Mirele, salvează-ne! Legătura romantică dintre domnul Rădoi și „Mița Biciclista”

„Naționala” lui Mirel e ca Mița Biciclista! O caracterizează o frumusețe răpitoare, însă e o companie ușoară, o întinde toată lumea! Mița Cotroceanca (ori Mița Biciclista) era, pe vremuri, o femeie celebră prin cercurile înalte pre și interbelice. Era nonconformistă (ca și abordările tehnico – tactice ale lui Mirel), ravisantă, dar frivolă, „de larg consum”.

Gazetele acelor timpuri i-au atribuit amicale (mult prea amicale!) deplasări prin iatacurile Regelui Ferdinand, poetului Octavian Goga, lui Nicolae Grigorescu sau anatomistului Nicolae Minovici. Acesta din urmă fondase arhicunoscuta Societate de Salvare.

Acesta era profilul faimoasei Mița Biciclista. Iar paralelismul dintre ea și ”naționala” lui Mirel nu este lipsit de temeiuri.

„Mirel ne poate salva! Doar el!”

În termeni sportivi, punând accent pe fotbal, jucăm „frumos, elegant”, ofensiv – cum s-a pronunțat Rădoi -, dar ne (stră)bate oricine, pe unde apucă!

Domnilor, nu vă grăbiți, cu toate acestea, să aruncați cu pietre nici în ea, în Mița Biciclista, nici în Mirel! Nu vă pierdeți încrederea, fiindcă există, realmente, o soluție pentru a aboli deziluziile din ultima perioadă. Există o salvare (apropo, ce similitudine!, între speranța noastră, a suporterilor, și Societatea de Salvare, întemeiată de ibovnicul Miței Biciclista), iar aceasta poartă numele lui Mirel.

Să clarific un lucru, înainte de toate! Apelativul Mirel nu este, din partea mea, o formă ireverențioasă de apelare, ci, mai degrabă, familială. Mirel este, poate, cel mai apropiat antrenor față de „populația” din tribune. Nu-mi explic de ce unii dintre noi, suporterii, îl asociază cu atributul „înfumurat”! Este apropiat poate și pentru faptul că imaginea lui de antrenor este aspirațională! Dacă Mirel e antrenor, de ce nu aș putea și eu?! Eu, oricum m-aș numi generic (Mitică, Gigi, Vasi etc.) și orice expertiză (nu) aș avea! Fiindcă nici Mirel nu are.

Dar, în ciuda acestora, eu am credința mea solidă: Mirel ne poate salva! Doar el!

Despuiată, „naționala” se scufundă în apele tulburi ale fotbalului european după a patra înfrângere consecutivă. O serie nefastă pe care statisticile nu și-o mai amintesc.

Jocul „naționalei” lui Rădoi își trădează, la orice radiografie avizată, toate afecțiunile. Echipa lui este aidoma unui muribund! Arătăm ca un pacient aflat la Terapie Intensivă!

Probabil, sub mandatul lui Mirel, vom retrograda (în Liga Națiunilor) în C și, finalmente, în D. Acolo unde vom întâlni Andorra, San Marino sau Malta, echipe de mărimea noastră actuală.

Dar, în ciuda acestora, eu am credința mea solidă: Mirel ne poate salva! Doar el!

Înfrângerile contondente ca o canonadă, administrate de Armenia ori Georgia (primele în istoria meciurilor contra celor două state) nu mai reprezintă accidente. Este confirmarea non-valorii. Accident a fost victoria în Austria, accident a însemnat și victoria contra Macedoniei de Nord.

Ne-au învins echipe aflate la periferia clasamentului FIFA. Sub mandatul lui Rădoi avem o moștenire împovărătoare: 7 eșecuri din 12 partide. Dar Mirel ne poate salva! Doar el!

„Mirel are în mânecă „asul onoarei”, pe care îl poate scoate – ca ultimă carte – pe masă”

Colegul meu, Marius Mitran, scria într-un editorial precedent că „Ne-au învins, pe rând și în maniere aproximativ asemănătoare, prima reprezentativă a Armeniei, dar fără Mkhitaryan, a doua variantă de națională a Georgiei, la noi acasă, și a treia a Angliei”. Dar, Marius, în pofida celor așezate pe hârtie de tine, eu am credința mea solidă: Mirel ne poate salva! Doar el!

Jucăm pe sistemul 1-0-0-10, ca Uruguay – ul arhaic din pionieratul fotbalului.

Nu formăm o națională, ci o coterie fotbalistică! Nu avem niciun azimut! Suntem ca o navă înclinată, aflată în derivă. Apa a pătruns la proră.

„Căpitanul” navei, Mirel, ne-a adus în această situație și tot el ne poate salva din acest „potop”! Doar el! Mirel are în mânecă „asul onoarei”, pe care îl poate scoate – ca ultimă carte – pe masă. Este cartea demisiei, pe care Răzvan Burleanu nu și-o asumă, continuând să joace „la cacealma” cu un antrenor tolerat, fără nicio perspectivă. De fapt, există o perspectivă. Întunecată! Însă, în ciuda acesteia, eu întrezăresc lumina! Iar lumina aceasta ține de tine, Mirel! Doar tu poți să ne salvezi! DEMISIONEAZĂ!