„Vreau aurul olimpic”

Marian Drăgulescu a avut ieri o dimineață liberă și a profitat de pauză pentru a merge la frizerie, după care a stat de vorbă cu ProSport în camera sa, de unde are o priveliște superbă cu zgârie-norii din Beijing.

Ai fost să te tunzi, te pregătești să apari la televizor…
(Râde) Dacă tot am avut liber, am fost să mă mai aranjez, că apoi nu mai apucam… Și mai omor și timpul, pentru că altfel sunt cam plictisit. Stau așa, parcă în stand by, așteptând concursul…

Cum e sala?
Perfectă, sunt aparate foarte bune, m-am acomodat cu ele.

Cu sănătatea cum ești? Era cât pe-aci să te lași…
Da, dacă mă luam după ce mi se recomanda în România, nu mai aveam voie să fac efort, din cauza herniei mele cervicale.

Dar te-a salvat operația din America…
S-a înțeles greșit, n-a fost operație. Am fost la un control, care mi-a dat diagnostic pozitiv, adică de a putea continua să mă antrenez. Apoi am făcut la Las Vegas două săptămâni de recuperare pentru rigiditatea pe care o simțeam la gât, iar acum totul e ok.

Participă la ultima lui Olimpiadă

A fost greu să revii, după patru luni de pauză?
Îți dai seama, ușor nu a fost…Aveam momente când credeam că am terminat cu gimnastica. Dar acum sunt bine, asta e important.

A treia ta Olimpiadă… E și ultima?
Ha-ha, cu siguranță! Ce motivație să mai am?

Poate un titlu european, mondial, în anii care vin…
Am cucerit tot, doar titlul olimpic îmi lipsește, asta mai e singura mea motivație.

Dar și alte medalii aduc bani.
Da, dar puțini. Aici, un loc 5 înseamnă cât două medalii la CM sau CE.

A meritat măcar? Ești împlinit financiar, după atâția ani de sport?
Da, a meritat, pentru că n-am trecut prin viață așa… ca prin brânză, fără să realizez nimic.

Apartamentul de la Dinamo, l-ai primit?
De un an și jumătate îl aștept! Poate acum, dacă iese bine Olimpiada…

În 2007, „Marocanul“ n-a reușit nimic

La Beijing, aici, ce va fi? Iei aur la sărituri sau la sol?
Oriunde, numai să fie! E greu de spus, sunt adversari tari, dar, dacă îmi fac bine exercițiile…

Am auzit că Paul Hamm…
Nu vine, e accidentat. Și se mai aude și de fratele lui că are probleme, ceva de dopaj, zic ziarele, dar nu știu dacă e adevărat.

Copiii te vor urmări la televizor?
Cum să nu? Fetița are 4 ani, iar băiețelul 2 ani, fac tumbe prin casă când mă vad la tv, se bucură…

Mai cânți la tobe?
Din păcate, în ultimul an, cu atâtea probleme, n-am mai apucat…

Anul trecut a fost plin de ghinioane, te răzbuni aici?
Asta vreau. În 2007 eram sigur de victorii, peste tot, și nu mi-a ieșit nimic…

Ce simți când, în două minute, la o ratare, se năruie totul?
Că pică cerul pe mine. Și când rămâneam singur chiar și plângeam..