Covaliu, inimă neînfricată

Trecuseră opt ani de la aur, timp în care „Cova“ adulmecase doar aerul podiumurilor mondiale și europene. Ratarea din 2004 i-a imprimat o dorință nebănuită de a mai simți încă o dată adrenalina olimpică, iar ambiția a fost reflectată pe planșa sălii pline ochi.Cinci ore de vârf și tot atâtea confruntări au compus ziua în care doar o sincopă în fața unui francez, pe care-l răpusese mereu, i-a barat accesul spre marele meci. Fără griji în asalturile de dimineață, brașoveanul de 31 de ani a revenit la prânz în Sat. A gustat ceva ușor, nu a dormit și a fost repus pe picioare de o ședință de masaj.

Întors în arenă, al șaptelea sabrer al lumii își pune la bătaie toată experiența pentru a întoarce ciocnirea din sferturi, după ce e condus cu 10-7, iar semifinala îi scoate în cale un francez, numărul 31 în clasamentul mondial. „Cova“ ne face să visăm, 6-3, 11-7, 12-10, dar Lopez trimite înțepături atât spre român, cât și spre inimile noastre (13-15). Rămâne o variantă. Victoria în finala mică. Pleacă spre cabine pământiu la față, mergând ca un robot, dar revine cu un aer nonșalant. După doar 13 minute, țopăie pe planșă, își pune masca și are un contact vizual cu antrenorul Dan Găureanu, semn că totul e OK. Din nou o sabie din Hexagon în față, dar Mihai nu mai riscă. Merge cap la cap cu Pillet până la 9. Câteva guri de apă îi redau prospețimea, iar ulterior eschivele și atacurile-i înșelătoare pun punct unei zile infernale.

"Este cea mai grea medalie din carieră. Nu mă refer la greutatea ei, ci la dificultatea cu care am obținut-o"– Mihai Covaliu, medaliat cu bronz la sabie