„A fost ceva spontan. Parcă ne-am găsit. Nu știu cum să pun lucrurile… Poate doar așa: chiar a fost ca o poveste de Crăciun”. Andrei Pavel și Adriana Vărbanciu: neașteptatul început al iubirii, amintiri din copilărie, instinctul și adrenalina

A fost ceva spontan. Parcă ne-am găsit. Nu știu cum să pun lucrurile… Poate doar așa: chiar a fost ca o poveste de Crăciun. S-a întâmplat frumos„, mărturisește Andrei Pavel. Pentru că, așa cum spun și protagoniștii poveștii noastre, Crăciunul este despre familie, ProSport l-a provocat pe „Cneazul” tenisului românesc la un dialog inedit alături de iubita sa, Adriana Vărbanciu, în care tehnica reverului în lung de linie și viteza serviciului rămân în plan secund, ca un fundal luminos ce scoate în evidență povestea celor doi, pe care, vorba cântecului, „iarna i-a surprins îndrăgostiți”.

Se știau de mulți ani. Iar cuvântul pe care Adriana și Andrei îl folosesc cel mai des pentru a-și descrie povestea este din familia lexicală a lui neașteptat. Eu cred că aveam 16-17 ani când l-am văzut prima dată, la Centrul Național de Tenis. Doar că… am avut drumuri diferite în viață„, sparge gheața Adriana Vărbanciu.  „Nu interacționam foarte mult, pentru că el era mai tot timpul plecat, era și o diferență de vârstă de 7 ani. Acolo unde mă antrenam și eu veneau majoritatea jucătorilor, dar el – cel mai rar. Mi-aduc aminte că modelele erau – în sensul că mă uitam des la antrenamentele lor – Dinu Pescariu, Ruxandra Dragomir, Irina Spîrlea, Cătălina Cristea. I-am prins pe toți. Erau, într-adevăr, modele pentru noi. Pentru că la televizor nu îi vedeai, nu aveai acces la internet sau la atâta informație, iar când îi vedeai jucând îți dădeai seama că e fix unde vrei să ajungi și tu”, spune Adriana, teleportându-ne în timp, pe la finalul anilor ’90.

Andrei își amintește și el de fata pe care o vedea mai tot timpul la terenurile de tenis, pentru că ea avea în grijă selecția și echipele de copii de mingi la defunctul turneu ATP de la București, pentru că era iubita lui Răzvan Sabău, pentru că antrena copii – un lucru pe care Adriana l-a iubit dintotdeauna enorm și în care, și acum, investește mult, lucrând cu micuții în cadrul Școlilor Sociale de la Stejarii Country Club. „Prima dată am vorbit mai mult într-un tren, în Germania. Ne-am întâlnit de mai multe ori, dar mai mult de atât nu era„, rememorează Andrei Pavel.

Cine a făcut primul pas? Andrei râde. „Bună întrebare. Nu ne așteptam niciunul să se întâmple. Cred că eu am făcut primul pas„. Adriana preia mingea la fileu și explică: „Cred că aveam nevoie unul de altul și nu ne-am dat seama. Când ne-am dat seama…„, „a fost ușor”, o completează fostul număr 13 ATP, ducând mai departe ideea.  „Avem multe lucruri în comun, am trecut amândoi prin viață, prin anumite situații, amândoi am fost căsătoriți o dată, avem doi copii și doi copii, amândoi de prin tenis. Ne place tenisul enorm, vorbim des despre asta. Ne place să ne sfătuim. Eu dacă aș juca sigur aș lua-o pe Adriana ca antrenor. Putem să fim noi. E o lejeritate. N-am sentimentul ăla că dacă eu vreau să fac un lucru o deranjează pe Adriana, sau invers. Ne plac aceleași lucruri”, accentuează Andrei.

„Am mers tot timpul pe instinct, și ca jucător, și ca om. Nu cred că am fost foarte rațional. Multe decizii s-au bazat pe instinct. Jucătorul de tenis Andrei Pavel este, clar, mai îndrăzneț decât omul Andrei Pavel! Așa a fost jocul meu, destul de agresiv. Vulnerabili au fost amândoi. Au fost perioade și perioade. Poate ar fi mai bine să spun că am fost, câteodată, puțin timid, nu vulnerabil. Și poate eram un pic mai arogant ca jucător, eu așa simt. Sigur, mi s-a spus și invers”
Andrei Pavel

Primul Crăciun împreună, dar separat. „Tenisul ne-a format în felul ăsta”

Când Andrei Pavel a pus racheta în cui, în 2009, cheful de ducă, de a călători non-stop și de a petrece sute de ore în zbor, pe drum, se stinsese. Și-a spus cuvântul nevoia de a sta. „Chiar am făcut chestia asta, timp de un an, am ținut o Academie în America, dar după aceea, tot viața pe care am avut-o până atunci m-a atras mai mult. Pot să spun, sincer, că îmi place și îmi lipsește ceea ce făceam înainte. Îmi place turul ăsta de profesionist, iar acum – ca antrenor. Îmi place, dar știu și că, dacă găsesc locul și lucrul de făcut cu pasiune și plăcere, pot să fac și astfel„, punctează constănțeanul.

La final de 2018, dar și pe mai departe, viața este un dute-vino pentru Cneaz. Cum arată zilele de Crăciun? „Pe 22 suntem împreună, eu pe 23 zbor, o să fiu cu copiii în Germania, Adriana – cu copiii acasă. Ne întâlnim la Doha, pe 25. Primul Crăciun nu va fi chiar împreună, dar, poate Revelionul. Sperăm„.


Una dintre fotografiile favorite ale celor doi. Foto: Andrei Pavel via Facebook

Mi-am pierdut ‘casa’ de multe ori

Mirosul de acasă și mirosul de sărbătoare le este ușor străin și pare, mai degrabă, un mit. „Dacă mă întrebai acum câțiva ani, altul era răspunsul. Dar, cu cât crești, mirosurile preferate sunt ale persoanei preferate, ale copiilor. Nu e neapărat un loc, cât sunt oamenii. Asta îmi dă căldura de acasă„, ia prima cuvântul Adriana. Andrei completează: „La fel răspundeam și eu. Mi-am pierdut de multe ori locul numit ‘acasă’, mi-am pierdut ‘casa’ de multe ori. Pentru mine a fost foarte important la un moment dat și, destul de recent, mi-am căutat un loc în care să mă simt ca acasă. Mă bucur că l-am găsit aici. Dar casa mea înainte de asta a fost în America, înainte de asta a fost în Germania, înainte de asta a fost la Constanța. Am trecut prin anumite sezoane, a durat destul de mult până am găsit locul de numit ‘casă’. Dar a fost foarte important. Totuși, casa e acolo unde e familia, unde te simți tu bine, unde te simți fericit, nu e un loc. Sportul ne-a învățat sau, mai bine spus, ne-a format în felul ăsta. Să nu ne atașăm neapărat de un loc. Însă, pentru mine, a fost foarte important să știu unde mi-e locul. Am trecut și prin mai multe momente în care mi-a fost foarte, foarte greu„, explică Andrei Pavel, actualul antrenor al lui Marius Copil.

„Tenisul e un sport individual și te învață să fii pe cont propriu. Noi suntem o familie cu cei din tenis, e o familie mică, dar destul de puternică. Tenisul de învață să cazi în picioare, să reglezi emoțiile, știi să te orientezi la ce ai de făcut în orice moment. Andrei este un model, din toate punctele de vedere. Nu numai ca jucător de tenis. Trebuie să fii un om extraordinar ca să ajungi la performanțe, nu numai în sport, ci la orice îți propui în viață. Și ca părinte. E un om extraordinar”
Adriana Vărbanciu

„Mă antrenam și în ziua de Crăciun. Moș Gerilă nu mi-a lăsat niciodată sub brad o rachetă”

Andrei Pavel și Adriana Vărbanciu accentuează aproape la fiecare zece minute că tenisul i-a adus împreună. Este partea plină a acelui „love” pe care îl auzi de mii de ori pe terenurile de tenis, când scorul este la zero, dar care în acel caz, înseamnă – nimic. Ambii au crescut cu acel love în ureche. Ambii se antrenau până și în ziua de Crăciun sau de An Nou și ambii își amintesc că marea bucurie a acelor zile era că „se gătea mult și erau prăjituri în casă”.

Pentru Pavel, din Constanța au rămas puține amintiri despre Crăciun. „Pe vremea aia, Revelionul era mai mare decât Crăciunul, care nu prea se serba. Era multă mâncare, multe cadouri, sigur, aveam brad, dar nu îmi aduc aminte fiorul – uh, vine Crăciunul, de-abia aștept să văd ce cadouri! Oi fi fost nerăbdător, dar nu țin minte să fi spus că de-abia aștept să fie pomul plin, sau că a venit Moș Gerilă, cum e acum – să lași două cookies (n.r. – prăjiturică) pentru Moș Gerilă. În plus, după ce am început cu tenisul, știu că la mine era totul despre tenis. Și de Crăciun, și după Crăciun îmi plăcea să fiu tot timpul pe teren. Dar nu mi-a adus nicio rachetă de tenis, de Crăciun, Moș Gerilă. Nimic de tenis. Am primit mereu rachetele când îmi trebuiau. Lucrurile care îmi trebuiau la sportul meu le-am primit când mi-au trebuit. Nimic sub brad”, privește înapoi Andrei Pavel.

Gătitul, muzica și joaca serioasă

La pasiuni comune celor doi, lista începe cu gătitul. După ce în urmă cu câțiva ani era protagonistul unui cooking show la BRD Năstase Țiriac Trophy, când în meniu se aflau scoici, „Chef Pavel” explică. „Eu iubesc chestia asta – să putem să gătim împreună, să ne uităm la un serial sau la un film și să mâncăm bunătățile pe care le facem. Nu vreau să fiu îngâmfat, sunt o grămadă de restaurante bune în București, dar ce gătești tu nu găsești nicăieri, mai ales când ne iese cum am vrut noi să ne iasă„.

De regulă, ajutat de Spotify, Andrei este și DJ, însă rolurile s-au inversat recent, când aplicația l-a ‘trădat’ pe Pavel. „Muzica are un rol important. Momentan, și mixăm. Când gătim, când ne trezim… De la hip-hop la rock, mai vine și un pic de country music, un pic de muzică românească. Bineînțeles, eu am crescut pe vremea rock-ului și a heavy metalului chiar, am ascultat destul de mult. Dar acum sunt mai softie„, admite Cneazul.

Apoi, vin sesiunile de joacă. „Când suntem singuri reușim să facem sport împreună. E clar că la tot ce ține de sport, Andrei are un avantaj, dar nu are voie să mă lase să câștig. Se simte imediat„, povestește Adriana. Și atunci, problema e mai mare.

Emoții de părinți. „Nu o am în sânge. Adrenalina îmi plăcea foarte mult, îți dă aripi. Cumva, trebuie să te împaci cu gândul că ceea ce a fost – a fost frumos și nu o să mai vină. Dar, îți găsești un altfel de adrenalină”

Tenisul înseamnă adrenalină. Efort intens, pauză, o nouă repriză de efort intens. Efort, punct, efort, încă un punct. În afara terenului, această adrenalină este greu de replicat. „Cred că noi amândoi suntem niște persoane calme. Îmi place să fie calm în viața privată, să meargă un pic mai moale, nu – trebuie să merg acolo, tre’să merg acolo și acolo. Asta nu o am în sânge. Tot timpul, viața mea de tenis a fost stres, apoi aveam pauzele pe care le făceam, sau, cum e la un concurs – intensitate, apoi te duci să mănânci, masaj, îți iei timp pentru corpul tău, te uiți la televizor, îți iei timpul să te calm down (n.r. – liniștești). Adrenalina de pe teren nu ai cum să o egalezi. Chiar și în business. Nu mi se pare că poți să compari, e altfel de adrenalină. Ceea ce trăiești tu, ca profesionist, dacă ajungi la un nivel înalt, nici ca antrenor nu vei avea ce ai avut când jucai. Orice sportiv mare poate spune acest lucru. Cumva, trebuie să te împaci cu gândul că ceea ce a fost – a fost frumos și nu o să mai vină. Dar, îți găsești un altfel de adrenalină. Am adrenalină când antrenez pe cineva. De asta îmi place foarte mult să fiu pe stadioanele alea mari„.


Vacanță în doi. Foto: Andrei Pavel via Facebook

Pentru Adriana Vărbanciu, gândul zboară spre copii când aude cuvântul adrenalină, așa că, înainte de a povesti ea, îl îmbie pe Andrei să o facă. „Când mă uit la fiu-miu, aia se numește emoție de părinte, este tușa aia, cu totul și cu totul alta. Când jucai, totul depindea de tine. Adrenalina îmi plăcea foarte mult, îți dă aripi. Acum, ca antrenor – antrenezi și speri să fie totul bine – cum e cu Marius Copil. Nu poți să controlezi nimic, ai emoții ca antrenor, dar trebuie să le controlezi altfel decât le controlai pentru tine, atunci când erai pe teren. Dar cu propriul copil…

Adriana intervine și completează imaginea. „Eu sunt o fire calmă, dar îmi place adrenalina. Și eu am gustat un pic din sportul de performanță, nu pot să mă compar nici cu nivelul la care a ajuns Andrei, nici cu perioada cât a jucat, dar, ca junioară, am gustat din asta. Mi-a plăcut foarte mult, îmi place să încerc lucruri. Nu mi-e frică de nimic, chiar dacă nu par așa. Îmi place adrenalina, îmi plac sporturile extreme. O iubesc, am crescut cu ea. Aveam adrenalină și când eram cu copiii de mingi. Eram singură cu 60 de copii! Și ăla era un sport extrem pentru mine!„, glumește Adriana Vărbanciu. Ea a decis să facă un pas în spate în pregătirea fiului. „Băiețelul meu cel mare joacă tenis, joacă bine, îl susținem cât putem de mult pe traseul ăsta, atât eu, cât și Andrei – acum. Îl antrenez pasiv, cât pot.  Activ, face cu fostul meu coleg de la Stejarii, Sebastian Roșeanu, șeful departamentului de rachete. Eu nu văd antrenatul unui copil ca pe o afacere – iau copilul și îl antrenez ca să facă ceva în viață. Vreau să văd că îi place, că-și dorește asta. Dacă alege tenisul sau altceva trebuie să fie alegerea lui. Sunt acolo în spate să îl susțin, cât să îl împing să nu renunțe. Pentru vârsta lui, important este să aibă un grup de antrenament, să meargă la competiții și nu vreau să îl forțez, vreau să crească natural. Iar eu sper să fiu pur și simplu un bonus pentru el, când bate mingea cu mine, să aduc un plus cu un sfat – de la mine și de la Andrei

  • Andrei Pavel are o fată de 19 ani, Caroline și un băiat, Marius, de 17 ani, care joacă volei. Adriana Vărbanciu are doi băieți – pe Matei, de aproape 12 ani, care joacă tenis și Victor, de 9 ani și jumătate.

Diminețile cu un companion nepoftit: durerea. „În Germania este o vorbă – sportul profesionist te cam distruge. Și, e adevărat”

Diminețile lui Andrei Pavel mai vin și cu dureri. De la tenis, acesta fiind prețul plătit pentru pătrunderea în Top 15, pentru cele trei trofee câștigate și pentru cele peste 500 de meciuri de simplu jucate în ATP (277 victorii, 266 înfrângeri). Îi place când Adriana îi este alături. „Încă sunt probleme la spate, acum s-au mutat și mai sus, și mai jos. Urme și-a lăsat sportul acesta. Având fizioterapeut, antrenor de fizic, oameni care aveau grijă de corpul în ultimii ani ai carierei, mai apoi e greu să mai ai grijă la fel cum ai avut înainte și corpul ‘te face’, te anunță. Azi de dimineață (n.r. – în dimineața interviului, în urmă cu aproape o săptămână) m-am trezit cu gâtul înțepenit, Adriana m-a ajutat să mă mai moi un pic. Probleme cu cervicalul, probleme cu lombarul. La mine, spatele a fost o problemă mai mult timp, am avut câteva operații. În Germania este o vorbă – sportul profesionist te cam distruge. Și, e adevărat”, spune Andrei Pavel.

În cazul unui om al cărui nume a fost sinonim cu unele dintre ultimele victorii ale României în grupa mondială a Cupei Davis (40 victorii în carieră, 22 înfrângeri), te întrebi, automat, care este prețul celebrității. O fi simțit vreun moment că povestea lui nu se scrie așa cum ar fi vrut pentru că e în lumina reflectoarelor?
Nu, acum sigur nu. Nici când jucam nu m-a afectat chestia asta. Poate și din cauza faptului că, deși tot timpul am jucat pentru România, m-am antrenat în Germania, fosta soție era din Germania, am stat  acolo și nu am locuit în România tot timpul. M-am mutat în România după ce am încheiat cariera de jucător. Erau alte timpuri. Mi-ar fi plăcut să joc tenis cum am jucat atunci, dar în perioada asta. Nu numai din punct de vedere financiar, dar și pentru faptul că înainte nu se transmitea mai nimic. Scriau ziarele, dar acum ai tot felul de mass-media și e mișto, joci undeva și toată țara se uită la tine. E o motivație incredibilă, dacă stau bine să mă gândesc. Țin minte că s-a dat meciul meu, la primul turneu ATP pe care l-am câștigat la Tokyo (n.r. – în 1998) și rețin exact că am sunat acasă, din Japonia, mi-a răspuns maică-mea și a avut o pauză lungă. Nu înțelegea ce se întâmplă. Spunea – stai, stai, cum? Că mă uit la meci! Nu ești Andrei! Zic – Alo, mamă, mă auzi? A avut o pauză, nu înțelegea ce se întâmplă. Era de-abia primul set la televizor, eu terminasem meciul de nu știu câte ore, dar se spunea că e live partida. Asta era. Acum, cu toate canalele, cu toată televiziunea, e foarte mișto. Dacă aș fi jucat în timpul ăsta mi-ar fi plăcut mult de tot”, mărturisește Andrei Pavel.

Vis pentru 2018. Club de tenis și business

Cei doi protagoniști ai poveștii noastre vorbesc din ce în ce mai mult despre proiecte de viitor. Cu experiența unei Academii în SUA, Andrei Pavel și-a propus, alături de Adriana Vărbanciu, să facă un prim pas împreună în business și deja caută niște terenuri, pentru un club de tenis. „Mi-ar plăcea să fie mai mult un refugiu, o a doua casă. Mi-ar plăcea când vin acasă să mergem acolo, pentru că ne place foarte mult să jucăm. Unii jucători ar putea juca acolo, poate și juniori„, visează constănțeanul. „Apoi, vrem să facem și un business, pentru că Adriana are experiență în ceea ce înseamnă Rent a Car și imobiliare, eu mai puțin, dar vorbim mult despre asta, ar fi super, ar fi păcat să nu încercăm. Apoi, împreună cu ceilalți jucători, vrem să facem evenimente cu tenisul, meciuri caritabile sau demonstrative. Cu acest superstar de acum  – Simona, cu Marius și Horia, tenisul e în floare și ar fi păcat să nu capitalizăm. Sunt o grămadă de copii care vor să joace tenis. Eventual, pe viitor, poate vom face o fundație ca să susținem copilașii care vor să joace tenis și nu au posibilitatea. Mulți se opresc pentru că nu au bani să joace turnee sau să mai continuie antrenamentele. Tenisul e un sport scump. Pe vremea noastră aveai mai multe oportunități, dar acum tenisul e un sport în care trebuie să investești destul de mult și încercăm să facem diferite proiecte prin care să strângem fonduri pentru viitorii campioni” spun cei doi, completându-se unul pe altul.

Îi părăsim pe Andreea Vărbanciu și pe Andrei Pavel, cu a lor poveste de Crăciun, ei fiind gata chiar și pentru un maraton de filme de sezon. Ar rezista chiar „easy! easy! ușor! Normal! Pâi, dacă ne place să și gătim, e floare la ureche. Ce mă obosește pe mine, a preluat și România, dar America este campioană de departe, când începe deja, din noiembrie, numai cu muzică de Crăciun. Sunt unele cântece superbe, dar când începi să le auzi non-stop… Ele mă obosesc. Filmele – te uiți câteva seri. Aș rezista la un maraton, câteva zile. Dar nu din noiembrie 🙂„, trage linie Andrei Pavel.

 

Publicat: 25 12. 2018, 11:56
Actualizat: 25 12. 2018, 12:22