Opinia specialistului | „Când pisica nu-i acasă, joacă șoarecii pe masă – Halep trebuie să învețe asta”. Întrebarea care îi obligă pe analiști să zăbovească asupra eliminării Simonei de la Singapore

Tenisul mondial, foste glorii, analiști și fani deopotrivă au avut parte în această săptămână de ceea ce mulți au numit o „oportunitate bună de a vedea exact ce înseamnă tenisul feminin fără Serena Williams”. Retragerea liderului mondial din circuitul asiatic, dar și de la Turneul Campioanelor, a aprins discuția despre moștenirea pe care americanca o lasă în tenis, despre moștenitoarea de drept a coroanei și despre perspectivele sportului alb, care încă este tributar pe alocuri ideii că duelurile din ATP sunt mai spectaculoase decât cele din WTA.

Zvonurile privind sarcina Serenei Williams, care ar atrage obligatoriu o pauză prelungită și o absență de pe teren considerabilă, justifică și mai mult demersurile și întrebările ivite.

Cresc exigențele pentru Simona Halep

Peter Bodo o taxează pe Simona Halep, punctând că „detaliul care dezamăgește cel mai mult este nu faptul că a pierdut, ci cum a făcut-o. A părut că aruncă prosopul mental și emoțional după pierderea primului set, la tiebreak„, notează jurnalistul ESPN, preluând mai departe declarația româncei, din cadrul conferinței de presă: „Am fost terminată. Nu mai aveam energie. Am fost obosită. Am simțit la un moment dat că am pierdut șansa de a câștiga primul set și de a câștiga meciul„. Bodo, un jurnalist renumit pentru polemicile pe care le lansează în articolele sale conchide: „Cu alte cuvinte, s-a simțit rău, descurajată și a renunțat. Yikes! Aceasta ar trebui să fie una dintre cele mai probabile urmașe de drept ale Serenei Williams?„.

Bodo construiește un întreg caz împotriva Simonei Halep, argumentând că nu este o situație izolată – ci o meteahnă întâlnită și la Australian Open 2014 – când Halep a cedat „neștiind cum să gestioneze emoțiile și presiunea” în fața Cibulkovei (meci cedat 3-6, 0-6), și apoi la Australian Open 2015, în fața Makarovei (meci pierdut 4-6, 0-6). La fel s-a întâmplat, susține Bodo, și la Roland Garros, și la US Open în acest an, iar din punctul său de vedere, Halep are de învățat o lecție importantă de la Maria Șarapova: marile ocazii nu se scapă printre degete. La începutul lui 2015, Simona a lăsat impresia că stăpânește astfel de situații, profitând la Indian Wells de retragerea Serenei Williams și plecând cu trofeul în buzunar. La final de an, Indian Wells capătă iz de excepție, în condițiile în care Simona a ratat în circutul asiatic fiecare dintre turneele începute din postura favorită netă, fără Williams și Șarapova la start. 

Nu este deloc plăcut să o critici pe Halep. Are un contingent important de fani în lumea întreagă și ea își ia foarte în serios rolul de ambasadoare a României. Ea este un mic magician cu o sclipire jucăușă, provocatoare în privire. Felul în care joacă emană de regulă o anumită exuberanță. Pare că iubește să alerge. Este greu să treci vreo minge pe lângă ea. Are disponibilitatea de a alerga după mingile adversarelor cât e ziua de lungă. Mai corect spus, de cele mai multe ori este dornică să facă asta. Dar acest de cele mai multe ori nu este suficient, mai ales dacă nu include și situațiile cele mai importante. Turneul Campioanelor a fost o oportunitate imensă pentru Halep și a trecut pe lângă ea într-un mare fel. Șarapova pare principala favorită să culeagă această oportunitate – de câte ori va avea ocazia să lupte pentru un trofeu important fără a o avea ca potențială adversară pe nemesis Serena Williams? Când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă – Halep trebuie să învețe asta„, trage concluzia Pete Bodo.

  • Previziunea lui Pete Bodo nu s-a adeverit: Maria Șarapova a pierdut în semifinalele Turneului Campioanelor, ratând închiderea setului doi al partidei cu Petra Kvitova de la 5-1. Rusoaica rămâne însă cu performanța de a fi învins trei jucătoare de Top 10 la revenirea în circuit, după accidentarea de la Wimbledon.

Critica la adresa Simonei Halep izvorăște tocmai dintr-un echilibru fragil la vârful ierarhiei WTA. Incertitudinea legată de viitorul Serenei Williams invită la identificarea următorului număr unu: Simona a confirmat în 2015 că are stofa necesară, evitând colapsul în clasament după sezonul de explozie – aspect reliefat și de Darren Cahill, cel care afirma pentru ProSport că din acest punct de vedere, 2015 a fost mai bun decât 2014. Totuși, pretențiile pentru „urmașa Serenei” sunt imense, greu de stins, iar exigențele în a identifica o jucătoare care să aibă prestații mai bune din postura de lider mondial decât daneza Wozniacki sunt de înțeles.

La final de 2015, Garbine Muguruza se află în situația în care 2014 o găsea pe Simona Halep. Iberica cu joc agresiv, cu forță superioară Simonei și cu carismă clară, vizibilă atât în lejeritatea cu care jucătoarea cu origini venezuelene face față conferințelor de presă dar și interviurilor de pe teren, este o altă variantă propusă de WTA pentru numărul unu. Halep însă rămâne varianta deja confirmată, cu potențial bun prin prisma progresului pe care tricolora l-a demonstrat deja. În condițiile în care Maria Șarapova a suferit în sezoane consecutive din cauza problemelor fizice, duelul Halep – Muguruza ia și mai mult prim-plan-ul. Muguruza ar reprezenta, de fapt, triumful tenisului așa cum a fost citit și anticipat de Chris Evert și Mary Pierce, în timp ce Halep ar reprezenta noua direcție, intuită de Alicia Molik.

Dependența de forță

Mary Pierce, campioană la Australian Open în 1995 și la Roland Garros în 2000, anunță că în tenisul de astăzi, „forța este importantă – dacă nu o ai, vor fi adversare pe care nu le vei putea învinge. Poți ajunge foarte departe, dar vei atinge un anumit punct în care nu vei mai putea învinge celelalte jucătoare„. Franțuzoaica retrasă în 2006 susține teza conform căreia „Serena domină, pentru că din punct de vedere fizic este cu o clasă peste adversare: lovește mingea mai devreme decât toate celelalte adversare, lovește mai tare decât toată lumea și este cea mai agresivă„. Pierce este convinsă că pe viitor, Muguruza va avea mai mult succes decât Radwanska sau Halep, tocmai datorită forței superioare a loviturilor. „Cred că Simonei îi lipsește puțin artileria grea. Din câte am văzut până acum, nu cred că are forța necesară pentru a învinge fetele celelalte„, a punctat Pierce pentru The New Paper. Argumentul suprem pentru Pierce vine chiar de la fosta sa adversară – Martina Hingis, cea despre care spune că s-a refugiat în proba de dublu pentru că a realizat că la simplu nu are forța necesară pentru a face față.

Chris Evert a vorbit la rândul său despre nevoia de forță pentru supremația în circuitul WTA, însă americanca pune preț mai mare pe serviciu, potrivit Reuters. „Din punctul meu de vedere, fluctuațiile din top-ul tenisului feminin sunt cauzate de serviciu. Fetele pot pierde pe serviciu în orice minut, serviciul lor nu este la fel de dominant, iar asta nivelează competiția. Singura jucătoare care nu are astfel de fluctuații este Serena, pentru că ea este capabilă să își câștige serviciul„.

Muguruza are nu doar capacitatea de a juca tenis de cel mai înalt nivel, dar și personalitatea și calitățile de lider care sunt necesare tenisului feminin„, a punctat Evert. Iberica a făcut o promisiune îndrăzneață la Singapore: „nu voi arde rapid ca Genie (n.r. – Bouchard)”. Testul pe care Muguruza îl are de trecut este însă mai mare în primă fază decât cel pregătit pentru Simona. Garbine a depășit destul de alert reculul post-Wimbledon (acolo unde a jucat prima sa finală), finalul de 2015 aparținându-i în mare măsură.

Din punctul de vedere al lui Chris Evert, „Simona poate clădi ceva frumos, poate progresa. Are o personalitate drăgălașă, foarte prietenoasă și pozitivă. Ea va fi una dintre jucătoarele cele mai constante pe viitor„, sugerează Evert, fără a da un verdict clar dacă această constanță este suficientă pentru poziția întâi.

Nevoia de variație

Balanța este înclinată în favoarea Simonei de Alicia Molik, jucătoare crescută în era Henin sau Mauresmo. Oficialul forului australian de tenis anunță momentul schimbării în sportul alb, iar Simona are rol de model, port-drapel și speranță.

Cred că cea mai mare diferență este că acum, juniorii se antrenează mult mai mult decât am făcut-o eu. Devin profesioniști mult mai devreme. Trebuie să depui mult mai mult efort, la o vârstă mai fragedă. Jocul a evoluat – este mai în forță, este mai exploziv, mai rapid – dovada cea mai clară fiind ștacheta ridicată extrem de sus de Serena și Venus Williams, însă cred că pe viitor, stilurile de joc se vor schimba, se vor diversifica. Cred că în acest moment, pentru a avea succes în top, și la feminin, și la masculin, trebuie să ai un punct al jocului în care să propui cu adevărat ceva special, diferit. Cred tenisul a depășit faza în care puteai lovi plat, pe centrul terenului și atât. Vom vedea din ce în ce mai multe fete urcând la fileu, utilizând slice-ul și înțepând mingile, variind jocul mai mult. Cred că jucătoarele vor trebui să conștientizeze faptul că există și o alternativă, să folosești mai mult spin, să creezi pe teren„, a explicat Molik, căpitan-nejucător al echipei de Fed Cup a Australiei, care se implică la toate nivelele tenisului australian.

Dincolo de duelul direct între două tenismene care vor încheie anul pe poziții vecine în clasamentul WTA, Halep – Muguruza se anunță o posibilă luptă decisivă pentru viitorul tenisului, în ideea menținerii supremației forței sau a introducerii variației ca armă principală.

 

Publicat: 03 11. 2015, 14:50
Actualizat: 03 11. 2015, 14:51