A spart toată averea agonisită ca fotbalist și a ajuns să trăiască în condiții mizere, la 55 de ani, dintr-o pensie rușinoasă de aproape 700 de lei. „Nu am bani, nici duș și mă spăl cu soția mea în butoi”

La cei aproape 55 de ani, pe care îi va împlini la data de 12 iulie 2025, Miroslav Zivkovic a spart toată averea agonisită ca fotbalist și a ajuns să trăiască în condiții mizere.

Ex-internațional iugoslav, coleg de generație cu regretatul Sinisa Mihajlovic și Vladimir Jugovic (55), Zivkovic se susține dintr-o pensie modestă de doar 700 de lei.

Miroslav Zivkovic și-a spus oful în presa din Serbia. Cum se descurcă după ce și-a pierdut întreaga avere și a rămas doar cu pensia de 700 de lei

Miroslav Zivkovic, cosiderat una dintre marile speranțe ale fotbalului iugoslav în urmă cu mai bine de trei decenii, coleg de generație cu Sinisa Mihajlovic și Vladimir Jugovic, va împlini vârsta de 55 de ani la data de 12 iulie 2025, însă aniversarea nu îl va găsi într-un moment bun, ci din contră.

Contactat de jurnaliștii de la Radio Belgrad și citat de publicația sârbă Sportal.blic.rs, a mărturisit că și-a pierdut întreaga avere agonisită ca fotbalist și că în prezent se descurcă dintr-o pensie de aproximativ 700 de lei. În plus, după cum mărturisește chiar el în cadrul interviului, trăiește în condiții mizere și se spală într-o cabină de duș pe care a improvizat-o dintr-un butoi:

Trăiesc cu o pensie rușinoasă de 15.000 de dinari (n.r. – aproximativ 700 de lei), o sumă jenantă pentru existența unui fost sportiv de performanță cum am fost eu. Soția și-a găsit un loc de muncă, lucrează, trăim din salariul ei și din pensia mea. Trăim alături de animale, ori de câte ori ne întâlnim cu ele le ajutăm, am fost activi și în asociații.
Am fost fotograf artistic împreună cu soția mea, am fotografiat tot ce vedeam, am avut o mulțime de expoziții în Belgrad, în străinătate, am primit multe laude, am câștigat numeroase premii. Din păcate, acum boala m-a invalidat atât de mult, încât petrec o mare parte a zilei în pat, foarte rar sunt în stare să merg, să plec undeva. O duc pe soție la supermarket, ea cumpără și tot ea cară. Ne-am mutat în Irig, la 30 de kilometri de Novi Sad și trăim în condiții foarte grele. Nu am nici baie, nici duș, ne spălăm într-un butoi. Casa este neterminată, împrejmuită cu cărămizi, nimic nu este tencuit… Ne-au furat lucruri pe care ni le cumpăraseră. Aș avea atâtea să vă povestesc”, a mărturisit Miroslav Zivkovic, potrivit sursei citate.

Boala de care suferă Zivkovic se numește porfirie, o afecțiune hepatică gravă care este cunoscută în mod tradițional și drept „boala vampirului”.

A rememorat poate cea mai frumoasă clipă pe care a trăit-o ca fotbalist: „Bobby Charlton mi-a spus că sunt un talent genial”

Miroslav Zivkovic a impresionat la juniorii celor de la Vojvodina și încă de pe atunci a devenit un star în naționalele Iugoslaviei. După un meci jucat împotriva Angliei pe stadionul Wembley, el a fost remarcat și lăudat de legendarul Sir Bobby Charlton:

Dintre toți anii în care am jucat pentru echipele de juniori și tineret, aș scoate în evidență cea mai spectaculoasă convocare, cea din 1985, când am jucat pe Wembley pentru echipa de juniori a Iugoslaviei, în fața a 100.000 de oameni, în preambulul finalei Cupei dintre Manchester United și Everton. Am trăit pentru acel meci 24 de ore din 24, zile și nopți n-am dormit. În acea echipă juca și Jugović, care a ajuns cel mai departe dintre toți, era acolo și Vladan Lukić, Marin Lalić era de la Hajduk, noi trei – patru purtam echipa. Am impresionat Wembley-ul atât de mult încât întregul stadion m-a fluierat ca să mă destabilizeze. În 15 minute am condus cu 2-0, iar la ambele goluri am pasat decisiv. La primul gol i-am pasat lui Lukić, apoi lui Predrag Katić, ambii jucau pentru Steaua Roșie Belgrad. I-am zdrobit pe englezi, Wembley-ul a amuțit, au tăcut tot meciul, iar spre final au început să strige „Ole” când au văzut cât de mult am dominat. După terminarea meciului, am căzut cu toții la pământ, în loja oficială am fost desemnat cel mai bun jucător, erau acolo Bobby Moore, Gordon Banks, elita, iar eu, recunoscându-i pe toți acești fotbaliști, m-am apropiat de Bobby Charlton și i-am cerut un autograf. M-a recunoscut și a făcut aluzie cu două degete la numărul 11, pe care îl purtam pe spate. Mi-a spus că sunt un talent genial, să continui tot așa”, a povestit Zivkovic, conform aceleiași surse.