Ascensiunea Soranei Cîrstea, fetița crescută la Târgoviște, unde părinții aveau o fabrică de înghețată! Pasiunea mamei pentru Steffi Graf și lipsa infrastructurii i-au schimbat destinul: „Ai mei trăgeau niște linii și jucam pe parchet” | EXCLUSIV

Născută la București, dar crescută la Târgoviște, unde familia s-a mutat în primii ani după 1989 pentru investiții într-o firmă de distribuție și o fabrică de înghețată, Sorana Cîrstea a făcut din tenis meserie datorită pasiunii mamei sale, Liliana, pentru Steffi Graf.

Peste ani, Sorana s-a antrenat cu „Fraulein Forehand”, la Los Angeles, în SUA, când românca era consiliată de Darren Cahill, fostul antrenor al lui Andre Agassi și al Simonei Halep.

Pentru ProSport, Sorana rememorează primele ei clipe trăite la Wimbledon, turneul care a cunoscut episoade uluitoare în trecut.

Ascensiunea Soranei Cîrstea, fetița crescută la Târgoviște, unde părinții aveau o fabrică de înghețată! Pasiunea mamei pentru Steffi Graf și lipsa infrastructurii i-au schimbat destinul: „Ai mei trăgeau niște linii și jucam pe parchet”

Mama Sorinei nu poate uita nu uită răspunsul dat de Graf unui spectator care a întrebat-o dacă se mărită cu el: „Câți de mulți bani ai ?”

„Când eram copil, nu era Wimbledon-ul la televizor. Am venit aici la juniori, dar nu atunci mi-am dat seama de importanța istorică a Wimbledon-ului în sine, ci atunci când am evoluat, prima dată, la senioare. Aveam 18 ani, cred, atunci a fost când am început să înțeleg tradiția, odată ce mă maturizam. Simți altfel suprafața de iarbă. Începe să îți placă din ce în ce mai mult. Apreciezi unele lucruri pe care înainte te deranjau. Este cel mai frumos eveniment sportiv din lume!

Sunt foarte recunoscătoare antrenorilor: când eram mică, din cauză că nu avem infrastructură, iernile, tot timpul, mă antrenam într-o sală de liceu, pe parchet, după ce terminau liceenii orele. Veneam la orele 8 seara și stăteam până la 12 noaptea și jucam pe parchet. Veneau ai mei, măsurau terenul, trăgeau niște linii pe parchet, care este o suprafață extrem de rapidă pentru tenis. Eu, practic, 4-5 luni din an, din noiembrie până la început de aprilie, jucam pe parchet”, rememorează Cîrstea în exclusivitate pentru ProSport.

Povestea Soranei coincide cu povestea celei mai bune prietene ale ei din tenis: Ana Ivanovic, fosta câștigătoare a Roland Garros-ului, care scotea apa din piscina olimpică din Belgrad ca să joce tenis.

„Așa mi-am creat un joc ofensiv. Mi-aduc aminte că era linia de fund și, în spate la un metru jumate, era peretele sălii. Eram obligată să stau pe linia de fund. Cred că m-a ajutat enorm asta: m-a ajutat să stau pe linie, să iau mingea repede, să joc agresiv, să am mâna rapidă, să am coordonare iute. Din ceva mai puțin bun, neavând condiții necesare de antrenament, a ieșit ceva foarte bun, cred eu. D-asta sunt puțin atipică. Chit că am crescut pe zgură, am un joc agresiv care se potrivește pe suprafețele rapide. Mulțumesc acelui parchet!”, a spus Sorana Cîrstea.

Poate părea de necrezut, dar este adevărat. Am început să joc într-un club din Belgrad care avea bazin olimpic și iarna l-au golit și au amenajat două terenuri de tenis pe fundul lui. Nu puteai să lovești mingea decât dacă aveai tălpile pe linia de fund a terenului, altfel te loveai de pereți – Ana Ivanovic, despre drama trăită în timpul bombardamentelor NATO din 1999.

Cîrstea argumentează de ce stilul ei de joc are specificitatea ideal-adaptabilă la gazonul de la „Wimbledon”:

„Da, este o suprafață care priește jocului meu. Joc destul de drept, mă mișc decent, stau jos. Am voleu bun, am și slice, servici la fel. Nu așa cum a fost contra lui Krunic. În meciul următor, sper! Jocul mi se potrivește pe iarbă, mai ales că am retragere rachetei rapidă și iau mingea în urcare. Clar mi se potrivește iarba!”, profilează Sorana posibile atuuri pe o suprafață iute ca la Wimbledon.

Românca a izbutit să joace de 4 ori, în turul 3 în competiția britanică.

„Este Grand Slam-ul unde îți ia ceva ani ca să poți să înțelegi suprafața de joc și ce ai de făcut. Sezonul este foarte scurt: sunt trei săptămâni, maximum patru. Este foarte greu să vii din prima la Wimbledon și să câștigi. Nu știu care sunt statisticile, dar cred că trebuie să ai o anumită maturitate ca să câștigi Wimbledon-ul și trebuie să fi jucat de câteva ori ca să îți poți da seama. Eu de la an la an simt că înțeleg iarba din ce în ce mai bine. Pricep ce trebuie să fac și de ce sare mingea atât de jos. N-am făcut decât turul 3 dar simt că pot mai mult.

Anul trecut am jucat cu ruptură de pectineu. Iarba este o suprafață pe care pot să fac un rezultat bun ! Am început să privesc iarba cu alți ochi, nu mai sunt așa speriată. A început să îmi placă pentru că pricep ce am de jucat pe gazon. Dacă o înțeleg, am altă perspectivă a jocului”, este încrezătoare Sorana ca a decodificat secretele unui gazon pe care se joacă tenis încă din 1877, anul în care România își câștiga independența ca stat.