Marea campioană s-a retras la doar 26 de ani și acum a avut puterea să spună de ce
La mulți ani distanță, Gabriela Sabatini a vorbit deschis despre adevăratul motiv care a făcut-o să spună adio tenisului profesionist mult prea devreme.
Fosta campioană de la US Open a recunoscut că decizia nu a avut legătură cu accidentările sau cu forma fizică. Dimpotrivă. Corpul era pregătit să continue, însă mintea nu a mai putut face față presiunii permanente a sportului de elită.
Devenise celebră la doar 15 ani
Sabatini a devenit celebră extrem de devreme. La doar 15 ani ajungea în semifinalele de la Roland Garros, iar de acolo cariera ei a intrat într-un ritm infernal. A câștigat US Open-ul în 1990, a jucat finala de la Wimbledon, a adunat zeci de titluri și a urcat până pe locul 3 mondial. Din exterior, totul părea perfect.
În realitate, lucrurile arătau diferit. Sabatini spune că au existat momente în care intra pe teren fără nicio dorință reală de a juca. Zile în care rutina competițiilor, antrenamentelor și așteptărilor devenea apăsătoare, iar motivația dispărea complet. A fost un proces lent, care a început cu ani înainte de retragerea oficială, spune ea.
Argentinianca a dezvăluit că primele semne au apărut încă din adolescență, când avea doar 17 ani. Atunci a reușit să treacă peste acel blocaj, dar senzația s-a întors mai târziu, mai puternică și mai greu de ignorat. Din 1994, cu doi ani înainte de retragere, a început să lucreze cu un psiholog sportiv pentru a înțelege ce i se întâmplă.
O carieră impresionantă, cu 27 de titluri la simplu
Decizia finală a venit în 1996. La 26 de ani, Sabatini a ales să se oprească, deși rezultatele o mențineau în elita tenisului mondial. A simțit că, dincolo de trofee și clasamente, costul mental devenise prea mare. „Mintea mea nu a mai putut”, a fost concluzia ei. Palmaresul ei rămâne însă unul impresionant: 27 de titluri la simplu, două trofee WTA Finals și o medalie de argint la Jocurile Olimpice de la Seul 1988. În 2006, Gabriela Sabatini a fost inclusă în International Tennis Hall of Fame.
„Te simți ca și cum ai cădea într-o depresie și spui: «Nu vreau să joc, nu vreau să fiu aici», și totul pare la fel, iar eu nu mai aveam motivația să fiu acolo. Mintea mea nu mai putea suporta. La 26 de ani, fizic, eram în formă excelentă. Deja procesasem totul. Cred că a început probabil în 1994, cu aproximativ doi ani mai devreme. Atunci am început să lucrez cu un psiholog sportiv, cu care mai colaborasem deja, pentru a înțelege ce se întâmpla cu mine” a spus aceasta.