SPECIAL | Lacrimile de adio ale unui erou al tenisului. Victor Estrella Burgos, trimis de tatăl său să strângă mingile la un club pentru a scăpa de bătăile fraților mai mari, și-a început cariera la 26 de ani și a încheiat-o la 39, cu un buchet de recorduri

Victor Estrella Burgos, jucătorul care a rescris de la A la Z istoria tenisului din Republica Dominicană deși a început sportul alb abia la 26 de ani, s-a retras azi din activitate, în lacrimi, la 39 de ani. Miercuri dimineață, Victor Estrella Burgos a părăsit tenisul profesionist la turneul Challenger din țara natală, după 2-6, 2-6, învins în turul doi de brazilianul Thiago Monteiro, un sportiv cu 14 ani mai tânăr, aflat la limita Top 100.

Meciul de retragere al lui Victor Estrella Burgos a durat doar 65 de minute, dar publicul a aplaudat mai frenetic decât la partidele disputate în celălalt capăt al lumii, la Masters-ul de la Shanghai, acolo unde cel mai în formă jucător al finalului de sezon – Daniil Medvedev, dar și marele Federer, au jucat cu tribuna aproape goală. Estrella Burgos a fost eroul care a pus pe harta tenisului o țară care, în 2014, avea doar nouă terenuri de joc în total. A plâns pentru ultima dată pe terenul de tenis, înconjurând dreptunghiul cu zgură verde într-un tur de onoare.

În urma sa nu rămân titluri de Mare Șlem, ci o poveste inspirațională clădită cărămidă peste cărămidă din sărăcie, lipsuri, ghinioane, suferință și amărăciune, cu o inimă imensă. Povestea sa a culminat cu urcarea pe locul 43 ATP și trei titluri consecutive la turneul de la Quito.

• În februarie 2015, Victor Estrella Burgos stabilea un record în tenisul masculin, devenind, cu trofeul câștigat în Ecuador, la turneul ATP de la Quito, la 34 de ani și 6 luni, cel mai bătrân jucător care triumfa în premieră în circuitul ATP.

Un scenariu irepetabil: stângaci în viața de zi cu zi, a învățat fără antrenor să joace tenis cu dreapta, imitându-i pe cei din jur, pentru a scăpa de bătăile fraților mai mari

Dacă pentru majoritatea sportivilor de top drumul spre performanță înseamnă antrenamente cu antrenori și preparatori fizici, mersul la Academii celebre și ani și ani de repetări și concursuri de la cele mai fragede vârste, o muncă asiduă și continuă pe terenurile de joc, drumul lui Victor Estrella Burgos s-a croit din bucățele lipite parcă la repezeală cu Superglue.

Când avea 8 ani, tatăl său, Felix, a vorbit cu un profesor pentru ca Victor să fie primit la clubul de tenis al unui apropiat, în orașul Santiago,  „pentru a fi în siguranță„, departe de cei trei frați mai mari, Henry, Felix și Hector. Victor era un puști hiperactiv, care se bătea fără menajamente cu frații mai mari și mai puternici. La început, micul Victor a primit o sarcină: să recupereze ca un iepure mingile trimise haotic de membrii clubului cu buzunare doldora, care le permiteau acestora să rezerve terenurile. Victor s-a îndrăgostit rapid de rolul de copil de mingi, petrecea câteva ore înainte și după școală adunându-le, iar într-o zi și-a făcut curajul să ridice și o rachetă de tenis.

Mirajul a fost mai puternic decât orice magnet. „Nu am avut pe nimeni care să-mi arate cum se joacă. Am văzut că ceilalți jucau cu mâna dreaptă, am luat o rachetă şi am început să dau. Copiam mișcările pe care le vedeam. Mulțumesc lui Dumnezeu – cei de la club m-au lăsat să joc deși eram un copil hiperactiv. Nu am provocat niciodată probleme„, povestea Victor de câte ori un jurnalist avea să îi pună, ulterior, un reportofon sau un microfon în față.

Victor și-a reeducat creierul să folosească dominant mâna dreaptă în locul stângii, creionându-și un rever fragil cu o mână, deficitar ca tehnică, ce l-a dezavantajat de multe ori în circuit.

Prima tentativă de a deveni jucător profesionist a lui Victor Estrella Burgos

Jucând pe apucate la clubul la care muncea pentru alții, în timp ce tinerii care aspirau la o carieră în ATP intensificau antrenamentele și adăugau elemente noi jocului lor, Victor Estrella Burgos reușea să fie acceptat la clubul din orașul natal chiar dacă părinții nu își permiteau să îi plătească orele.

La nouă ani, Victor a câștigat primul titlu ca junior, urcând rapid în ierarhia națională a unei țări în care tenisul era, totuși, departe de realitățile sportului profesionist. Peste ani, Victor avea să povestească faptul că pe meleagurile alese de mulți europeni pentru vacanțe exotice în America de Sud, nimeni nu auzise de turneul de tenis de la US Open.

„Am jucat primul turneu de seniori la 14 ani. Nu voiau să mă lase să joc. Eram atât de micuț – 1,50 m, cel mult. Nu voiau să mă lase să joc, pentru că turneul era sponsorizat de o marcă de băuturi alcoolice, Heineken. Mi-au spus ’nu, nu poți să joci’. Am plâns, m-am certat cu ei și m-au lăsat să joc în orașul meu. Am jucat la Santiago, am ajuns în semifinale, apoi m-au lăsat să joc în toate turneele ’alcoolice’„, i-a povestit Estrella Burgos lui Ben Rothenberg, pentru New York Times.

Listat, formal, ca profesionist de site-ul ATP începând cu 2002 (de la 22 de ani), Victor Estrella Burgos avea să se lovească însă frontal, în scurt timp, de sărăcia lucie care curmă visele multor latino-americani, fiind incapabil să avanseze spre competiții de un nivel cât de cât decent, din cauza lipsei resurselor pentru a călători. Singurul vis la îndemână devenise să joace pentru Republica Dominicană în Cupa Davis.

Cupa Davis, sanctuarul lui Estrella Burgos

La 23 de ani, clasat abia pe locul 1.100 ATP, Victor reuşea să îl învingă în Cupa Davis pe uruguayanul Pablo Cuevas, viitor jucător de top 20.

Urmau patru ani și jumătate în care legăturile lui Victor Estrella Burgos cu tenisul erau restrânse la cele câteva partide din competiția pe națiuni de la masculin. În acești ani, Burgos și-a pierdut statutul de profesionist, fiind un echivalent al pescarilor și bucătarilor ce, o dată la câteva luni, răspundeau în urmă cu ceva ani convocărilor unor naționale obscure din fotbal, precum Feroe sau San Marino.

„M-am oprit din jucat tenis patru ani şi jumătate. Nu am călătorit, nu am jucat turnee, dar am jucat pentru Republica Dominicană în Cupa Davis, iar ăsta a fost visul meu”, povestea Victor Estrella Burgos.

Victor a întins recordurile în Cupa Davis ca mărgele pe ață: cele mai multe meciuri jucate, cele mai multe victorii, longevitate și vârstă.

Deja-vu-ul muncii pentru visul altora. Și marele pariu pus cu sine de Victor Estrella Burgos

Fără bani și fără sponsori, Victor s-a văzut nevoit să rămână captiv cu pasiunea sa în Santiago, muncind la normă ca antrenor de tenis. A luat în grijă copii pe care a încercat să îi învețe ceea ce el însuși învățase autodidact. Ca un proiect secret, propriile antrenamente nu au fost abandonate, ci doar introduse pe ici-pe-colo, printre picături.

La 26 de ani, în 2006, fără să fi simțit vreodată mirosul circuitului principal de tenis, „Viti” a luat o decizie radicală, cumpărându-și un bilet-dus spre Miami. Atunci a început să joace pentru el, să se antreneze doar pentru turneele sale și să lupte pentru clasament. A fost un sprint spre performanță, nu maratonul obișnuit pe care juniorii îl fac în tenisul modern.

„Toţi au crezut că e prea târziu să încep, dar eu cred că niciodată nu e prea tarziu”, avea să spună mai târziu Estrella Burgos, la un deceniu după momentul în care și-a început aventura în tenisul mare.

America a fost, într-adevăr, tărâmul unde visele au prins contur. A fost nevoie de patru ani de luptă în turnee mici pentru a rupe bariera Top 300 ATP. Apoi, ajuns la borna 160 în clasamentul mondial, Estrella Burgos primea o nouă lovitură, în timp ce juca chiar în Cupa Davis. „În 2012 m-am accidentat la cot, m-a ţinut şase-şapte luni. Am crezut că nu voi mai juca tenis niciodată„, admitea jucătorul într-un interviu pentru site-ul ATP.

Încăpățânarea l-a ținut cu ochii spre tenis, iar când cotul s-a refăcut, au urmat pași mai apăsați spre top. În 2013, la 33 de ani, Victor Estrella Burgos câștiga turnee Challenger, acestea reprezentând o imensă rampă de lansare.

Moștenirea lui Victor Estrella Burgos

2014 a fost anul în care numele său începea să fie cunoscut și în afara Republicii Dominicane.

La aproape 34 de ani, era o curiozitate, privit ca un urs, când intra pentru prima dată în top 100, îl învingea pe Richard Gasquet (numărul 14 ATP la ora meciului) şi făcea o semifinală în Columbia, la Bogota, devenind totodată cel mai vârstnic debutant la un turneu de Mare Şlem – la US Open.

În 2015, pe 8 februarie, Victor Estrella Burgos era în culmea fericirii, după ce îl învingea în decisiv în finala de la Quito pe mult mai cunoscutul Feliciano Lopez, cu doar un an și câteva luni mai mic decât el, dar cu palmares de sute de ori mai consistent: 6-2, 6-7(5), 7-6(5).

„Înseamnă mult să îmi trec numele în cartea recordurilor din tenis. Am făcut-o și anul trecut, când am devenit cel mai vârstnic debutant la US Open. Acum sunt cel mai bătrân campion-în-premieră. Scriu istorie pentru țara mea, pentru mine, pentru tenisul mondial. Acum sunt la un alt nivel, dar nu mă voi schimba. Sunt același Victor. Victor care muncește din greu în fiecare zi și care zâmbește mereu în vestiar.

Voi fi mereu același, nimic nu se va schimba”
Victor Estrella Burgos, după primul titlu ATP al carierei

Evoluțiile de pe teren, fiecare victorie, erau însoțite de zâmbetul sincer al unui om care prețuia tenisul mai mult decât pe ochii din cap. Cu sinceritatea unui copil.

Au venit și duelurile tari, cum a fost cel din turul doi de la Wimbledon 2015 cu Stan Wawrinka, sau cel din primul tur de la Australian Open, cu Rafael Nadal, încheiat de Victor cu zâmbetul pe buze, în ciuda faptului că nu îi smulsese ibericului decât trei game-uri.

Drumul lui Victor Estrella Burgos s-a încheiat în tenis, la borna 859 în clasamentul mondial, după 84 victorii ATP și 81 de înfrângeri, cu un total de 2.161.676 dolari premii în bani câștigați în carieră la simplu. Povestea sa va rămâne însă peste ani, unică, ca un semnal că se poate și altfel și chiar orice este posibil.