S-a mulțumit cu MULT. #LuptăCaSimona
Simona Halep a făcut Parisul să vorbească la superlativ despre ea. De la primul meci al ediției 2017 a Roland Garros-ului, și de acolo mai departe, pas cu pas, zi după zi. Simona Halep (4 WTA) s-a mulțumit cu mult: este în finală, după victoria cu 6-4, 3-6, 6-3
Putere, talent, voință. Asta s-a văzut pe teren. La 25 de ani, Simona s-a mulțumit cu mult în complexul sportiv care îi zâmbește an de an, din 2008 încoace, de când a reușit cea dintâi mare victorie: titlul junioarelor, după o luptă frumoasă în finală, 6-4, 6-7(3), 6-2, cu Elena Bogdan. Și atunci, Simona a vrut totul.
Dar acum, la French Open 2017, mai mult ca oricând, Simona a vrut totul. A vrut spectacol și l-a produs pe teren. A vrut victorie, victorie mare, și a obținut-o ca o gladiatoare, în fața jucătoarei cu cel mai bun parcurs în sezon, cu patru titluri deja câștigate în șase luni. A vrut să poată zâmbi și a luminat Paris-ul, de șase ori. Au spus-o chiar francezii. Și asta, pentru că Simona nu se mulțumește cu puțin. Firimiturile nu îi ajung. Ajunge doar mult mai mult.
Ne-a învățat pe toți, și pe fiecare în parte, să ne mulțumim cu mult. Să vrem mult. Să credem. În ea – o dată, în ceea ce pare infernal de greu – a doua oară.
Am tresărit pentru fiecare dintre cele 104 lovituri câștigătoare care au dus-o pe Simona în semifinale, împingând mingea cu gândul spre tușă, în limite regulamentare și urmărind reacția adversarei cu exclamația pe buze: nu o ajunge! Am simțit apăsarea unghiilor în palmă la fiecare dintre cele 33 de urcări la fileu reușite.
Și cât am suferit pentru cele 102 greșeli neforțate!
Ne-au apărut și nouă broboane de sudoare după cele 375 de puncte câștigate de Simona la Paris. Am simțit lejeritatea din punctele cu Tatjana Maria – mai puțin solicitante fizic, pentru că pe teren, jucătoarea lui Darren Cahill a avut de acoperit doar 11 m, în medie, într-un schimb de mingi. Și apoi am simțit că Suarez Navarro, deși departe de forma maximă, te forțează la efort suplimentar și te provoacă să dai examen la atletism: 15,2 metri în medie, pe raliu disputat! Cursa de 2.616 metri contra Svitolinei a fost dură, dar așa sunt lucurile frumoase obținute de cei care se mulțumesc cu mult.
În total, 30 de break-uri pentru Simona, 12 contra. Da, Simona s-a mulțumit doar cu mult tot turneul.
La fel și în semifinală, când numărătoarea a reînceput. Simona s-a mulțumit cu mult. A forțat din primul minut al meciului cu înalta și puternica Pliskova (3 WTA). A returnat apăsat și a stricat mecanismul lansării temute a unei „big hitter” de clasă. A luat break din seria inaugurală de trei game-uri și după ce a parat calea cehoaicei spre re-break în game-ul imediat urmăror reușitei sale, ‘Simo’ a fost stâncă în game-urile ei în primul set. Acolo s-a bazat mult pe reverul în lung de linie. Setul a fost al ei, în trei sferturi de oră. Halep s-a crispat în setul doi, a lăsat inițiativa din mână. 35 de minute de pasivitate, cu doar 2 lovituri câștigătoare au alimenat renașterea Pliakovei. Re-start la 6-4, 3-6.
Și ca într-o poveste frumoasă, Simona a luptat din nou. În decisiv, Halep a revenit ma dârză pe lansarea ei. De partea cealaltă a fileului, Pliskova era deja vizibil plictisită de schimburile lungi. Dornică să își asume riscuri. Și predispusă erorilor. Simona – lucidă. După 19 minute în set, un forehand de geniu, din alergare, lansat după un punct în care a fost trimisă de puternica Pliskova dintr-o margine a terenului în cealaltă, i-a adus break-ul constănțencei. Scorul: 3-1. La 4-1, Simona a mai trecut printr-un moment greu. Așa a VRUT ea să fie. și-a pierdut serviciul și avantajul break-ului, după un lob înalt al cehoaicei, pe care Simona nu l-a putut plezni decisiv.. Karolina a trecut un passing pe lângă Simona. Mai departe, Simona a avut și noroc, a avut și minte. Sau invers. Schimburi din ce în ce mai intense, forehand-uri aspre, o minge de break pe care dreapta Pliskovei nu a mai putut-o salva. Break, 5-3, apoi serviciu apăsat și… CALIFICARE!
A fost o călătorie epică de 10.681,7 m alergați pentru Simona, cea care s-a mulțumit cu mult la Paris. De parcă undeva, în ureche, cineva îi șoptea versurile puternice ale melodiei lui Josh Groban: „Nu renunța, / Pentru că vrei să fii auzită / Nu renunța, / Când inima ta e greoaie, / Eu o voi ridica pentru tine / Nu renunța, / Pentru că vrei să arzi strălucitor / Nu renunța, / Pentru că ești iubită„. Simona a crezut și acum continuă lupta. Mai are un pas. Marea finală.