Atanas și realismul magic al bunicului

Continuă să se lucreze sub o presiune benefică la Universitatea Craiova, după ceva meciuri care i-au fost luate în brațe de Neșansă. A revenit însă jocul bun și un pic de dreptate pe tabelă și, chiar dacă, deocamdată, e și cu fapte și cu vorbe, e foarte bine. Sunt foarte sigur că, în viață, multe pleacă de la vorbe. Dar și mai multe, de la fapte.

Joi, 10 februarie 2022, în Ștefan cel Mare, s-au scris mai multe astfel de istorii, una plecând de la vorbe. De la cuvinte, cum doriți. Mai întâi, “Campioana unei mari iubiri”, care își datorează acest nume de alint lui Adrian Păunescu și chiar lui Dinamo, a învins cu 6-1. Acum 49 de ani, în iunie 1973, cele două mari echipe terminau la egalitate de puncte campionatul și bucureștenii luau titlul grație unui singur gol diferență de golaveraj. Revista Flacăra, condusă de un tânăr de 29 de ani, a pus față în față fotografiile celor două, Dinamo și Universitatea Craiova, scriind “campioana României” deasupra pozei de grup a primei și “campioana unei mari iubiri” în capul paginii rezervate celeilalte.

Învingătoarea a primit o pagină alb-negru, vicecampioana, una color. Dinamo câștigase, cu doar trei zile mai devreme, cu 4-0, ultimul meci, exact scorul care îi trebuia să ia campionatul dacă Universitatea Craiova pierdea la Arad, cu UTA. A pierdut, a fost 1-0, gol Brosovszky. Acel meci câștigat de Dinamo fusese cu campioana en-titre, FC Argeș, echipa lui Dobrin terminând pe locul 3 la finalul marii lupte dintre Dinu și Oblemenco.

Marius Mitran, editorial despre Atanas Trică și bunicul Ilie Balaci

Păunescu a pus culori pe rana oltenilor lui și a trimis în legendă o expresie care trebuia să panseze și să anuleze acel gol avantaj al echipei care avea, oricum, toate avantajele.
Așa a fost acum aproape o jumătate de secol. Zilele trecute a venit un fel de răspuns peste timp.

Dar nu, nu victoria Craiovei e semnul că s-a întâmplat ceva ieșit din comun, nici măcar scorul, care a trimis, totuși, Universitatea în istorie, reușind să fie echipa care a marcat cele mai multe goluri împotriva lui Dinamo, pe terenul acesteia.
Ci altceva. Faptul că Atanas Trică, nepotul lui Ilie Balaci, a reușit să înscrie, având pe spatele tricoului său numărul 88, și a făcut asta în minutul 88, pe terenul celei mai mari rivale a tatălui lui, dar, mai cu seamă, a bunicului. Acest număr 8, repetat, pe care Marele Blond l-a sacralizat în timpul vieții și l-a oferit infinitului din noi după ce ne-a părăsit.

Dacă admitem că nimic nu e întâmplător în viață, atunci golul înscris de Atanas e o mărturie despre identitate. Așa cum a fost și ziua în care Păunescu a pus pe fruntea Universității acea denumire care s-a dovedit mai emoționantă decât pierderea dramatică a titlului de atunci, și chiar mai valoroasă, în timp, decât triumful celorlalți.

„Campioana unei mari iubiri” continuă astăzi povestea desprinsă de clasament și inclusă într-o relație specială cu destinul. Cred că Universitatea a câștigat un jucător mare, iar timpul va confirma datele prin care s-a prezentat, punctual, la întâlnirea cu istoria fotbalului românesc, ca să citez din același mare poet.
Atanas Trică e, printr-o soartă aparte, un fotbalist care a știut că va înscrie, dacă i se va da o șansă, cât de mică, să joace. L-am ascultat pe bunicul lui, cândva, povestind despre viitor ca și cum l-ar fi cunoscut. Poate doar literatura latino-americană să fi fost mai expresivă, deși nu aș băga mâna în foc, decât felul în care geniul lui Ilie Balaci descria ce a trăit în carieră, proiectând, aproape în același timp pe care ni l-a dat să-i fim martori ai poveștii, un viitor care întotdeauna i se confirma.

Atanas e la celălat capăt al aceleiași povești. Dacă aveți puțină răbdare, puteți găsi zvâcnirea sa teribilă de la golul cu Dinamo în debutul marelui meci dintre Universitatea Craiova și Leeds United: tot la colțul scurt, surprinzător și eficient. Doar că acum 43 de ani marca bunicul lui. Campiona unei mari iubiri era și este aceeași! De asta scriu, aproape cu lacrimi în ochi, ca ale puștiului alergând spre Laurențiu Reghecampf, cel care i-a dat șansa: nu e întâmplare, poate e destin! Sigur e destin.

Altfel, Universitatea Craiova nu are rivalități, ci doar întâlniri cu istoria. Așa i-a fost scris mai demult, într-o revistă în care pe prima pagină se făcea trimitere la studenți și la Jimi Hendrix. Și americanul, tot cel mai mare al tuturor timpurilor!