TheRadaWay, când merg prin școli, le spun că ăsta este sentimentul pe care vrea să-l trăiască fiecare jucător. Este momentul la care visează orice fotbalist. Acea tensiune, acea presiune când te afli în fața unui meci important, unei calificări importante. Simți că ai ajuns în fața unui moment pe care știi că vrei să-l depășești, în fața unui moment pentru care ai muncit foarte mult. Este o tensiune frumoasă. Eu o simțeam până în momentul când intram pe gazon. Toată ziua te gândești la meci. În drumul spre stadion este o liniște în autocar, în vestiar la fel, toată lumea se gândește la ce are de făcut. Simți tensiunea, deși dacă întrebi pe cineva o să zică: „Nu, sunt OK”. E frumoasă însă acea tensiune. Dacă ai sta într-un colț al vestiarului să-i vezi pe fiecare cum se pregătește pentru o astfel de bătălie ar fi foarte interesant. Să fie o cameră acolo să poată vedea și suporterul cum simte un jucător o astfel de bătălie. Eu așteptam tot timpul să intru pe gazon. Când intram pe teren dispărea tensiunea, pentru că intram în „febra jocului” și deja lucrurile mergau mult mai ușor pentru noi care jucam.