„SuperLiga”
Unul dintre sacrificiile pe care trebuie să le faci ca fotbalist este să ai o vacanță din ce în ce mai scurtă și din ce în ce mai incertă. Poți ști când se termină sezonul intern și să-ți faci o rezervare, ca omu`, dar dacă te convoacă Edi la națională pentru Liga Națiunilor?
Calendarul e din ce în ce mai comprimat, meciurile sunt din ce în ce mai multe pentru că ”the show must go on” iar timpii morți înseamnă, simplist vorbind, bani pierduți. Deja, la nivel de top mondial, se vorbește despre suprasolicitarea fotbaliștilor și despre imposibilitatea organismului de a rezista ritmului. Au apărut ceva proteste, dar firave, pentru că e greu de învins contraargumentul suprem: la milioanele pe care le încasați, trebuie să vă sacrificați.
Mai e puțin și începe un nou sezon și pentru ale noastre echipe de primă ligă. Sau de SuperLigă. Pentru că, de la 1 iulie, nu mai vorbim de Liga 1 ci de SuperLigă. Superbet a devenit partener al LPF și EAD pentru a crea un nou brand al principalei competiții interne.
Editorial de Vali Moraru: „SuperLiga”
Foarte mulți ani am avut parte de Divizia A. Longevitatea denumirii i-a dat și o anumită greutate brandului. Mai ales că declinarea către eșaloanele inferioare a venit firesc: Divizia B, Divizia C. Încă se mai strigă pe stadioane în ciuda adversarului: ”Be – u`! Be-u`!” Iar pe la mine pe la Vaslui se vorbea despre Poli Iași că preferă ABBA, un an în A, doi ani în B!
După `89, Divizia A a rezistat ceva vreme valului de schimbări mai mult sau mai puțin utile. Spre finalul anilor `90 și-a adăugat pentru prima oară și un brand asociat, a devenit Divizia A Ursus. După care, poate pentru a sublinia diferența față de celelalte eșaloane, principala fiind că prima divizie era păstorită de Liga lu` Mitică iar celelalte de federația lu` Nașu` Sandu, i s-a spus Divizia Națională. N-a fost o idee prea bună, denumirea nu a prins. Lumea îi spunea tot Divizia A, plus că națională era și Divizia B, chiar dacă era împărțită pe serii regionale. Divizia Națională nu a rezistat decât câțiva ani. Rebranduirea era necesară așa că i s-a spus Liga 1, cu continuarea normală de Liga 2, Liga 3.
Liga 1 a avut viață ceva mai lungă. Încet-încet a fost adoptată, referirile la Divizia A au devenit din ce în ce mai rare, iar diverse branduri s-au asociat de-a lungul timpului cu noua denumire.
Poate că Divizia A a rămas cel mai puternic brand dintre toate și pentru că atunci se juca cel mai bun fotbal, pentru că atunci erau stadioane pline și pentru că, o perioadă lungă din câtă Divizie A am avut, fotbalul era unul dintre puținele refugii din rutina edificării societății socialiste multilateral-dezvoltate. (Îmi imaginez reacția unui cititor de 10-15-20 de ani care a ajuns până la această parte de text: ”WTF? LOL! Ce zice ăsta, aici, bre? SSMD? Whaaaat?”)
Indiferent de denumire, cea mai importantă competiție internă a avut un trend descendent. La un moment dat a căzut pentru că a fost șocul plecărilor masive de jucători valoroși peste graniță. Apoi, pentru că nu erau bani. După care ceva bani au mai apărut, dublați însă de mari orgolii și gigantice incompetențe. Și s-au dus și banii. Așa că fotbalul pare să nu aibă altă șansă decât cea care trebuia fructificată încă de acum 30 de ani: bugete adaptate la piață, bani cheltuiți cu măsură, oameni care se pricep în posturile care le sunt potrivite, selecție pe valoare, muncă multă.
Nu-mi dau seama dacă noua denumire va aduce și un suflu nou. În fond, e doar o denumire. Una care e posibil să reziste doar cât va rezista și noua colaborare. Dacă Superbet va reuși ceva mai mult decât predecesoarele sale, adică să devină o parte naturală a numelui competiției (apropo, cine i-a zis vreodată Liga 1 Betano și, mai ales, Liga 1 Casa Pariurilor?), e foarte posibil ca la finalul colaborării, oricând va fi acesta, viitorul sponsor/partener să dorească eliminarea ”Super”-ului din Ligă.
Până atunci, poate că SuperLiga României la fotbal va reuși să ne aducă ceva mai mult ”super” în anii ce vor urma. Adică luptă tare la titlu, VAR care să mai elimine greșeli și discuții, cluburi sănătoase financiar, fotbaliști demn de urmărit, performanțe decente în cupele europene și, apoi, o națională de care să nu ne fie rușine.