EDITORIAL DE VALI MORARU | Zi-i, Vasili, zi-i!
Băieților deștepți – nu acelora din energie, ci bravilor neintoxicați de decadența occidentală și propaganda euroatlantică – le-ar trebui niște cursuri cu predare în limba ruso-bielorusă despre cazul Vasili Hamutovski. Nu ar fi prea impresionați, oricum. De ce ar fi? ”Cine l-a pus și pe ăla să meargă la proteste? Nu știa că poate să și-o ia? Treaba lui, dacă-i fraier…”
E greu să le schimbi convingerea că imperialismul și colonialismul occidental au marele scop de a ne îngenunchea pe noi, sărăcuții estici, pentru a pune mâna hulpavă pe bogățiile noastre și pentru a ne exploata mâna de lucru ieftină, întru bunăstarea îmbogățiților lumii. Și de-ar fi tocmai așa, ar putea face ceva ei, agenții malefici ai capitalului, fără talentul nostru inconfundabil de a alege sau numi în posturi-cheie vajnice cozi de topor? Cele mai bune: dintre noi, pentru noi.
Vali Moraru scrie despre Vasili Hamutovski
E greu să vii cu argumente bazate pe principii ca libertate, adevăr, curaj, onestitate în fața unor mici-mitici cărora le sunt străine atât conceptele, cât și punerea lor în practică. Coloana vertebrală îndoită, celebrul ”să trăiți, șefu’”, asezonat cu ”boss” pentru multilingvism, uzitatul ”ce-mi iese mie la treaba asta?”, umplerea cu măscări a oamenilor cu adevărat valoroși au devenit principii de bază ale unui stat interlop și ale unui spațiu poluat până la sufocare.
Mononeuronalii n-au abilitatea să afle că ucrainenii chiar au făcut foamea din cauza marelui prieten și frate, același care vrea acum să-i scape naziști. Sau că ucrainenii chiar au stat în frig și gloanțe pentru un destin european (pe lângă Maidan, Revoluția Română pare apă de ploaie și manipulare). Ei știu puține, dar bune. Ăla e doar un actoraș, oricând e preferabil un kaghebist cu merite deosebite în propășirea comunismului de oligarhie. Ăștia au fugit cu Lexusurile spre România și Polonia, ăia doar vor să ia ce-i al lor din moși-strămoși. Ce contează că, pentru asta, îți bagă obuzul prin fereastra de la sufragerie? Așa se face, ce, americanii n-au făcut la fel?
Poate că euglenele verzi ar afla din cursul despre cazul Hamutovski că opiniile lor sunt ”pro” acea parte a lumii care nu permite opinii. Adică le permite, dar numai pe cele favorabile. Nu-i o fractură de logică? Să îți poți exprima opinia, dar să fii de partea unui sistem care nu permite libera exprimare. Normal că e, pentru oricine, mai puțin pentru amibe.
Vasili Hamutovski se face vinovat de delict de opinie. El crede că Lukașenko e un dictator. Ei, cum așa? I s-a năzărit și lui Vasili să aibă opinii politice, să stea în poarta lui! Cum să fie dictator? Încă nu are 30 de ani ca președinte al Bielorusiei (l-a depășit pe nea Nicu, by the way, al nostru n-a rezistat decât 25, ar mai fi rezistat el dar l-au dat jos aceleași agenturi capitaliste), nu e decât vasalul marelui urs și-l ajută cum poate în visul său de a recrea URSS.
În lumea celor care cuvântă mult și prost, mai sunt și oameni cu urme de prietenie autentică și solidaritate dezinteresată. E de salutat gestul lui George Ogăraru de a sări în sprijinul fostului său coechipier. George e omul care i-a stat alături lui Mihai Neșu atunci când puțini o mai făceau. Tot el încearcă acum să agite puțin lucrurile, să nu le lase așa, în limita posibilităților sale. Face apel la FRF să intervină la federația bielorusă și la UEFA în cazul încarceratului Vasili. Ba chiar a propus și un titlu al unei campanii de sensibilizare a opiniei publice, ”Free Vasili!”.
George susține, absolut corect, că în acest secol și în acest spațiu, ar trebui să fie inadmisibil ca cineva, om obișnuit sau fotbalist de echipă națională, să fie săltat pentru propriile opinii. E un demers pentru libertatea de exprimare. Pe cât de admirabil e ceea ce încearcă acum George Ogăraru, căruia îi port o amiciție bazată pe valori pe care le împărtășim, pe atât de prost îmi răsună în minte cuvintele lui de acum mai bine de un an, când accesa ideea populară în mediile ultras de a interzice accesul presei ”ostile” la acțiunile Stelei. O scăpare pe care o pun pe seama contextului contondent. Altfel, George face acum apel, în numele libertății de exprimare, la aceeași presă, considerată atunci ostilă.
În rest, să sperăm că Vasili va scăpa cu cele 13 zile de încarcerare hotărâte după procesul online. Și că, după ce-și va fi pus familia la adăpost, Vasili nu va adopta modelul mioritic de succes al oamenilor care au dus-o bine și ”înainte”, și ”după”: să meargă pe blat.