Cristian Scutariu, după chinul din Feroe: ”Pițurcă era cel norocos? Minciuna e cel mai bun prieten al lui Contra!”

Îmi aduc aminte perioada în care aruncam cu ”norocosule!” în Pițurcă. Motivați de povești cu poker și barbut, asociam norocul lui Pițurcă din perioada în care era selecționer cu trecutul său de ”jucător”. Nu de fotbal. În ce eroare eram! După câțiva ani în care ne-am dat seama că rivalii noștri reali nu sunt Spania, Polonia, nici măcar Serbia sau Suedia, ci Feroe, Muntenegru sau Kazahstan, am ajuns să fim martorii celor mai mari dovezi de noroc.

Cosmin Contra, cel care promite o națională ofensivă la fiecare a doua conferință de presă, e beneficiarul unei combinații de noroc și bâlbă, combinație care l-a ”scos” în niște momente cu adevărat penibile. Începând de la finalul partidei cu Suedia, atunci când ne-am amăgit cu ”puteam obține egalul pe final”, continuând cu revenirea din Norvegia și un fals ”puteam câștiga”, trecând și prin golul cu Spania, de acasă, într-un meci în care puteam primi între 7 și 9 goluri în mod real și terminând cu Feroe. În insulă, naționala României a făcut un meci execrabil timp de 75 de minute. Nu a fost vorba de ghinion, ci de o evidentă greșeală a antrenorului. Simplul fapt că s-a insistat cu centrări lungi, de pe benzi, într-o apărare cu fundași înalți și exacți e dovada faptului că ”Simeone de România” a făcut orice altceva decât să studieze adversarul.

Însă, precum în exemplele de mai sus, Contra a evitat o rușine istorică pe final și, ca totul să fie mai ciudat, am înscris trei goluri în ultimele minute. Un 3-0 care nu poate fi chinuit decât pentru cei care și-au pierdut sâmbătă seara în fața televizoarelor. Ei au văzut cum lumea a treia a fotbalului ne-a adoptat cu brațele deschise, ne-a îmbrăcat în echipamentul ei și ne-a făcut să ne bucurăm, ușor jenați, atunci când Mitriță a înscris golul doi după o ocazie mare a feroezilor, liniștindu-ne finalul. Ne-am bucurat că am înscris, târziu, cu Feroe. Repetați asta în gând de mai multe ori!