Liga Cluburilor Profesioniste s-a născut și a… murit în 2001

Vizitatorii site-ului nostru cer propuneri pentru salvarea rugby-ului românesc. Aceste propuneri au existat de-a lungul anilor, însă o mare parte dintre ele au murit în fază de proiect. Că istoria se tot repetă în rugby-ul nostru, cu bunele, dar mai ales cu relele ei, o dovedesc și o serie de articole apărute în newsletter-ul "Rugby Info", nr. 3, mai-iunie 2001, articole care anunțau inițierea procedurilor privind fondarea Ligii Cluburilor Profesioniste.

În articolul cu titlul "E timpul să vă conduceți singuri!", autorul acestor rânduri scria atunci: "De mai bine de zece ani, în rugby-ul românesc se tot fac planuri de redresare, care, ulterior, se transformă în planuri de re-redresare samd. FR Rugby, personalul care a lucrat în cadrul acestui organism, s-au "specializat" în realizat proiecte, care nu sunt însă și puse în practică. Se găsesc tot timpul justificări, se aruncă pisica în curtea Guvernului – "trăim într-o țară în care nimic nu merge bine!", acesta este dictonul pe care îl rostesc federalii". Vă sună ceva cunoscut în aceste rânduri? Dacă nu, să vedem cum continuam în urmă cu aproape opt ani: "Cum lucrurile nu mai puteau merge la fel, adică în cercuri care doar îți dau senzația că rugby-ul românesc se află în progres, când, de fapt, el stă pe loc, mai mulți oameni de rugby, conducători și antrenori, s-au întâlnit la Focșani, la sfârșitul lunii aprilie (n.r. 2001)".

La acea întâlnire au participat Mircea Ortelecan (Știința Petroșani), Ioan Irimia și Petrică Motrescu ("U" Cluj), Gheorghe Vărzaru și Leodor Costea (Steaua), Dan Dănuț (Univ. REMIN Baia Mare), Neculai Postolachi (Rulmentul Bârlad, vicepreședinte FRR), Vasile Bercu (Callatis Mangalia), Alexandru Pavlovici (Grivița București), Victor Istrate (membru în Biroul Federal), Dumitru Neagu (Eldoforest Suceava), Constantin Veriveș (Poli Iași) și George Straton. Acești oameni de rugby au semnat un document prin care anunțau că au hotărât să înceapă demersurile privind constituirea Ligii Naționale a Cluburilor de Rugby din România. Aceasta urma să aibă următoarele obiective:
– organizarea campionatului Diviziei Naționale și a Cupei Ligii Profesioniste;
– asigurarea activității de reclamă și publicitate în mass-media în interesul cluburilor profesioniste;
– reprezentarea intereselor cluburilor în relația cu Federația Română de Rugby, MTS, administrația locală și județeană, alte organizații interne și internaționale;
– promovarea spiritului de fair-play în rugby-ul românesc.

În comunicatul dat publicității atunci se mai preciza ceva demn de amintit: "Rezultatele dezastruoase din ultimii ani obținute în confruntările internaționale sunt un serios semnal de alarmă în ceea ce privește rugby-ul românesc. În aceste condiții, organizarea unei Ligi a Cluburilor nu poate reprezenta decât garanția unui nou start pentru sportul cu balonul oval".

Ideea organizării LNR i-a venit fostului internațional Petrică Motrescu, unul dintre oamenii care au contribuit la afirmarea naționalei României în sportul cu balonul oval. "Am ajuns la concluzia că trebuie să ne apropiem și noi, în rugby, de națiunile mari din Emisfera Sudică, de Franța, de țările britanice. Propunerea mea i-am făcut-o domnului George Straton. A spus că este o idee foarte bună", i-a declarat Motrescu lui Florin Câmpeanu, în interviul apărut sub titlul "Vom lucra împreună". (*)

Participanții la reuniunea de la Focșani au avut la dispoziție și informații despre modul în care era organizată Liga Națională a Cluburilor din Franța (vezi facsimil anexat).

Despre necesitatea organizării unei ligi profesioniste am scris și pe grupul de discuții stiri_rugby@yahoogroups.com, pe 22 octombrie 2006. Pentru a nu vă plictisi, vă prezint doar un fragment din intervenția mea: "În opinia mea, nici nu mai este cazul să discutăm ce face FRR. Pentru mine a devenit clar, de mult timp, că așteptăm degeaba din partea unui for care își propune să califice echipa națională la Cupa Mondială pentru a obține ajutor financiar din partea IRB. Pentru că, Doamne ferește!, dacă acest sprijin n-ar exista atunci loturile noastre ar fi incapabile să mai funcționeze. De aici rezultă că în mare măsură meritul pentru supraviețuirea rugbyului românesc la nivel înalt ține mai mult de jucători decât de federali. După părerea mea, adevărata renaștere (relansare) a rugbyului românesc se va produce în momentul în care aici vor exista cluburi puternice, cu structuri profesioniste, în care nimeni să nu ocupe posturi de "tăietor de frunze la câini". (…) Ideea, însă, a rămas și este foarte bună. Pentru că este indicat ca în rugbyul românesc să existe mai mulți poli ai puterii. FRR să fie cu loturile naționale. Cluburile să organizeze ele campionatul (că oricum nu primesc mare lucru de la FRR). Jucătorii să se grupeze într-o asociație" (…) Așadar, după mine două ar trebui să fie direcțiile noastre: cluburile și jucătorii".

Fără jucători și fără cluburi de valoare nu se poate face, așadar, o reformă, o revoluție în rugby-ul românesc. Din acest motiv, în mai multe intervenții pe grup am menționat că nu numai FRR poartă vina pentru decăderea sportului cu balonul oval de la noi. Dacă nu avem o ligă profesionistă astăzi, la 13 ani după adoptarea (oficială) a profesionismului în rugby, atunci vina o au cluburile noastre, care din anumite motive se complac într-un statut semiprofesionist sau semiamator – jucătorii lor nu trăiesc numai din rugby, ci sunt angajați în alte structuri (formal) și primesc un salariu pentru a practica acest sport. Nici măcar scuza că nu există cadru legislativ pentru a se concretiza un asemenea demers nu mai este valabilă, meseria de rugbyst fiind recunoscută în urmă cu ceva timp. Ceea ce facilitează materializarea și a unei ligi a cluburilor, și a unei asociații a jucătorilor de rugby. Apariția acestor structuri ar da și o aură de seriozitate rugby-ului românesc în raporturile sale cu națiunile majore – de pildă, atunci când s-ar transfera în străinătate rugbyștii români ar fi priviți mult mai bine dacă ar proveni de la cluburi profesioniste, iar ei ar face parte dintr-o asociație care să le apere interesele.

(*) Ulterior, după eșecul de la Londra (0-134 cu Anglia), George Straton și Florin Câmpeanu au ajuns în structurile de conducere ale FRR, primul ca vicepreședinte și președinte, celălalt ca secretar general adjunct, ofițer de presă, manager la loturile naționale și la IRB Nations Cup.

Publicat: 30 03. 2009, 03:04
Actualizat: 30 03. 2009, 19:29