În loc să schimbe acoperișul, au schimbat normele ca să-l declare „sigur”. Și totuși, cine răspunde dacă are loc o tragedie pe Arena Națională?

„S-a decis” că acoperișul Arenei Naționale nu mai e inflamabil. Nu, nu s-a întâmplat nimic în ultimele luni, n-a fost schimbat nici măcar un metru pătrat din copertină. E același material care nu corespundea normelor în domeniu din România ca și în octombrie, când cu dezastrul de la „Colectiv”, ca și în noiembrie, când s-a aflat că stadionul n-are avizul pompierilor, ca și în urmă cu o săptămână, când primarul Capitalei refuza să-l redeschidă fără bază legală.

Și totuși, ce s-a întâmplat între timp? Cum materialul inflamabil de până în dimineața zilei de 14 martie 2016 a devenit ignifug în aceeași zi, la prânz?

Nimic real, totul din punct de vedere scriptic. Dacă materialul e același, în schimb a fost modificată din pix încadrarea sa, în urma unui nou set de analize, făcute în Italia. Ceea ce ieri era periculos și nu corespundea, astăzi a devenit sigur și de bună calitate, după ce s-au mai gândit un pic eprubetele.

Așadar, la aproape cinci luni de la tragedia din „Colectiv”, România reintră, încet-încet, în normalitatea anormală pe care o știm: în loc să se elimine sursa pericolului pentru public și să fie trași la răspundere cei care au periclitat atâtea vieți instalând un material neconform pe Arena Națională, s-a mai făcut o expertiză. Care, de data asta, a ieșit „cum trebuie”.

Și totuși, cine răspunde pentru Arena Națională? SRI? Guvernul? Parlamentul? Poate gașca ocultă de la Academia de Științe ale Securității Naționale? Ori, individual, Dâncu Vasile, vicepremier, ministru al Dezvoltării și posesor al unui contract de consultanță cu FRF? Sau Răzvan Burleanu, de profesie consiler, momentan președinte al Federației Române de Fotbal? Sau cine?

Copertina Arenei Naționale a devenit peste noapte „sigură”, deși nimic nu s-a schimbat între seturile de analize făcute când s-a stabilit că nu corespunde și cele de acum, care au ieșit „conforme”. FOTO: ProSport

Pompierii nu au dat avizul de funcționare ani în șir, stabilind că materialul stadionului e periculos în cazul unui incendiu. S-a ignorat acest aviz și Arena Națională a găzduit nenumărate evenimente – dovadă de iresponsabilitate extremă, sancționabilă penal. Din fericire, în tot acest timp nu a fost niciun accident, iar pericolul a fost trecut sub tăcere.

Apoi s-a aflat despre pericol. Acum se știe. Și, pentru că după drama de la „Colectiv” nimeni nu mai vrea să semneze „ca primarul”, arena a rămas închisă. Cine își asumă pușcăria dacă, Doamne-ferește, acoperișul stadionului ia foc și e un dezastru? Nimeni nu-și dorește asta, dar nici la „Colectiv” nu și-a dorit nimeni să aibă loc catastrofa aceea îngrozitoare – care, totuși, s-a produs. În club au fost atunci 400 de oameni, din care 63 au murit și alte sute au fost răniți. Pe Arena Națională, la unele meciuri, vin și peste 50.000 de spectatori. Pentru ei cine va răspunde?

Cum se instrumentează o campanie media ca la carte

De peste o lună, un asalt mediatic întreținut profesionist de specialiști în comunicare insistă pe ideea că Arena Națională „trebuie” redeschisă, pentru că acolo „trebuie” să se joace fotbal și să se țină concerte. De acord, trebuie, dar lipsește partea cu siguranța (nu națională, ci a oamenilor). Partea asta lipsește din mesaj. Oamenilor nu li se spune și că e mai important să se întoarcă întregi de pe stadion decât ca acolo să se joace meciuri.

Treaba e făcută ca la carte. Media, scrie la manual, tind să vorbească pe o singură voce. Presiunea e foarte puternică asupra opiniei publice, care este influențată și blocată în tendința naturală de a analiza informațiile, astfel încât să-și formeze părerile pe cale firească: afli ceva, treci prin filtrul propriei gândiri, discuți cu cercul de cunoștințe, faceți schimb de idei și, în final, se cristalizează un punct de vedere. Această „sită” e înlocuită de larmă. Mesajul TV se livrează gata mestecat, deodată către toți, iar diversitatea de opinii dispare. Așadar, publicul e bombardat, argumente false sau subiective eclipsând starea de fapt.

Avem o situație concretă: materialul din care e făcută copertina Arenei Naționale, stadionul de 240 de milioane de euro din inima Bucureștiului, nu corespunde normelor în România. Din acest motiv, arena nu are avizul pompierilor. Fără acest aviz, primarul interimar al orașului, cel care aprobă, în ultimă instanță, redeschiderea complexului pentru public, n-a îndrăznit să-și asume responsabilitatea. E un lucru bun că autoritățile au început să înțeleagă, chiar și de frica DNA, faptul că pot da socoteală pentru faptele lor.

Interesele financiare din spatele discursului emoțional

Simultan cu acest refuz al primarului de a-și angaja răspunderea pentru un stadion care nu corespunde normelor, a început un asalt mediatic al cărui scop este tocmai acela de a se redeschide cu orice preț arena. Răzvan Burleanu, președintele FRF, a ținut o conferință de presă în care i-a dat un ultimatum primarului. Cei de la FCSB s-au învârtoșat și ei, urmați îndeaproape de Dinamo. De undeva, din neant, s-a întrupat aparent neașteptat în această poveste Vasile Dâncu însuși, vicepremierul al cărui institut de sociologie e abonat la contracte de consultanță cu FRF.

Dacă privim discursul acestor oameni, observăm două lucruri: 1) este vehement, dar lipsit de bază legală; 2) toți acești înverșunați au un interes cât se poate de material în spatele argumentelor sentimentale.

FRF a pierdut sute de mii de euro din mutarea meciului amical România-Spania la Cluj. FCSB pribegește la Pitești de luni bune. Dinamo a ratat, de asemenea, o rețetă financiară uriașă la cele două partide disputate săptămâna trecută cu FCSB.

Dumneavoastră, microbiștilor, nu v-au ajuns aceste lucruri la ureche decât tangențial și nu de la cei direct implicați. N-ați fi fost atât de mișcați să știți că Burleanu, Becali și Negoiță ratează ocazia de a mai pune niște bani deoparte. Ați fost însă asediați de argumente emoționale. Suporterii nu-și pot vedea favoriții, ce păcat că avem o arenă atât de mare și nefolosită, uite pe ce s-au cheltuit sute de milioane de euro, echipele și spectatorii merită condiții mai bune etc, etc, etc.

Dincolo de această retorică asemănătoare celei din campaniile electorale, cei care au lansat mesajele către opinia publică au urmărit să obțină profitul pe responsabilitatea altuia. Nici Burleanu, nici Dâncu, nici Negoiță, nici Becali și nici Reghecampf nu ar fi răspuns penal, în fața legii, în cazul unei catastrofe pe Arena Națională. Dacă totul ieșea bine, banii rămânea la ei. Dacă se întâmpla să iasă prost, răspunderea era a celor care au semnat pentru redeschiderea stadionului. În frunte cu primarul. Adică, simplu, caragielesc, ori toți să trăim, ori toți să muriți. Sincopa a apărut la primar, care n-a vrut să-și pună pielea pe băț.

Acum s-a rezolvat și problema asta: nu mai răspunde nimeni.