Marea campioană Maricica Puică e dispusă să se implice din nou în atletism. „Aș ajuta necondiționat” | SPECIAL
Considerată „Minunea Blondă” a atletismului românesc, Maricica Puică, campioană olimpică în 1984, la Los Angeles, trăiește de ani buni în Câmpulung Muscel.
Marea specialistă de semifond -1.500 şi 3.000 meci, Maricida Puică deține mai multe recorduri.
La JO din 1984 de la Los Angeles, a cucerit două medalii (aur la 3.000 m şi bronz la 1.500 m), la Campionatele Mondiale de sală din 1987 (Indianapolis) – medalie de bronz la 3.000 m, la Campionatele Europene din 1982 (Atena), la cel din 1982 de sală (Milano) şi la cel din 1986 (Stuttgart) – medalii de argint la 3.000 metri.
Marea campioană Maricica Puică e dispusă să se implice din nou în atletism. „Aș ajuta necondiționat” | SPECIAL
Chiar dacă pare că s-a rupt de ceea ce înseamnă interesul față de lumea sportului, lucrurile în realitate stau cu totul altfel. Maricica Puică este pregătită total de antrenorat și poate ajuta necondiționat în lumea atletismului, cu ideea de a da o mână de ajutor.
„Eu sunt gata să mă implic. Pot sta pe margine și să dau niște sfaturi, să trasez o idee de antrenament. Nu mi-ar fi greu.
Acasă, oricum, nu fac mare lucru. Acum cât sunt încă în putere aș vrea să-i ajut pe copiii ăștia. Voi vorbi și cu Anișoara Cușmir despre această intenție a mea”, a precizat Maricica Puică pentru Prosport.
A antrenat-o și pe Violeta Beclea-Szekely
Maricica Puică nu este deloc străină de lumea antrenoratului. Una dintre atletele de top de care s-a ocupat ca antrenoare a fost și Violeta Beclea-Szekely, vicecampioană olimpică la Sydney, în 2000.
„Ca antrenoare, responsabilitatea pe care o ai este infinit mai mare. Ca și emoțiile. Trebuie să te ocupi în detaliu de fiecare lucru în parte”, a adăugat ea.
Cine este Maricica Puică?
Maricica Puică (numele dinaintea căsătoriei – Luca) s-a născut la 29 iulie 1950, la Iaşi. A început să practice atletismul la vârsta de 15 ani, după ce a fost descoperită la un cros pentru elevi, în 1965, de profesorul Ion Puică, cel care ulterior i-a devenit antrenor şi soţ.
Deţine zece recorduri naţionale: două la 1.500 m, şase la 3.000 m, două la 5.000 m şi patru la 3.000 m sală. În 1968, a fost selecţionată în echipa naţională, cu care aduce prima medalie la Crosul Balcanic organizat în Turcia, pentru ca în 1978 să obţină prima medalie de aur la Campionatele Mondiale de cros cu echipa şi medalie de bronz la individual (Glasgow).