Aradul îl plânge pe Flavius Domide, cel care s-a duelat cu Bobby Charlton sau Johan Cruiff, dar nu a plecat niciodată de la UTA: „Nu îmi pare rău!”

Aradul fotbalistic își plânge „Copilul Teribil”, stins la vârsta de 79 de ani. Născut pe 7 mai 1946, Flavius „Gigi” Domide e simbol al echipei UTA, component al generației de aur roș-albe ce a adus ultimele două titluri de campioană în vitrina clubului de pe Mureș, în 1969 și 1970 și care realiza a 8-a Minune a Lumii.

„Gigi Domide”, actor în „8-a Minune a Lumii”

Olandezii de la Feyenoord erau „campionii lumii”, deținători ai Cupei Campionilor Europeni și ai Cupei Intercontinentale, dar și-au găsit „nașul” la Arad, în septembrie 1970. UTA lui Domide, Brosovszky sau Dembrovschi, antrenată de legendarul Coco Dumitrescu, impunea remiza (1-1) la Rotterdam, iar la returul de pe Mureș i-a suficientă remiza albă pentru a produce una dintre marile surprize din istoria fotbalului.

Ernst Happel, celebrul antrenor al batavilor, a devenit ţinta ironiilor arădenilor, strigându-se „Happel, Happel, ha, ha, ha”.

„De mult nu am mai văzut atâția oameni în tribune și mai ales în jurul terenului. Erau scaune de la cinematograful care era la UTA. Toate le-au scos de acolo, a mai crescut cu 1,500 de locuri. Toți am fost o echipă pentru același țel – să ne calificăm. Am jucat extraordinar. Am ținut rezultatul de 1-1, ne era favorabil pentru că am dat un gol în deplasare”, rememora Domide, în câteva cuvinte, meciul de pe 30 septembrie 1970, în cartea biografică „Flavius Domide – Copilul Teribil al fotbalului arădean”.

„Roșcovanul” deține recordul de prezențe în tricoul „Bătrânei Doamne”

Poreclit „Roșcovanul”, sau „Roșu”, Domide a îmbrăcat tricoul „roș-alb” al fostei campioane a Provinciei între 1966 și 1979. E recordmanul de prezențe în tricoul „Bătrânei Doamne” a fotbalului românesc. A adunat 342 de partide și a înscris 75 de goluri, fiind al patrulea cel mai bun marcator din istoria echipei înființate de baronul Francisc Neuman în aprilie 1945. Primul e regretatul  „Gioni” Brosovszky, cu faimoasa lui „sută”, îi urmează Ladislau Bonyhadi, cu 81, iar al treilea e Mihai Țîrlea I, preferatul lui Domide de altădată, cu 80 de goluri.

În cupele europene, „Roșcatul” evoluează de 16 ori și înscrie 5 goluri. A marcat în Cupa Campionilor Europeni în poarta Legiei, în 1-2 la Arad, iar în Cupa UEFA e cel mai bun marcator al arădenilor, cu cinci goluri în acel sezon superb când UTA a atins sferurile de finală. A eliminat-o atunci Tottenham Hotspur, pe care a impresionat-o și nu doar datorită golului pe care i l-a marcat pe „White Hart Lane”. Londonezii l-au dorit în tabăra lor, însă Domide a avut o singură mare iubire – UTA.

„Tot pentru Arad aș juca în următorii 25 de ani!”

Flavius Domide a fost iubit de arădeni și pentru atașamentul necondiționat față de UTA. Nu a trădat culorile „roș-albe”, desi a avut oferte importante pe masă.

„După duelul cu olandezii, am fost curtat  de multe echipe printre care Steaua, Dinamo, FC Argeș și Poli Timișoara. Nu am acceptat acele oferte deoarece nu am dorit să plec din Arad. Atunci când am avut posibilitatea de a rămâne în străinătate, nu m-am gândit la acest lucru. Eu am fost foarte atașat de Arad și nu aveam cum să-l părăsesc. Trebuie să-i mulțumesc foarte mult acestui oraș pentru că m-a crescut, m-a făcut fotbalist, dar un pic m-am și revanșat. Am reușit să duc numele Arad și UTA pe toate meridianele lumii. Am fost un patriot local și nu îmi pare rău…

Dacă ar trebui să o iau de la început, să știți că tot pentru Arad aș juca următorii 25 de ani”, a fost mărturisirea emoționantă a lui Flavius Domide cu ocazia primirii Distincției de Onoare a Județului Arad.

A avut adversari grei în față, a făcut schimb de tricouri cu idolul Bobby Charlton

Pentru evoluțiile sale bune, Flavius Domide este chemat la echipa națională unde joacă în 18 rânduri și înscrie 3 goluri. A jucat împotriva unor adversari de marcă printre care: Robert Charlton, Jack Charlton, Johan Neeskens, Rinus Israel, Wim van Hanegem, Johan Cruiff, Dino Zoff, Franco Causio, Mazzola, Fabio Capelo.

Pe Wembley (1-1) a încântant aproape o sută de mii de fani englezi și chiar și pe cei doi Bobby – Moore și Charlton.

„Am jucat în meciurile cu Anglia. La Londra a jucat la echipa gazdă Bobby Charlton, idolul meu din copilărie. Am făcut un rezultat extraordinar, 1-1. Am reușit să fac schimb de tricou chiar cu el”, rememora „Gigi Domide”.

Meciul-monument „sub tricolor”, cu Elveția, din preliminariile Campionatului Mondial din Mexic

Meciul de referință al „Copilului Teribil” al Aradului la echipa națională este cel cu Elveția, din preliminariile Campionatului Mondial din Mexic 1970. România a  câștigat cu 2-0, iar Domide a înscris un gol.

„Pentru mine rămâne un meci-monument. Dacă nu câștigam, nu ne calificam. Am dat și gol și am și jucat bine. Nu numai eu, ci toată echipa. Cu toții am contribuit la victoria echipei. Vai de mine, ce meci bun a fost!”, își amintește fostul mijlocaș, care are marele regret că nu a evoluat deloc la Mondialul din Mexic.

„Ne-am dus cu o lună înainte ca să ne acomodăm cu clima. Când am ajuns acolo am avut probleme. Eu, de exemplu, tot trăgeam aer și nu intra în mine. În fiecare zi am avut în joc de pregătire. Foarte greu ne am acomodat. Nu știu din ce cauză, probabil aerul rarefiat, foarte puțin oxigen.

Eu, care am pornit ca și titular, nu am putut să prind echipa pentru că nu m-am acomodat cu clima. Echipa și-a făcut pe deplin datoria. Din păcate, nu s-a calificat decât prima. Noi am fost în grupa de foc, cu Anglia, campioana mondială en-titre, ne-a învins 1-0, cu Cehoslovacia, campioană europeană peste șase ani, am bătut-o 2-1. Și am jucat onorabil și cu Brazilia, care a câștigat Cupa Mondială în 1970”, și-a mai amintit legenda arădenilor.

A promovat cu UTA în Divizia A, dar a fost și președinte de club în vremuri grele

Flavius Domide a fost și antrenor la UTA și chiar a obținut o performanță important în istoria clubului. În campionatul 1992-1993 a condus o frumoasă generație arădeană spre prima scenă. Timpuri tot mai agitate au făcut ca UTA să nu-i răspundă pe măsură. El i-a rămas fidel. Nu s-a putut bucura de acea promovare, dar mai târziu accepta să fie președinte când nimeni nu prea avea curajul. Era prin 1997 și postura presupunea găsirea unui om capabil de absolut orice pentru ca echipa să supraviețuiască. Și a făcut multe sacrificii pentru echipa fanion a Aradului, dând bani chiar din propriul buzunar.

Ulterior, clubul arădean nu i-a arătat întotdeauna recunoștința care o merita.

„Eu am UTA în suflet și au fost vremuri când eram în stare să comit o crimă pentru UTA. Dar clubul mi-a întors spatele de multe ori”, a fost concluzia amară a lui Flavius Domide.

Mărturii despre Domide: „Dacă joci lângă el mănânci o pâine bună”

Despre „Copilul Teribil” al Aradului au vorbit mai multe personalități ale fotbalului românesc în volumul „Flavius Domide – Copilul Teribil al fotbalului arădean”.

„A fost un jucător foarte bun, care a făcut performanță foarte bună. Eu am plecat devreme din Arad, dar l-am avut adversar când antrenam. A fost un jucător de echipă națională foarte bun, muncitor, cu o tehnicitate bună. A pus probleme de foarte multe ori echipei adverse. În fiecare perioadă sunt jucători de mare valoare, cinci-șase, iar la fiecare zece ani se spune de cel mai bun. Chiar pot să spun de Pele, Maradona, Cryuff, Beckenbauer. Fiecare pe postul lui a fost de o valoare foarte bună. Domide a fost și el, într-adevăr, de mare valoare”, a spus Emerich Jenei.

„Am fost prieten bun cu Bătrâna Doamnă. Noi, rapidiștii, tot timpul, ne-am înțeles bine cu arădenii, mai ales în perioada când am luat campionatul. Cu UTA m-am descurcat foarte frumos, așa e când te atașezi de cineva. Ne-am împrietenit, fiind la echipa națională. «Roșu» e născut pe 7 mai, eu sunt pe 10 mai, e mai mare cu trei zile decât mine!  Și îmi amintesc de multe prietenii frumoase cu utiștii, mă gândesc cu drag la Axente, Kukla, Brosovszky, Gornea.

Culmea, atunci și Rapid și UTA dădeau mulți jucători pentru naționale, amândouă eram printre candidatele la primele locuri. «Roșu» era cuminte, e ardelean liniștit, alt stil de om. Câteodată, nea Angelo Niculescu nu știa ce să ne facă unora să fim mai așezați, ne băga în cameră cu el – stai cu el că e mai liniștit. Era jucător bun, util, dădea bine cu capul, inteligent. Erau fotbaliști pe timpuri, toți eram la sport, nu doar la fotbal, se știa de România. Eram și uniți înainte, ne mai strângea și Lucescu”, a rememorat Rică Răducanu.

„Îmi amintesc că am citit după acel 1-1 atât de mult cântat de unii ziariști că Domide a fost aplaudat la scenă deschisă pentru execuțiile sale tehnice. Cred că englezii se pricep și ei puțin la fotbal. Domide este un jucător care știe să primească o pasă, știe, mai ales, ca puțini jucători la noi în țară, să-ți dea o pasă. Dacă joci lângă Domide mănânci o pâine bună” – sunt cuvintele lui Nicolae Dobrin din cartea scrisă de Petre Cristea, „Nu trageți în antrenor”.

Video: UTA