Zeus versus Hercule pe terenul de tenis. În așteptarea marelui „Fedal XL”, ne aducem aminte de „cel mai mare meci din istoria tenisului”. Toate emoțiile finalei din 2008 dintre Roger Federer și Rafael Nadal: „masca exasperării”, „șah-viteză”, căzătura, reverul sfidător și ritmul loviturilor

  • Astăzi, dincolo de ora 17:00, după ce se va fi terminat prima semifinală masculină dintre Novak Djokovic și Roberto Bautista-Agut, Roger Federer și Rafael Nadal vor intra pe Terenul Central de la Wimbledon pentru a relua dialogul pe iarbă, întrerupt în urmă cu 11 ani, la finala epică din 2008 care a marcat în cel mai savuros mod posibil istoria recentă a tenisului. Ultimul meci jucat în era fără acoperiș a Wimbledonului a fost numit cel mai mare meci din istoria tenisului, o predare simbolică a sceptrului puterii între cei doi imenși campioni.
  • Pentru că vinerea a doua la Wimbledon este rezervată tabloului masculin, iar Fedal XL este un eveniment în sine, ProSport vă propune să ne detașăm pentru câteva ore de emoțiile care însoțesc calificarea istorică a Simonei Halep în finala ediției 2019 a turneului londonez și să ne facem încălzirea pentru regalul zilei privind înapoi, cu ajutorul însemnărilor lui Jon Wertheim, din cartea „Lovituri de geniu. Federer, Nadal și cel mai mare meci din istoria tenisului”. Vom privi prin lupa americanului în trecut, la momentele-cheie ale finalei câștigate de Rafael Nadal cu scorul de 6-4, 6-4, 6-7(5), 6-7(8), 9-7.

E 6 iulie 2008. Este meciul care a oprit timpul în loc pentru „Armada” de Rafanatici. Și, probabil, și pentru fanii lui Federer, înghețându-l dureros, în timp ce ploaia amâna parcă inevitabila abdicare a Regelui. După șapte ore de tensiune, emoții, nervi, speranță, de strâns pumnii și de mușcat buze, logica nu mai funcționa. De ce e beznă? Și cum se face că inima lumii este puternic luminată de blițuri, pe un câmp de luptă chelit, dezbrăcat de iarbă în mare parte, transmițând emoție pură?

A fost odată ca niciodată o finală care a pornit așa. „Nu există partide care să înceapă cu un schimb de mingi finalizat cu o lovitură câștigătoare din categoria tu-vorbești-serios?„, scrie Wertheim. Până la aceasta. Începută cu sclipire de Rafa, care, după 14 lovituri, „a urmărit mingea până la colțul terenului, de unde a trimis un forehand poleit cu amestecul său unic de forță și efect de rotație. Mingea a zburat, în mare măsură, pe deasupra mijlocului zonei de dublu, după care, ca un avion pe pilot automat, a cotit și a coborât în colțul zonei singulare, la aproximativ 15 cm de ambele linii, departe de racheta lui Federer”.

Cu o oră înainte de debutul celei de-a 122-a finale Wimbledon, „Federer stătea așezat pe o băncuță din lemn de pin, în fața dulapului său obișnuit, numărul 66, când a intrat și Nadal, cu pași grei în vestiar și s-a îndreptat spre dulapul cu numărul 101, la câțiva metri de Federer. Oricât de mult s-ar fi considerat unul pe altul invadatori sau oaspeți nepoftiți (…)  cei doi și-au înăbușit orice sentiment de nemulțumire. Federer a zâmbit sarcastic, ca și cum ar fi spus >. Arăta splendid și deloc amenințător. Nadal a mormăit un răspuns, nici rece, nici prietenos. Apoi fiecare s-a întors la a se preface că este stăpânul întregului vestiar.”

  • Federer și Nadal ajungeau la acest meci direct cu trofeul pe masă după ce își împărțiseră trofeele în 14 dintre ultimele 16 turnee de Mare Șlem disputate, având monopol absolut și în clasamentul mondial, de peste trei ani. Scorul la „directe”, la startul finalei din 2008, 11-6 pentru spaniol.

Startul finalei a fost amânat cu 35 de minute din cauza ploii. Timp în care „Federer radia calm, așa cum îi stătea bine unui jucător pregătit să intre pentru a șasea oară consecutiv în finala Wimbledon, neînvins din 2002. A stat pe bancă zâmbind și amuzându-se cu glume lejere. După ce după-amiază golise o sticlă de 0,6 litri de Pepsi și o farfurie de paste Primavera, acum își savura mult iubitele sale batoane Kit Kat”. De partea cealaltă, „desfăcându-și larg brațele și exersându-și loviturile, la câțiva metri de capul lui Federer, Nadal a luat figura luptătorului care se pregătește de bătălie. Tocmai făcuse un duș rece și, cu sistemul nervos simpatic activat la maximum, accesase modulul luptă-sau-fugi. Pulsul era, cu siguranță, la cote uriașe, hormonii stresului alergau prin corp, pupilele erau dilatate, iar el făcea întinderi, accelerări (…) Toni Nadal, unchiul și antrenorul său, aflat la doi pași de el, îi turuia pe un ton precis vechile clișee motivaționale”.

  • Federer a intrat pe teren purtând o bluză Nike comercializată în magazinul oficial Wimbledon pentru 260 de lire sterline (aproximativ 500 de dolari). Fuseseră produse doar 230 de bucăți, câte una pentru fiecare dintre cele 230 de săptămâni consecutive adunate până atunci de Federer în fotoliul de lider mondial. Nadal intra pe teren îmbrăcat simplu, cu un echipament de antrenament. Tipicarul Nadal a refuzat să se supună tradiției care spune că finaliștilor le sunt cărate bagajele de un asistent. Ibericul a păstrat termobagul cu rachete.

Dezvăluirea tacticii și primul duel mental

14:35 ora locală. Nadal are deja maioul transpirat, meciul începe. Ibericul luase decizia în acea dimineață să își ajusteze lookul. Managerul său, Carlos Costa, îi ceruse să o facă pentru a filma un spot publicitar. Nadal s-a conformat însă din alt motiv. „Trebuie să arăți bine când câștigi Wimbledonul”, îi spunea, zâmbind, lui Costa. Chiar dacă primul punct i-a revenit lui Nadal, Federer a trecut totuși cu bine de prima tură pe serviciu închizând game-ul cu cel mai rapid serviciu al zilei – de 207 km/h. „Următoarele câteva puncte au făcut vizibile strategiile celor doi jucători pentru întreaga partidă. Nadal a trimis toate servele către reverul lui Federer, în încercarea de a-l forța pe elvețian să joace pe partea sa cea mai slabă și de a deschide jocul. Federer a fost, poate, obligat să răspundă cu rever, dar, când a prins forehandul, l-a jucat tare – > – după care s-a îndreptat spre fileu”, notează Wertheim.

La 1-1 și 30-30, „Federer a ratat un rever banal, oferindu-i practic pe tavă lui Nadal, de timpuriu, minge de break. Apoi Federer a trimis o a doua servă cuminte la mijlocul terenului. Nadal a făcut un pas în dreapta și și-a lăsat toată greutatea într-un rever de sub torace. Mingea a fost torpilată în colțul terenului. Federer, practic, a zburat. Mingea s-a lovit de cadrul rachetei, nu de corzi, aterizând în public. O mostră a efectului devastator pe care Nadal îl poate imprima mingii”. Trecuseră zece minute din meci și Nadal obținuse un prim break, care nu avea să fie pus sub semnul întrebării decât în ultimul game al manșei, când ibericul a servit la 5-4. Ibericul a salvat minge de break inventând un passing demonic, după serii de lovituri în care mingea sărutase tușele violent, ridicând praf alb și dând ghemotocului galben aspect de cometă.

Ultima scenă a manșei: „bătălia a trecut de la fizic la mental. Nadal a trimis o servă inofensivă de 146 km/h către reverul lui Federer. Acesta, inexplicabil, a returnat slab o minge care a sfârșit în fileu. S-a scuturat și și-a dat capul pe spate. Cu oportunitatea pierdută încă în minte, Federer a ratat încă un rever la scor egal. La cel de-al treilea punct de set, Nadal a jucat de patru ori consecutiv pe reverul elvețianului. La cel de-al patrulea, Federer s-a smucit o fracțiune de secundă prea devreme”, mingea oprindu-se în fileu.

  • Francezul Pascal Maria a fost arbitrul central pentru finala Wimbledon 2008 dintre Roger Federer și Rafael Nadal.

De la „masca exasperării” la „șah-viteză” și înapoi în infern pentru Federer

„La începutul celui de-al doilea set, Federer purta masca exasperării”, nota jurnalistul american, după un set mulțumitor ca nivel pentru Federer, cu game-uri-bliț pe lansare, de 50 de secunde, decis însă de un izolat joc slab la debut și apoi o bâlbâială când s-a trezit cu minge de 5-5 în rachetă. În start de act doi, Federer a mărit viteza. „Aproape că nu a făcut pauze între puncte, iar sudoarea și-a șters-o cu manșeta, fără să mai ceară prosop, mișcându-se ca într-o partidă de șah-viteză”. Federer a venit cu execuții geniale, cu drop-shoturi și voleuri cu rol de anestezic, cu rezolvări iuți, anulând timpul de reacție al lui Nadal. Elvețianul a accesat o perioadă de grație și cu reverul, făcându-l pe iberic să nu mai știe unde să trimită pentru a se feri din calea ghiulelelor – spre rever sau dreaptă? Pentru a încerca să salveze minge de break, Nadal a atacat la fileu, trimițând însă „fix pentru forehandul lui Federer. (…) Federer a luat poziție și a executat lovitura, fără  a transmite niciun indiciu asupra destinației sale. O clipă mai târziu, și-a răsucit încheietura într-o periere a mingii  și a trimis o torpilă câștigătoare în diagonala terenului. Nici nu trecuse bine mingea de Nadal, că elvețianul a lăsat să-i scape din adâncul diafragmei un sunet care a sunat ca o combinație de Yeaahhh și Jaaaahhh„. În 14 minute, tenisul-bliț îl dusese pe Federer la 4-1 pe tabelă.

Brusc, Nadal l-a trimis înapoi în defensivă pe Federer, elvețianul care „a considerat tot timpul drop-shot-ul o lovitură de scăpare, ceva sub demnitatea lui”. A încercat chiar și această lovitură în momentele de cumpănă ale actului secund, fără succes însă, Nadal venind peste el și ajungând să treacă smash câștigător. Nadal îl prindea din urmă pe tabelă, însă Maestrul avea o nouă minge de break, pentru 5-3. Rafa a mutat presiunea cu doi ași consecutivi, iar apoi a venit un „lob disperat pe care Federer s-a pregătit încă din săritură să îl atace, cu umerii ridicați, zdrobindu-l cu un forehand dezinhibat (…) Fix în momentul în care a ridicat racheta a fost distras de un fan care a strigat Haide, Roger! și a trimis mingea dincolo de linia de fund. După oooh-ul general al tribunei, Federer a privit încruntat în direcția din care se auzise îndemnul și a strigat Gura!„, într-o nespecifică răbufnire care a trădat tensiunea generală. 15 minute au fost de ajuns pentru ca scorul să se răstoarne, două forehanduri uriașe ale lui Nadal aducându-i ibericului break-ul de 5-4.

Intervenția arbitrului

Cu Nadal servind pentru set, la 5-4 și 30-30, arbitrul a intervenit, sancționându-l pe iberic cu avertisment pentru că a împins la 30 de secunde durata dinainte de a repune mingea în joc. „Nadal a continuat pauza fără să ridice privirea din pământ, și-a șters sprânceana, a bătut mingea de nouă ori de pământ – încă 13 secunde și a servit” greșit cu prima. A venit un serviciu doi temperat. „Federer a ieșit imediat la atac, trimițând un forehand adânc pe reverul spaniolului. În timp ce Federer urca la fileu, Nadal a făcut câțiva pași mici și a prins mingea în spatele liniei care separă jumătatea lui de teren. A trimis o minge tăiată, perfectă pentru iarbă. Ștergând aproape fileul, mingea a aterizat departe de linia de serviciu, dar și de racheta lui Federer. Nadal avea să spună mai târziu că aceasta s-ar putea să fi fost cea mai bună lovitură a sa pe iarbă”. În mijlocul unei explozii frenetice a publicului, camerele i-au surprins pe Unchiul Toni și pe managerul lui Rafa, Carlos Costa, sărind în picioare, în timp ce fiul favorit al Mallorcăi rămânea concentrat, fără expresie pe chip.

Câteva puncte mai târziu, o combinație de efecte extreme aplicate serviciilor și indecizia elvețianului îi aduceau al cincilea set consecutiv lui Nadal în interval de o lună în duelurile cu Federer, lăsându-l totodată la un set de trofeu. Tribuna și-a anunțat imediat afilierea: pro-Federer.

Căzătura lui Nadal și lupta lui Federer, până la ploaie

Este game-ul trei al setului trei. „Federer l-a plimbat pe Nadal pe tot terenul cu o serie de lovituri puternice. Returnând o minge scurtă, elvețianul a trimis o lovitură de dreapta către laterala stângă. Nadal se pregătise pentru laterala dreaptă. Situație clară de poziționare greșită. Doar că, în momentul în care a încercat să corecteze direcția și să prindă mingea, genunchiul a refuzat să se miște din loc. A căzut la pământ, rușinat, și a încercat să se ridice, într-o liniște desăvârșită. A căzut pe spate. Figurile susținătorilor din loja lui aveau o paloare cadaverică. Cu tricoul umflat de vânt, Federer a urcat la fileu, a privit îngrijorat și l-a întrebat dacă e totul în regulă. Nadal a dat din cap neconvingător”, notează Wertheim.

La schimbul de terenuri, fizioterapeutul și-a făcut intrarea pe teren. A devenit clar, destul de repede însă, că Nadal se poate mișca fără restricții. În game-ul imediat următor, ibericul a avut de apărat două mingi consecutive de break – pe prima a trmis forehandul pe tușa laterală, iar pe a doua a avut sângele rece pentru a opri un punct, văzând corect că mingea lui Federer a ratat terenul. Două game-uri mai târziu, Federer avea din nou mingi consecutive de break, se încuraja singur cu un alt Come on! rarisim și, din nou, Nadal salva. Mirka Vavrinec scăpa un „mișcă-ți picioarele, Roger!”.

La 4-6, 4-6, 3-3 și 0-40, Roger Federer, campionul cu egoul rănit, renăștea. Mai întâi, „serviciul doi a nimerit direct în Nadal, care a returnat slab, astfel că Federer a trimis un forehand sec. După care a dezlănțuit un cvartet de serve din care Nadal nu a reușit să prindă niciuna. Nadal mărturisea ulterior că este posibil să se fi înmuiat puțin în momentul acela. Dar, în realitate, a fost vorba despre un Federer pe cai mari.”

Ploaia, sprintul Mirkăi și puiul de somn al lui Toni: „Nadal s-a așezat în vestiar astfel încât să îl poată vedea pe Federer, dar acesta să nu-l vadă”. Apoi, au venit capodoperele

La 5-4 pentru Federer într-un set trei fără break-uri, a intervenit ploaia. Timp de o oră, s-a mers la vestiare, iar timpul a părut că stă în loc. „Cineva povestea că Federer, în timp ce își târa picioarele spre vestiar, a fost interceptat, în dreptul ușii principale, de Mirka, aceasta tăind toată arena ca să-l întâlnească aici. Radia o intensitate calmă, ținându-i lui Federer un discurs de încurajare, strângându-l de mâini și amintindu-i că el, nu Nadal, era de cinci ori campion la Wimbledon”.

De partea cealaltă, „Nadal s-a așezat în vestiar astfel încât să îl poată vedea pe Federer, dar acesta să nu-l vadă”, relatează Wertheim. Fizioterapeutul i-a masat gambele, în timp ce unchiul Toni s-a așezat relaxat și a tras un pui de somn.

La reluare, s-a ajuns iute la tiebreak. „Federer a debutat cu o servă urâtă, care nu doar că a șters linia de centru, dar a deviat  și a aterizat imposibil de returnat în Nadal. (…) A continuat să joace rolul agresorului și a început să tragă la țintă, vizând colțurile (…) Rotindu-și corpul în aer, o demonstrație a forței lui pure, a trimis câteva forehanduri câștigătoare din interior spre exterior, balansându-se într-o parte în timp ce corpul trăgea în direcție opusă și făcând totul să pară extrem de natural. Decupate de context, erau lovituri pur și simplu glorioase. În presiunea unui set trei în finala Wimbledon, erau pur și simplu capodopere. După nouă puncte, Federer conducea 6-3. Nadal a reușit să-i oprească temporar avansarea cu un joc curajos. La 6-5, Federer (…) a aruncat mingea și a pornit după ea, expunându-și pentru o clipă mijlocul în toată splendoarea. A lovit mingea când se afla la apogeu, din vârful rachetei. Mingea a pornit cu > 185 km/h, dar a fost trimisă în colțul zonei de serviciu a lui Nadal, departe de el. Un as perfect din punct de vedere geometric.”

„Nadal a căzut în genunchi și a lovit aerul cu ambii pumni, într-un gest de satisfacție”. Reverul tupeist și pirueta lui Federer

După trei seturi și două game-uri, raportul total de lovituri câștigătoare / greșeli neforțate era de 2 la 1 – o dovadă sugestivă a calității jocului. „Înconjurând terenul pentru a schimba zonele între puncte, cei doi radiau intensitate”, notează Jon Wertheim. „Pe măsură ce soarele trimitea fâșii de lumină tot mai stinsă pe Central, Federer și Nadal desfășurau, pe cea mai mare durată a setului patru, un joc de poți-fi-mai-bun-de-atât? (…) Federer a răspuns ba cu un serviciu impecabil, meșteșugit cu un soi de catifelare fluidă, ba cu mingi intuite și trimise în teren deschis. (…)

Cumva, tenisul și drama au ajuns în punctul maxim în timpul tiebreak-ului. La primul punct, Nadal a avut o evadare din zona liniei de fund trimițând un superb voleu de dreapta, prin care și-a demonstrat atât încrederea, cât și abilitatea de joc la fileu. Federer a trimis un lob cu efect curbat, amintindu-și să sucească perspectiva și să trimită mingea în dreapta lui Nadal. Nadal, cu spatele la fileu, s-a aruncat în sus și a trimis un rever pe deasupra capului – probabil cea mai dificilă lovitură din tenis. Cu greu ar fi putut executa mai bine de atât, tăind mingea la un unghi atât de ascuțit. Dar Federer a anticipat mingea, a prins-o și a întors-o cu un forehand la Nadal. (…) Nadal, netulburat, a luat punctul următor cu un forehand la viteza luminii.

Nadal a luptat încordat, câștigând punct după punct fără să arate nicio emoție, în timp ce Federer a mormăit în barbă după fiecare oportunitate ratată”, notează jurnalistul american. Nadal s-a desprins la 5-2, servind de două ori consecutiv, cu șansa de a lua trofeul. Ibericul a ratat primul serviciu, iar în tribună, Tio Toni îi dădea coate lui Carlos Costa, anunțându-l că simte că vine o dublă greșeală. Unchiul lui Nadal nu s-a înșelat, dubla fiind urmată de un forehand banal ratat în plasa fileului. La 5-6, Nadal s-a salvat la finele unui raliu de 18 lovituri.

Apoi, a fost 7-7. „Federer a țintit din nou colțul terenului cu un forehand. Surprins la nici 30 cm în spatele liniei de fund, Nadal s-a precipitat spre minge, a prins-o în ultima clipă și, cu brațul stâng întins, a biciuit mingea, scufundând-o în lung de linie. Federer a scos unul dintre rarele lui țipete – un urlet de angoasă, cum l-a numit BBC – în timp ce se întindea după minge. Dar mingea a trecut pe lângă el, explodând parcă la contactul cu solul din cauza efectului. Nadal a căzut în genunchi și a lovit aerul cu ambii pumni, într-un gest de satisfacție. S-a ridicat imediat însă, conștient că mai are nevoie de încă un punct pentru victorie.

Apoi, a sosit momentul lui Federer pentru o nouă sclipire de geniu. După ce l-a încurcat cu servă vicleană în largul terenului, Nadal a torpilat un forehand ce l-a trimis pe Federer în spatele liniei de fund, iar pe el l-a scos în laterala terenului. În plus, mingea a ajuns pe partea mai vulnerabilă a lui Federer, în rever, sărind periculos din pricina efectului. (…) Federer s-a tras mai în spate și s-a lăsat mai în jos. Dejucând anticipativ parcă discuțiile ulterioare despre rezervele sale de curaj, a torpilat un rever în lung de linie. Până să reacționeze Nadal, mingea l-a depășit și a aterizat în teren. Până și Sebastian Nadal, care tocmai urmărise cum fiul său ratează mingea de meci, a aplaudat, din instinct, genialitatea. Tocmai se consumaseră, succesiv, două dintre cele mai bune lovituri din turneu.” Astfel s-a făcut 8-8. „Intrat într-o viteză superioară, Federer a câștigat punctul următor cu un forehand pătrunzător”. A închis cu doi-ul bine plasat și sărbătorea cu o piruetă amplă, 360 de grade.

  • Era ora locală 19:30, era egalitate la seturi (2-2) și era egalitate perfectă la numărul de puncte câștigate în meci (câte 151).

Lacrimile cerului

Avantajul primului serviciu era la Federer în decisiv. „Nadal a reluat obișnuitele forehanduri pline de efect, Federer a revenit la ritmul lui brutal. A servit și a luat cu asalt fileul”, notează Wertheim. În loja oficială, Sebastian Nadal îl dojenea pe Toni Nadal pentru că trăda prea multe emoții. După două mingi de meci ratate de fiul său, simțea că e nevoie de o pokerface eficientă. După doar patru game-uri însă, meciul era oprit de ploaie, sub amenințarea întunericului.

Federer o lua la fugă pe scări spre vestiare, Nadal se așeza pentru un nou masaj, mai calm decât și-ar fi imaginat cei din echipa sa. El și-a încurajat unchiul, promițându-i că va fi bine. Concluzia lui Toni, la revenirea alături de familie – ori Rafa joacă un teatru excepțional, ori chiar e foarte relaxat. Rafa mai avea însă ceva de spus, important, către Toni: „De data asta nu mai adormi, ok?”…

Din fericire, pauza a durat doar jumătate de oră. Prompt, Federer a închis tura restantă de serviciu cu doi ași. Jon Wertheim notează că „instinctele de luptător ale lui Federer, neafișate public în trecut, erau acum în văzul tuturor”.

Prima cumpănă în decisiv: la 3-4 și 30-30, Nadal „a jucat un punct ciudat de prost”, trezindu-se cu minge de break. Salvarea a venit de la „forehanduri sălbatice”: „Nadal a închis punctul cu o lovitură peste cap atât de brutală, încât mingea a sărit din teren direct în tribună”.

  • Roger Federer a încheiat finala Wimbledon 2008 cu o singură minge de break convertită din 13.

Cursa contra întunericului: „A scăpat racheta și a căzut ca împușcat pe spate în iarbă, încă înainte ca mingea să-și termine mișcarea”

La 5-5, a fost rândul lui Nadal să beneficieze de două mingi de break. Federer a rezolvat situația cu unul dintre cei 24 de ași reușiți în meci, apoi „cu un joc de răbdare, bine organizat, un punct pe care l-a finalizat cu un forehand formidabil”. La finalul game-ului, venea vestea că sistemul Hawk-Eye nu mai era funcțional, din cauza întunericului, presiunea pe arbitrul central crescând. Din fericire, până la final, meciul nu a avut parte de mingi controversate, însă probabilitatea unei întreruperi a meciului devenea tot mai mare.

La 7-7, decizia oficialilor era luată: două game-uri până la întrerupere. Iar atunci, „Nadal a răspuns cu lovituri adânci la toate servele lui Federer. Folosindu-și brațul drept pentru a ghida mingea, a trimis o minge câștigătoare în diagonală, pe care puțini jucători ar fi avut curajul să o încerce și încă mai puțini să o reușească”. Federer a rezistat în primă fază, servind as, apoi a răsuflat ușurat când Nadal a alunecat pe un petec de iarbă udă. „După care, inexplicabil, a cedat. La o dreaptă inversă – genul de lovitură pe care a executat-o fără probleme timp de trei seturi – elvețianul a încercat să trimită pe linie, chiar deasupra înălțimii maxime a fileului. Federer a calculat greșit și a trimis mingea în fileu. La cea de-a patra minge de break a game-ului pentru Nadal, Federer s-a poziționat pentru a trimite un forehand care a aterizat aproape de T-ul liniei de serviciu, în punctul mort din centrul terenului. Probabil cea mai elementară lovitură din tenis, prima mișcare pe care o învață un novice de la antrenorul său. Desfăcându-și larg picioarele, Federer a tăiat mingea la un unghi mai mare decât ar fi fost necesar, expediind-o la câțiva centimetri dincolo de linia de fund. A scăpat un NIE! – echivalentul în germană al lui Niciodată!

„Un singur game rămas în joc, victorie sau întuneric și Nadal avea avantajul de a juca cu mingi noi. A sărit de pe scaun ca împins de un arc și a alergat la locul lui, pregătit să servească pentru trofeul Wimbledon. La primul punct, mingea s-a catapultat din corzile de polistiren, iar forehandul nervos al lui Nadal a ajuns prea departe. Apoi, Nadal a făcut o demonstrație clară a rezervorului său de curaj și a subapreciatei sale științe tactice. A jucat serviciu-voleu pentru prima dată în tot meciul” – o decizie care s-a dovedit a fi câștigătoare.

Ajuns la a treia minge de meci și trofeu, Nadal s-a văzut executat de un retur câștigător din reverul lui Federer. Ibericul a surprins din nou pe toată lumea, alegând să abandoneze reverul elvețianului și să servească mai departe în exterior, departe de Federer. Așa a obținut a patra minge de meci. „Ignorând corul de Haide, Rafa!, Nadal și-a șters fața, a lovit de șapte ori mingea de pământ și a trimis un prim serviciu prudent, urmat de un rever la fel de prudent. Mingea a aterizat lângă linia de serviciu, dar a sărit ciudat, cotind spre dreapta. Nimic drastic, dar suficient cât să-i strice sincronizarea lui Federer. Mingea lui Federer s-a agățat de fileu. Nadal a scăpat racheta și a căzut ca împușcat pe spate în iarbă, încă înainte ca mingea să-și termine mișcarea. Era campion la Wimbledon”, descrie Jon Wertheim momentul victoriei. Martorii spun că Nadal, atât de impresionat de suferința marelui său rival plecat cu ochi înlăcrimați de pe Central, i-a lăsat tot vestiarul lui Federer în acea noapte, refuzând să intre să sărbătorească acolo, pentru a nu-i adânci durerea.

Cum se rescrisese istoria tenisului când pe teren sunt doi sportivi în forma lor fizică maximă? Cu „Lovituri de geniu”. A fost Zeus versus Hercule pe iarba londoneză în 2008, cum plastic sugera Jon Wertheim, va fi Zeus versus Hercule și vineri, 12 iulie 2019. Emoțiile revin.

 

Publicat: 12 07. 2019, 06:55
Actualizat: 12 07. 2019, 14:26