FOTO** În vizită pe templul fotbalului englez! Vezi Wembley-ul și poți muri! Un super reportaj cu Paulo Di Canio în prim-plan

Noul Wembley a găzduit pentru a cincea oară consecutiv finala Johnstone’s Paint Trophy, un fel de cupă a ligii doar pentru echipele din eșaloanele trei și patru din Anglia. Spectacolul din teren a fost depășit clar de cel din tribune, acolo unde roșul Swindonului și albastrul Chesterfieldului au împărțit stadionul în două tabere care au dat recital timp de 90 de minute.

Indiferent de competiția pe care o găzduiește, stadionul Wembley oferă o experiență de neuitat nu doar pentru străini, ci și pentru englezul de rând. Situată în nord-vestul Londrei, arena de 90.000 de locuri a fost reconstruită în 2007 cu un cost total de 757 de milioane de lire sterline. Noul Wembley este o arenă multifuncțională care poate găzdui meciuri de fotbal, rugby, fotbal american, competiții de atletism, dar și concerte.

Inaugurat de constructorii stadionului!

Primul meci neoficial disputat pe acest stadion a avut loc între două echipe alcătuite din proprietarii stadionului, Wembley National Stadium Ltd și constructorii, australienii de la Multiplex Constructions Ltd, printre jucători aflându-se și o femeie! În schimb, primul meci oficial între formații profesioniste a fost egalul dintre naționalele Under 21 ale Angliei și Italiei, disputat pe 24 martie 2007, 3-3. Onoarea primului gol i-a revenit italianului Giampaolo Pazzini, după doar 28 de secunde de la startul meciului!

Duel fără victime în metrou

Revenind la meciul disputat pe 25 martie, duelul celor două galerii a început încă din metroul londonez, mai precis de la Baker Street-ul lui Sherlock Holmes aflat la două stații distanță de Wembley. Acolo, două grupuri de suporteri au urcat în trenul de pe Metropolitan Lane și s-au duelat verbal și acustic până la punctul de destinație. Albaștrii Chesterfieldului, mult mai fioroși și mai aprigi în scandări, semănau cu scoțienii lui William Wallace din Braveheart-ul lui Mel Gibson. Dacă în România un astfel de dialog s-ar fi lăsat cu sânge, în Anglia spiritele nu au degenerat, deși nu a fost niciun polițist în vagon!

Spectacol roș-albastru pe aleile stadionului

Când ieși din metrou, primul lucru pe care îl vezi din vârful scărilor este impunătorul arc de oțel care susține acoperișul stadionului, apoi ești lovit de marea de oameni care curge spre porțile și rampele de acces spre arenă. 49.602 spectatori este cifra trecută în statisticile oficiale ale partidei. Comerțul este în floare, tarabele de pe margine fiind pline cu fulare cu ambele embleme ale finalistelor pentru doar 5 lire. Chioșcurile cu mâncare sunt și ele pline de cozi. Cu 10 lire îți poți lua un burger de 6 uncii sau unul de un sfert de livră plus un suc la 0,5 litri.

Paolo’s Red-White Army

Suporterii lui Swindon, locul 1 în League 2, au venit pregătiți pentru a sărbători succesul în dauna lanternei roșii a League 1, Chesterfield. Cele două echipe au făcut schimb de locuri în vara anului trecut, atunci când „roșiii” au retrogradat pentru a le face loc „albaștrilor”. Tot atunci, faimosul Paolo Di Canio a fost numit antrenor pe banca Swindon-ului, el reușind un parcurs de excepție în actualul sezon. Dragostea pentru noul antrenor a dat naștere celebrei „Paolo’s Red-White Army”, așa cum se autointitulează suporterii „roșiilor”. Mai mult, în secțiunea unde au stat aceștia, lângă fiecare scaun a existat o mască purtând chipul lui
Di Canio!

Tristețea care a golit stadionul

Un autogol stupid în debutul celei de-a doua reprize a turnat plumb în picioarele elevilor lui Di Canio, italianul învârtindu-se ca în cușcă în spațiul tehnic. În ciuda eforturilor, golul avea să cadă tot în poarta Swindon-ului, în minutele de prelungire, înfingând un cuțit în inima fanilor ei. Imediat după primirea golului al doilea, aceștia au părăsit stadionul, rămânând doar o mare de albastru care a sărbătorit prima victorie în această competiție, 2-0 cu Swindon.

Culoare pustii după o oră de joc

Chiar dacă vorbim de patria alcoolului, acolo unde în weekend vezi tineri și bătrâni beți criță pe străzi, la stadion regulile sunt stricte. Dacă la pauză nu aveai loc pe culoare, acolo unde puteai cumpăra bere cât cuprinde, plus tradiționalele fish & chips în porții imense, la un sfert de oră după reluarea celei de-a doua reprize toate magazinele erau închise de tot pentru această zi.

Fără scandal la final, dar cu nebuni la metrou

Impresionant a fost și modul în care s-a desfășurat părăsirea stadionului. Obișnuit ca în România, acolo unde jandarmii sunt stăpânii străzii, rămâi surprins să vezi că lucrurile sunt mai calme la Londra. Polițiștii călare sunt peste tot, dar incidentele lipsesc. Intervenția polițiștilor se face simțită doar la intrarea în stația de metrou Wembley Park, acolo unde este oprit accesul din când în când pentru a evita aglomerarea
peroanelor.

Impresia finală este că ai fost aproape două ore pe altă planetă, acolo unde fotbalul este un sport al gentlemenilor, în care suporterii trăiesc pentru el, chiar dacă vorbim de Liga a III-a și a IV-a.


1879 este anul înființării lui Swindon Town

1919 este anul înființării clubului Chesterfield

24 de victorii, 4 egaluri și 9 eșecuri avea Di Canio după 37 de meciuri de campionat

48 de cluburi participă în Football League Cup, câte 24 din League 1 și League 2

2.618 toalete are Wembley, deținând recordul mondial al stadioanelor

400 de metri este lungimea totală a scărilor din stadion

4.000 de stâlpi alcătuiesc fundația stadionului, cel mai mare având 35 de metri

90.000 de metri cubi de beton și 23.000 de tone de oțel au fost folosite la construcția stadionului

Publicat: 02 04. 2012, 08:47
Actualizat: 02 04. 2012, 17:41