Virginia Ruzici, dezvăluiri de senzație din culisele tenisului: „L-am văzut pe Ilie Năstase certându-se cu o fată, apoi el și Ion Țiriac au făcut asta”. VIDEO

Virginia Ruzici (69 de ani), legendara jucătoare română care a triumfat la Roland Garros 1978, a făcut dezvăluiri spectaculoase într-un interviu acordat organizatorilor Grand Slam-ului parizian.

Virginia Ruzici, fostă campioană a tenisului și managerul Simonei Halep timp de 14 ani, a vorbit despre primii pași pe care i-a făcut în sportul alb, prietenia cu Ilie Năstase (77 de ani) și Ion Țiriac (84 de ani), dar și despre cea mai importantă realizare a carierei.

Ruzici a povestit cât de greu i-a fost să plece din România pentru a participa la Roland Garros și cum au avut grijă de ea Năstase și Țiriac, care au devenit deschizători de drumuri pentru tinerii tenismeni în comunism.

Virginia Ruzici, dezvăluiri de senzație din culisele tenisului: „L-am văzut pe Ilie Năstase certându-se cu o fată, apoi el și Ion Țiriac au făcut asta”

Dacă cei mai mulți copii sunt îndrumați către tenis de părinți, Virginia Ruzici a ajuns din întâmplare pe terenul de zgură: „Povestea mea este destul de neobișnuită, pentru că nu am ales eu sau parinții mei tenisul, dar tenisul m-a ales pe mine! Tatăl meu a fost fotbalist profesionist. Mi-a plăcut să joc și fotbal, pe stradă, cu băieții. Într-o zi, un om m-a bătut pe umăr. M-a văzut jucându-mă pe stradă, în orașul meu din Transilvania (n.r. – Câmpia Turzii), și m-a întrebat: ‘Hei, tu, vrei să vii și să joci tenis?’. Am răspuns că aș fi încântată. Mi-a spus: ‘Vino mâine la club, la 9 dimineața’. Eram în vacanța de vară.

M-a dus la un perete, mi-a dat o rachetă cu corzile stricate, făcută din lemn, desigur. M-a pus să lovesc la perete și probabil că am fost destul de bună. Apoi mi-a zis: ‘De mâine, vreau să vii în fiecare zi’. Iarna nu era ușor să te antrenezi în România, ținând cont că aveam un singur teren era acoperit. Unul de zgură, care nu aparținea clubului meu. Încetul cu încetul, am început să petrec mai mult timp pe teren și am câștigat campionatul național la 12 ani, iar la 17 ani am triumfat la senioare”, și-a amintit Ruzici.

Virginia recunoaște că Ilie Năstase și Ion Țiriac au avut un rol important în cariera ei, „Nasty” fiind primul om pe care l-a văzut la Roland Garros, într-o ipostază inedită: „Eram cu Mariana Simionescu și până în ultima clipă n-am știut dacă vom primi viză să ieșim din țară, era foarte stresant. De obicei n-aveai de unde să știi dacă te lasă să ieși, decât cu o zi înainte. Drumurile s-au deschis pentru că i-am avut pe Ilie Năstase, care a fost lider mondial, și pe Ion Țiriac, dar și câteva finale de Cupa Davis jucate de cei doi. Noi veneam din spate și aveam potențial. Am ajuns la Roland Garros și îmi voi aminti mereu că prima persoană pe care am văzut-o a fost Ilie Năstase, care se certa cu o fată (n.r. – râde). El și Ion Țiriac au avut grijă de noi. Au fost grozavi, nu voi uita niciodată prietenia lor”, a spus Virginia Ruzici.

„Nu eram o jucătoare care se mulțumea să dea mingea înapoi”

În finala de la Roland Garros 1978, Virginia Ruzici a învins-o pe prietena ei, Mima Jausovec din Iugoslavia, cu 6-2, 6-2. Asta după ce Ruzici și Jausovec câștigaseră titlul la dublu, în cadrul aceluiași turneu: „Roland Garros a fost visul meu, care s-a îndeplinit în 1978. jucând un tenis foarte solid. Încrederea mea creștea de la meci la meci. Era să pierd în sferturi cu Fiorella Bonicelli. Punea scurtă după scurtă la 4-2 și 15-40. Am reacționat, nu știu cum, dar după un meci atât de greu, în care am fost pe punctul să pierd, am devenit o supraviețuitoare. În următoarele două meciuri am zburat, eram pe tot terenul, ajungeam la toate mingile.

Mima era partenera mea de dublu și nu o mai bătusem până atunci, dar am primit o susținere fantastică din partea publicului parizian. Când am pășit pe teren în finală, am simțit că îmi admirau stilul de joc. Aplauzele fanilor erau puternice și autentice. Am început meciul excelent, Mima nu juca atât de bine. Probabil că a avut mai multă presiune, pentru că mă bătea mereu.

Dar totul a mers minunat pentru mine. Am jucat totul pe atac, acesta era stilul meu, nu eram o jucătoare care se mulțumea să dea mingea înapoi cu orele! Aveam un forehand excelent și un joc de picioare la fel de bun. Cred că a fost prima finală Roland Garros transmisă în direct, motiv pentru care oamenii mă recunoșteau a doua zi pe stradă, la restaurant. M-am simțit ca acasă în Franța și poate de aceea am ales să mă stabilesc aici”, a mai dezvăluit fostul mentor al Simonei Halep, în videoclipul intitulat „Memoriile unei campioane”.