23 de ani cu sertare pline de amintiri ProSport
ProSport împlinește azi 23 de ani, iar în spate sunt câteva „cutii” pline cu amintiri. Nici nu avea cum să fie altfel, din moment ce publicația și-a pus amprenta asupra multor destine, inclusiv în ceea ce mă privește.
Ca orice tânăr iubitor de presă sportivă, am visat să ajung în echipa lui Ovidiu Ioanițoaia. Îmi aduc aminte cu plăcere că în anii de liceu nu-mi lipseau niciodată ziarele de sport din ghiozdan. Să fiu la curent cu toate informațiile chiar de la primele ore devenise deja un mod de a-mi începe ziua, chiar dacă asta însemna să fac lectura uneori și în timpul cursurilor. Scuze profesorilor mei, dar sportul a fost și este pasiunea vieții mele. Nici nu puteam să-mi planific să cumpăr ziarele mai târziu pentru că, pur și simplu, riscam să rămân cu buza umflată. Ori atunci eram încă departe de epoca internetului, să fi spus că aș fi găsit informațiile și mai târziu. Eram atât de obsedat de ideea de a citi zilnic ziarele, încât ai mei colegi începuseră să și glumească pe seama mea.
În 1997, când ProSport a apărut pe piață, a fost cu siguranță ceva nou în peisaj, din punctul meu de vedere ceva nemaivăzut. Echipa lui Ovidiu Ioanițoaia a venit cu multe inovații. Recunosc că una dintre ideile care m-au fascinat a fost celebra „Divizie Fantastică”. Țin mine că ajunsesem să stau zeci de minute într-o cabină telefonică publică, pentru a reuși să prind un fir și a opera acele modificări într-o echipă de start înaintea fiecărei etape.
Primii pași în redacția ProSport
Ulterior, am ajuns la ProSport, dar nu în echipa lui Ovidiu Ioanițoaia. În 2003 a existat acel „schimb” de redacții care a marcat istoria celor mai importante publicații de sport. I-am apreciat mereu pe jurnaliștii care au lucrat sub comanda tanedemului Ovidiu Ioanițoata – Cătălin Tolontan, dar pentru mine ProSport a rămas ceva de suflet, am crescut cu el ca reper la Brașov. Iar în 30 iunie 2005 am călcat pentru prima dată în redacția din „Dimitrie Pompeiu”, la puțin timp după ce aceasta se mutase de pe „Fabrica de Glucoză”.
Am venit cu multe emoții, dar de la bun început am primit foarte multă încredere, cam ceva în genul la ceea ce se întâmplă azi la Viitorul Constanța, cu Gheorghe Hagi care își promovează „puștii” cu mult curaj. Alexandru Enciu m-a luat sub aripa lui și m-a „șlefuit” într-o adevărată fabrică de știri. Și, nu-i așa, prima zi nu se uită niciodată. Primul interviu a fost realizat cu excepționalul Petre Ivănescu, la scurt timp după ce dublul campion mondial plecase de pe banca tehnică a naționalei masculine de handbal! Între două alineate scrise pe ciornă, charismaticul Dorin Chioțea, redactorul-șef la vremea respectivă, m-a invitat în sala de ședințe. „Leule, Sandu (n.r. Alexandru Enciu) mi-a spus despre tine. Ai 3 luni de probă, iar dacă totul va fi OK, vei continua cu noi”. M-a luat puțin cu un tremurat, dar apoi am realizat că „leule” era de fapt o formulă caldă, prietenească, a lui Dorin de a se adresa colegilor, este „brevetată” și azi. De fapt, el a fost un tip super OK, minutat, la fel ca toți ceilalți colegi pe care i-am avut de-a lungul vremii. Sigur, fotbalul a avut mereu întâietate, dar eu aș spune că istoria acestui ziar este marcată și de „Alte Sporturi”, iar pasiunea dusă la extrem a lui Alexandru Enciu, geniul lui Andru Nenciu, profesionalismul lui Marian Burlacu, sclipirile lui Valentin Lupu ori echilibrul Mirelei Basescu au format o fundație puternică.
Zgomotul tastaturii
În 15 ani și 2 zile de când sunt în familia „ProSport”, am „rupt” câteva tastaturi, colegii s-au distrat uneori pe seama faptului că sunt pe urmele mult mai celebrului coleg Alin Buzărin. Cine nu știe din redacțiile ProSport și Gazeta Sporturilor de zgomotul tastaturii lui Alin Buzărin? Către toate aceste butoane s-au revărsat, de fapt, entuziasmul, energia, pasiunea. Au fost „rupte”, dar am încercat să ajungem cu informații vaste spre public. Toată caracterizarea se potrivește, de fapt, colectivelor care au făcut posibil ca publicația să ajungă la 23 de ani. ProSport este o stare de spirit, și-a fixat mereu obiective importante, indiferent de conducere, de autori, provocarea a fost și este permanentă.
Și pentru că ProSport înseamnă ceva în sufletul meu, aș mai adăuga că aniversarea mă prinde la 10.000 de articole publicate în varianta online a ziarului. Acest lucru a fost posibil și cu sprijinul d-voastră, al cititorilor, pentru că ne-ați fost alături, pentru că ne-ați motivat permanent. Și țin să vă mulțumesc tuturor cu această ocazie.