Are avere de peste o sută de milioane de euro în capitalism, dar viața în comunism i-a priit. Cum i-a câștigat Mitică Dragomir respectul cumnatului lui Ceaușescu: „Nu știi de glumă?”
Dumitru Dragomir, fostul șef al Ligii Profesioniste de Fotbal, a povestit cum s-a certat cu familia Ceaușescu din cauza fotbalului.
Cunoscutul om de afaceri a reușit să dea lovitura în capitalism, dar recunoaște că nici în perioada comunistă nu i-a mers deloc rău.
Are avere de peste o sută de milioane de euro în capitalism, dar viața în comunism i-a priit. Cum i-a câștigat Mitică Dragomir respectul cumnatului lui Ceaușescu: „Nu știi de glumă?”
Dumitru Dragomir a povestit recent un episod tensionat din perioada comunistă, când s-a certat grav cu familia Ceaușescu.
Totul s-a întâmplat pe vremea când Dragomir era președintele echipei FC Olt Scornicești, formație foarte importantă pe vremea regimului comunist, pentru că era din satul natal al lui Nicolae Ceaușescu.
Într-o perioadă în care influența familiei Ceaușescu era uriașă, fostul șef al Ligii spune că a fost pus în situația incredibilă de a le ține piept.
Echipa pierduse un meci, iar la scurt timp a fost convocată o ședință dură la primărie, unde au fost chemați atât conducătorii clubului, cât și jucătorii. Atmosfera a fost tensionată, iar presiunile foarte mari.
În ciuda acestor lucruri, Dumitru Dragomir a avut curajul să le spună în față membrilor familiei Ceaușescu să nu se mai bage la echipă. Omul de afaceri a avut doar de câștigat în urma curajului nebun pe care l-a demonstrat.
Deși părea o decizie riscantă, chiar pentru libertatea sa, gestul lui i-a făcut pe aceștia să-l respecte, iar relația dintre ei s-a schimbat în bine după acel moment.
Cum și-a riscat Dumitru Dragomir libertatea pentru a face performanță în fotbal
Concret, Dumitru Dragomir a reușit să-i țină piept lui Vasile Bărbulescu, nimeni altul decât cumnatul lui Nicolae Ceaușescu după căsătoria cu Elena, sora dictatorului.
„Am avut la Scorniceşti un şef evreu, Lucian Gamsievici. Mie, de fiecare dată în preajma familiei Ceauşescu mi-era o frică de mă stricam la stomac. La echipă veneau nea Lică şi cu Gheorghiţă. Şi mai pierdeam meciuri.
Acolo n-a rezistat nimeni cât am rezistat eu, trei ani de zile. Toţi au plecat cu picioare în fund. De fiecare dată când veneau nu scoteam un cuvânt.
Într-o seară jucam poker cu Gamsievici şi cu alţii şi-mi zice: ‘Auzi, mă, parcă tu erai mai curajos, mai cu sânge în tine’. Iar eu îl întreb: ‘De ce spui asta, nea Lucică?’/ ‘Bă, dacă pleci prea mult capul, rămâi aplecat de tot’ /‘Ce vrei să spui?’ / ‘Vezi că încep ăştia să te calce în picioare, nu rezişti şase luni aici. Mai bine să te dea afară acum, după o săptămână, decât să te dea peste o lună, să fii şi bătaia lor de joc’.
Nea Lică (n.r. Vasile Bărbulescu, cumnatul lui Nicolae Ceauşescu) începe cu ‘Mă dobitocilor!’. Mă ridic eu: ‘Domnule preşedinte, nu vă mai permit să vorbiți așa cu mine. M-ați făcut și pe mine dobitoc, nu numai pe jucători’ / ‘Du-te, bă, în mă-ta, îmi zice mie nea Lică!’. Atunci eu îi spun: ‘Bine, atunci rămâi dumneata și condu aici’ și am plecat.
Să vezi atunci cum s-au repezit Gheorghiță şi alţii după mine. ‘Dom’le, ai înnebunit? Până mâine eşti arestat. Cum poţi să faci aşa ceva? Hai înapoi!’. Eu zbieram că nu, ca să m-audă, că era uşa deschisă. Mă duc înapoi, iar el îmi zice: ‘Hai mă, ce dracu, nu ştii de glumă?’ L-am făcut să cedeze.
I-am spus: ‘Nea Lică, eu am venit aici pentru familia dumneavoastră. Am venit de la oraş, aţi văzut ce vilă aveam. Am venit să vă ajut, dar dacă mă jigniţi şi nu mă lăsaţi în pace, n-am cum să fac treabă’ / ‘Spune ce trebuie făcut!’/ ‘Nu mai aveţi ce căuta la echipă. M-aţi adus pe mine, de ce mai veniţi dumneavoastră? Chemaţi-mă pe mine, fără echipă’ / ‘Da, dar tu dictezi banii şi eu îi plătesc!’/ ‘Aaa, pă şi credeţi că nu ajung banii la echipă?
Puneți un om de-al dumneavoastră să dea banii la echipă. Nu-i mai dau eu de-acum înainte’. El se uită la mine: ‘Și nu ne mai dai voie să venim la echipă?’ / ‘Păi, dacă v-aţi pricepe, v-aş da voie’. Dar Gheorghiţă, care se pricepea la fotbal, zice: ‘Şi cum domnu’ preşedinte, nici eu n-am voie?’. ‘Ba da, în tribună. dar la echipă mă lăsaţi pe mine, că de-asta m-aţi adus. Dacă vă convine, dacă nu, la revedere. Că am casă unde să mă duc’. De atunci am avut parte de respectul cuvenit”, a declarat Dumitru Dragomir pentru Fanatik.