Qatar, mon amour!

Nesimțiții de la Netflix găzduiesc pe platforma lor un documentar despre corupția FIFA în era Blatter. Cu trimitere directă la acordarea turneelor finale ale Cupei Mondiale Rusiei și Qatarului.

Când s-au gândit ei să-i dea drumul la miniserie întru blagoslovirea internetului? Acum, fix înainte de Mondialul din Qatar. Asta nu e rea-voință?

Sper că recunoașteți tiparul. Adoptat cu maximă seriozitate și pe meleaguri carpato-danubiano-pontice: ”Acum v-ați apucat să scrieți/vorbiți despre asta, când suntem pe primul loc? Nu e clar că e o campanie împotriva noastră?” Și noi ar trebui să-i credem. Culmea e că mulți îi și cred, oricare ar fi ei, aceia ”vânați” de reaua-credință a unui subiect de presă.

Dacă aveți curiozitatea să urmăriți documentarul FIFA Uncovered… apropo, mai are cineva curiozități? Altele decât cea de a da click pe vreo hăhăială vulgară sau pe vreun act cultural de profunzime rară precum cele 11 milioane de vizualizări ale clipului ”Dă, țiganca!”, powered by maestrul Gheboasă. De unde aflăm că cea mai potrivită rimă la  ”frumoasă” este (ține-te bine, Mihăiță Eminovici!) ”găoază”, pardon, scuzaț!

Vali Moraru scrie despre Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022

Au aflat asta și zecile de puști și puștoaice care și-au înconjurat idolul recent, în Piața Sfatului din Brașov. Cea mai bună dovadă a succesului fulminant repurtat de campania politică a președintelui, „România educată”. Cei foarte interesați au aflat, de bună seamă, că și Gheboasă s-a pregătit de Mondial și are o piesă nouă, ”Mbappe”, din care aflăm că autorul este, conform propriei declarații, ”pe jumate cioară”.

În speranța că vor fi destui care să-mi scuze paranteza de mai sus, măcar cu unul mai mult decât cei care au intrat instant pe YouTube să se adape din înțelepciunea de trend, cobor din înaltele sfere și revin la amărâtul ăsta de fotbal…

Veți descoperi în miniserie că discursurile oficiale nu se deosebesc prea mult de cele autohtone. Inclusiv din politică, nu doar din fotbal. Cei aflați la putere vor vorbi întotdeauna despre continuitate, vor respinge vehement orice tentativă de uzurpare a puterii și orice acuzație de corupție. Și, bineînțeles, se va vorbi până la epuizare despre Familia Fotbalului. Că, vorba aia, și dacă mai greșește careva din Famiglie, rezolvăm lucurile în Famiglie, nu în public.

Vom mai descoperi că Qatarul (iertare, din nou!) este un leagăn al fotbalului din cele mai vechi timpuri și că era cel mai firesc lucru din lume ca fotbalul mondial să se adune acolo. Nici o legătură cu Platini, cu Sarkozy, cu contracte militare, cu investiții strategice, în general, nici o legătură cu banii.

Toate acestea sunt detalii. Inclusiv acuzațiile extreme privind sclavagismul de pe șantierele stadioanelor. Detalii pe care qatarezii le resping vehement, deși au făcut ”progrese remarcabile în vederea rezolvării problemelor”. FIFA cea nouă, reformată, curată, incoruptibilă, cea cu Infantino președinte, ne recomandă să ne vedem de fotbal, să lăsăm prostioarele colaterale. Qatar ne va prezenta la televizor suporteri fericiți, plătiți să mimeze fericirea când camera e pe ei. Și va livra scuze ori de câte ori mai întrerupe vreo televiziune ostilă din vreo transmisie live de pe stradă. Asta în cazul în care nu expulzează urgent jurnaliștii.

Da, ne vom vedea de fotbal. Așteptăm cu înfrigurare marele meci de deschidere, Qatar – Ecuador, o sărbătoare a civilizațiilor, o uniune a diversității, o sărbătoare a fotbalului în stare pură. Ne vom bucura entuziaști de eventuala calificare istorică în faza următoare a bravei naționale qatareze. Și vom uita detaliile. Cine și câți bani și-a luat, câți au murit, câte drepturi ale omului sunt nerespectate. Amănunte.

Ne vom alinia frumos și vom ridica mâna la chipiu pentru o nouă Cupă Mondială organizată ireproșabil, cum a fost și cea din Rusia. Nu știu cum se face că doar turneele finale organizate în țări democratice au mai avut și rateuri. De unde unii, cu memoria scurtă și cu neuronul odihnit, ar putea trage concluzia că autocrația și dictatura sunt variante mai bune.

Nu e condamnabil că vom ”uita” detaliile. FIFA știe foarte bine că are în mână cel mai frumos lucru asociat pasiunii pentru acest sport. Cupa Mondială este, încă, ceva de o savoare aparte. Nici Euro, nici Champions League nu pot fi asemenea Cupei Mondiale. Lumea așteaptă patru ani să vadă o asemenea amploare a sărbătorii. FIFA știe că suntem îndrăgostiți iremediabil de acest sport și de forma lui supremă de exprimare. Și, din dragoste de fotbal, ne vom hrăni o lună de zile cu fazele memorabile, cu echipamentele colorate, cu tribunele, să sperăm, pline, cu trăirile apropiate de absolut, cu lupta eroică, cu victoriile entuziasmante, cu marile înfrângeri.

Ar fi cazul, bolnavi fiind, să ne bucurăm de fotbal! Până când nu va fi distrus cu totul și va deveni doar o amintire frumoasă.