Un an fără Marius Ancuța! 10 declarații de reținut de la omul care a făcut snookerul cunoscut în România! De la „șahul cu bile”, la „nu sunt dornic să fiu văzut. Prefer să rămân o voce”. VIDEO
Marius „Mario” Ancuța a pierdut lupta cu o boală nemiloasă, la doar 50 de ani, pe 19 iulie 2018. A trecut un an de când am rămas fără vocea care a făcut snooker-ul românilor. În urma lui a rămas o fetiță, ‘My precious’, așa cum a alinta pe Mara, fetița sa și a Ralucăi Moianu.
De fapt, inconfundabila voce de la Eurosport a mai lăsat aici fani, mulți fani, pe care el, prin entuziasmul, pasiunea, profesionalismul și carisma sa i-a apropiat de acest sport, despre care România nu știuse.
ProSport propune 10 declarații acordate de regretatul Marius Ancuța în cadrul emisiunii ProSport Live, din luna aprilie, anul 2016:
1. Snookerul, un joc de șah, dar cu bile” – definiția simplă, concisă, a jocului enigmatic, scornită în timpul finalei Campionatului European din 2000.
2. Snookerul este un sport, nu un joc de pub sau bar. Când ajungi să-l înțelegi în profunzimea lui, ajungi să îți dai seama cât de mult te educă, cât de mult ai nevoie să te stăpânești în absolut tot: concentrare, poziționare, gândirea jocului.
3. Eu de mult am fost de părere că unui antrenor de snooker îi trebuie alăturat un psiholog, poate cu atât mai mult un psiholog sportiv, pentru a depăși presiunea din timpul meciurilor.
4. La Crucible (n. r. arenă din Sheffield, Marea Britanie, care găzduiește CM de snooker) atmosfera te copleșește, în sensul că nu sala te acaparează, ci „fantomele” jucătorilor care au pășit acolo de-a lungul timpului.
5. În România există o serie de jucători buni, dar fără potențial. Jucătorii au reușit să facă performanță pentru că s-au mutat cu „arme” și bagaje în Regatul Unit.
6. Părinții să-și dea copiii la snooker, dacă ei au solicitat, și dacă arată, pentru început, atitudini care nu sunt „de stadion”. Să fie copii calmi, nu neapărat relaxați, nu genul de copil pe care-l îl pui într-un loc și acolo să rămână. Este complicat de lucrat cu astfel de copii.
7. Nu e obligatoriu ca un copil să fi pus mâna pe tac vreodată. E chiar mult mai bine să nu fi pus mâna pe tac.
8. Spectatorul nu își plătește banii ca să vadă ce se întâmplă în arenă de pe un monitor. Vrea să vadă jucătorul cum se mișcă.
9. Am emoții foarte mari de fiecare dată când prezint un turneu.
10. Nu sunt dornic de publicitate, nu sunt dornic să fiu văzut. Prefer să rămân o voce. Camerele de filmat mă emoționează, în general.
- Prima ediție a turneului memorial Marius Ancuța! Raluca Moianu, discurs tulburător după dispariția îndrăgitului comentator: „Mi-a spus că și dacă moare tot comentează Mondialul, asta ca să înțelegeți ce însemna snooker-ul pentru el” | FOTO&VIDEO
- „V-a adus snookerul în case. El nu mai e, dar vocea o auziți”