Snooker | Tripla Coroană, etapa a doua: Neil Robertson a făcut spectacol la Campionatul Regatului, cu titlu și break maxim în finală. La Masters, revine „Racheta” O’Sullivan, cu un record fierbinte în buzunar

Duminică, snooker-ul reia seria competițiilor tradiționale, cu Masters-ul programat în Alexandra Palace, din Londra. Competiția din perioada 10 – 17 ianuarie 2015 aduce la start 16 vrăjitori ai tacului, într-o luptă pentru trofeu și un cec în valoare de 200.000 de lire sterline (peste 268.000 de euro). Cei mai buni 15 jucători ai momentului, potrivit clasamentului mondial sunt prezenți la startul ediției cu numărul 42 a Masters-ului, al 16-lea loc pe tablou revenindu-i scoțianului Stephen Maguire (locul 17 mondial – numărul 16 îi revine lui Michael White).

• Masters-ul este al doilea cel mai longeviv turneu de snooker din lume, după Campionatul Mondial. A început ca o competiție  cu tablou de zece, a evoluat și chiar dacă nu intră în seria de turnee de puncte, prestigiul său îl transformă într-o bornă importantă a sezonului, formând „Tripla Coroană” – alături de Campionatul Regatului Unit și Campionatul Mondial.
• Campionul ediției precedente: Shaun Murphy
• Record de titluri: 6 titluri, Stephen Hendry (1989 – 1993, 1996)
• Cel mai titrat jucător de pe tablou: Ronnie O’Sullivan – 5 titluti (1995, 2005, 2007, 2009,2014)
• Foști câștigători pe tablou: 7 – Ronnie O’Sullivan, Mark Williams, John Higgins, Mark Selby, Ding Junhui, Neil Robertson, Shaun Murphy
• Debutantul ediției 2016: Liang Wenbo (28 de ani)
• Tripla Coroană: Mark Williams este singurul jucător activ care a reușit tripla Campionatul Regatului Unit – Masters – Campionat Mondial, într-un sezon competițional (2002 / 2003). John Higgins, Ronnie O’Sullivan, Mark Selby, Neil Robertson și Shaun Murphy sunt ceilalți jucători de pe tablou care au câștigat cel puțin o dată fiecare dintre turneele care compun Tripla Coroană

Shaun Murphy, campionul în exercițiu, a fost automat desemnat cap de serie numărul unu pe tablou. Totuși, polul de interes este reprezentat de Ronnie O’Sullivan, cel care practic ia un start târziu de sezon, după o absență de opt luni din circuit. Englezul și-a anunțat revenirea pe tur chiar la București, cu ocazia demonstrativelor de la Circul Globus, iar Masters-ul reprezintă primul său oiectiv, chiar dacă primele meciuri oficiale le-a bifat deja din decembrie 2015, la Open-ul Germaniei. Din acest punct de vedere, O’Sullivan și Murphy se află în poziții similare, ambii având evoluții modeste în calificările turneului din Germania, încheiate cu înfrângeri rapide, în fața unor jucători puțin cunoscuți.

3 jucători au reușit să își apere titlul la Masters: canadianul Cliff Thorburn (în 1986), Stephen Hendry, în patru rânduri, scoțianul fiind neînvins în perioada 1989 – 1993 și regretatul Paul Hunter (în 2002)

Masters-ul așteaptă o nouă finală memorabilă, strânsă, un clasic al snooker-ului. Ultima dată când trofeul a fost decis în joc decisiv, Mark Selby a semnat o super-revenire în fața lui O’Sullivan, de la 6-9, cu patru jocuri câștigate la rând, între care s-a inserat și un break de 109 puncte. Se întâmpla în 2010. Anul trecut, Neil Robertson a fost desființat de Shaun Murphy, cu un 10-2 mai mult decât tranșant, în 2014 – O’Sullivan îl bătea cu 10-4 pe Selby, scor regăsit și în 2011 în finala Ding Junhui – Marco Fu, iar în 2012 și 2013, Neil Robertson îl învingea pe Shaun Murphy, iar Mark Selby pe Neil Robertson, cu 10-6. 

15 lire sterline costă cel mai ieftin bilet la o sesiune de luni, marți și miercuri, care decid învingătorii din primul tur. Pentru finală, un bilet poate fi achizițonat de la 45 de lire sterline în sus.

O’Sullivan a bulversat statisticile snooker-ului, devenind primul jucător cu 800 de break-uri de peste 100 de puncte

În perioada 4-7 ianuarie, Ronnie O’Sullivan și-a făcut încălzirea, ca și ceilalți jucători de snooker, la  Champions League snooker, un fel de circuit alternativ, cu format inedit al tabloului, cu grupe. Rezultatele propriu-zise sunt puțin relevante, întrucât meciurile se dispută după sistemul cel mai bun din cinci, în timp ce Masters-ul programează meciuri mai lungi – cel mai bun din 11, până în finală, cel mai bun din 19 jocuri, în ultimul act.

Relevant este faptul că O’Sullivan și-a adăugat încă un record în palmares, grație celor șapte break-uri de peste 100 de puncte reușite de-a lungul celor 24 de frame-uri câștigate: a depășit 800 de break-uri de peste 100 de puncte în carieră, în meciuri oficiale. „Racheta” a fost de neînvins, câștigându-și toate cele șase dueluri din grupă, apoi semifinala și finala (tabloul paralel a fost adjudecat de Judd Trump, cu trei eșecuri în grupă).

Debut echilibrat de sezon: distribuția primelor turnee ale sezonului

Sezonul 2015 / 2016 a debutat sub semnul apatiei: Ronnie O’Sullivan a decis să ia una dintre mult trâmbițatele sale pauze, Neil Robertson a avut probleme în a se motiva. Mark Selby, numărul unu mondial, nu și-a regăsit cu adevărat jocul după elimiarea din turul doi al Campionatului Mondial, în fața surprinzătorului Anthony McGill și a ținut capul de afiș fie prin meciuri pierdute la adversari de eșalon doi, fie prin meciuri pierdute la scor (1-4 cu Ken Doherty, 0-4 cu Ryan Day – în Circuitul European, 4-9 cu John Higgins în China, 0-6 cu Neil Robertson la Campionatul Regatului Unit). Proaspăt-încoronatul campion mondial, Stuart Bingham, a acuzat reculul așteptat după un succes de o asemenea magnitudine și, practic, în primele 24 de meciuri ale noului sezon, a alternat o victorie-o înfrângere, ajungând la început de lună decembrie cu 12 victorii – 12 înfrângeri și un singur parcurs notabil, cu trei victorii la Masters-ul Chinei, până în sferturi.

Astfel, cu pioni importanți scoși din calculele pentru trofeu, John Higgins a profitat, fiind singurul jucător de snooker care în acest moment se poate lăuda cu două trofee în turneele de puncte din acest sezon – Open-ul Australian (la începutul lunii iulie) și Campionatul Internațional (China, final de octombrie – cu victorii la Mark Selby și Shaun Murphy). Neil Robertson s-a trezit din letargie în octombrie, dând start revenirii la turneul Champion of Champions (nu este turneu de puncte), adjudecându-și apoi cel mai important concurs al finalului de an 2015 – UK Championship. Robertson figurează astfel cu două trofee pe lista sezonului 2015 / 2016, la fel ca și Marco Fu – învingător la turneul de casă, din Hong-Kong (General Cup) și în etapa a cincea a Circuitului European.

Neil Robertson, victorie spectaculoasă la prima etapă a Triplei Coroane

Neil Robertson s-a impus la Campionatul Regatului Unit, la începutul lunii decembrie. Chiar dacă finala nu a fost strânsă, australianul i-a dat savoare printr-un break maxim, spectaculos.

Finala câștigată de Robertson l-a adus în prim-plan și pe Liang Wenbo. Jucătorul din China a semnat cel mai bun parcurs al carierei într-un turneu de puncte, asigurându-și practic prezența la Masters, pentru prima dată în carieră. Într-un sezon cu destule momente impresionante, cap de listă fiind titlul obținut de Ali Carter, după o nouă bătălie cu cancerul, finalul înlăcrimat al lui Liang Wenbo a rămas pe retina multor pasionați ai snooker-ului.

Magicul 147

Atunci când pe tablou se află recordmen-ul în materie de break-uri maxime, gândul fanilor snooker-ului alunecă inevitabil spre posibilitatea de a vedea un nou 147. Neil Robertson a reușit primul break maxim al sezonului în finala primului turneu din Tripla Coroană, după ce un alt 147 a fost ratat la ultima bilă neagră, de închidere de masă, de nefericitul Thepchaiya Un-Nooh, tot la Campionatul Regatului Unit. 

Interesant este că doar trei break-uri maxime au fost înregistrate la Masters, toate trecute în dreptul unori jucători din afara Regatului Unit. Primul 147 a fost reușit de canadianul Kirk Stevens – în 1984, Ding Junhui a reușit cel dintâi break maxim al carierei sale la ediția din 2007 a Masters-ului, iar cel mai recent 147 a fost semnat de Marco Fu, chiar anul trecut. Ken Doherty, în anul 2000, ar fi putut introduce în statistică primul break maxim în contul unui sportiv din patria-mamă a snooker-ului, dar tentativa lui s-a oprit agonizant la ultima bilă neagră, care a refuzat să intre în buzunarul superior stâng.

Tabloul de concurs

Orele sunt valabile pentru Regatul Unit. România are un decalaj de + 2 ore. Sursa: worldsnooker.com