INTERVIU | Ramona Farcău, golghetera JO de la Beijing, proiecte impresionante: școală de handbal, susținerea tinerilor sportivi talentați, cursuri de psihologie și conferință despre drumul spre succes

Ramona Farcău (38 de ani), golghetera turneului de handbal de la Jocurile Olimpice Beijing 2008, s-a retras din activitate în acest an, după un eveniment de excepție organizat la Râmnicu Vâlcea în această vară. Vicecampioană mondială cu România în 2005 și finalistă a Ligii Campionilor cu Oltchim în 2010, Ramona are câteva proiecte extrem de interesante, toate legate de sport.

Cum este viața fără handbal?
La fel de frumoasă, cu mici schimbări legate de program, dar am aceleași preocupări. Având în vedere faptul că mi-am planificat din timp încheierea carierei, mi-a fost ușor să mă adaptez. Mă uit la meciurile de handbal, mă duc de 3-4 ori pe săptămână la sală sau în parc să alerg și sunt ocupată cu proiectele demarate, unele încă din perioada când jucam. Îmi lipsește doar emoția meciurilor, în rest mă simt minunat. Acum am timp să mă ocup de proiecte și, în același timp, să mă  relaxez în familie, să citesc, să mă uit la un film bun și să fac o grămadă de lucruri, pe care înainte nu aveam cum să le fac.

Mai ții legătura cu fostele colege?
Bineînțeles! Comunicăm la telefon sau ne vedem în timpul liber.

Tabere de sport pentru copii

Ți-ai propus câteva proiecte după ce te-ai retras din cariera de handbalistă, cum stai cu ele?
Sunt în grafic cu toate. Primul a fost înființarea companiei RFH Sports & Management, prin intermediul căreia am organizat Gala Campioanelor – Oltchim 2010. Tot prin RFH, vom dezvolta celelalte proiecte în sport; este vorba despre organizarea taberelor de sport pentru copii, despre organizarea cantonamentelor de pregătire pentru diverse cluburi și de asigurarea managementului carierei pentru sportivii de perspectivă. Am demarat un program de susținere a tinerilor talentați, serioși și dedicați, oferindu-le tot suportul logistic și educațional necesar pentru a face performanță  la cel mai înalt nivel. Sportivii sunt selectați în funcție de performanțele sportive și de profilul personal, asigurându-ne că au toate premisele de a reuși.

Clubul de handbal pe care voiai să-l faci?
Îl vom inaugura în 2018 și îl vom dedica inițierii și instruirii copiilor dornici să practice handbalul. Va fi un club dedicat atât formării tinerilor din punct de vedere sportiv, cât, mai ales, educării acestora, prin intermediul activităților specifice: le vom oferi copiilor sesiuni de dezvoltare personală, ateliere de creație, teambuilding-uri în aer liber și le vom facilita accesul la elemente de educație și cultură.

Am înțeles că vei participa activ și la cursurile organizate de Asociația pentru Psihologia Sportului…
Da, începând cu luna noiembrie, APPS va demara o nouă etapă din programul de inițiere și instruire în psihologia performanței. Vom susține cursuri în Cluj Napoca, Timișoara, Târgu Mures și în București și vom avea lectori de marcă din domeniul psihologiei și din lumea sportului. Prin intermediul asociației, ne propunem să formăm specialiști în psihologia sportului, gata oricând să  intervină atunci când se va ivi ocazia. Consider că sportul românesc are nevoie de investiții în resursa umană, pentru a putea schimba ceva.

Se pot face proiecte pentru copii în sport? Dacă da, cu ce bani?
Sigur că se pot face, este chiar recomandat să începem de la acest nivel. Astfel, putem pune bazele unei educații sportive adecvate, care să asigure un viitor micilor sportivi. Consider că sportivilor aflați la început de drum trebuie să li se insufle curaj și pasiune, aspecte fără de care n-ar putea reuși în carieră, astfel investițiile în formarea și educarea tinerilor reprezintă cel mai bun argument pentru dezvoltarea sportului. Valoarea investițiilor variază în funcție de strategia și de obiectivele stabilite. În acest sens, toți banii obținuți prin RFH Sports & Management, pe lângă investițiile personale, vor fi direcționați către susținerea și dezvoltarea activităților destinate sportului la nivel de copii și juniori, asumându-ne faptul că astfel de activități nu vor aduce profit imediat.

Vei fi lector în acest an la Sports Business Academy. Despre ce le vei vorbi oamenilor care vin la curs?
Da, în noiembrie, voi fi lector la Sport Business Academy, e onorant pentru mine, ținând cont că  anul trecut m-am aflat în băncile celor de la SBA, în calitate de cursant. Voi vorbi despre drumul spre succes, sperând să inspirăm astfel cât mai mulți tineri, dornici să se afirme în domeniul sportului de performanță. De asemenea, voi prezenta aici proiectul Gala Campioanelor – Oltchim 2010, organizat de compania noastră de management sportiv, voi veni cu date concrete și le voi arăta participantilor că, în ciuda opiniilor conform cărora „este greu să faci ceva în țara asta”, orice este posibil atunci când îți propui, când ai viziune și aloci timp și interes.

Ce părere ai de proiectul CSM București?
Din punctul meu de vedere, orice proiect care produce rezultate trebuie apreciat. În ciuda  contestatarilor, clubul CSM București a investit și a obținut rezultate. Dacă ne uităm la ce se întâmplă în țară, vom vedea că sunt multe alte cluburi care investesc fără o strategie câștigătoare și nu obțin niciun fel de rezultat. Lumea trebuie să înțeleagă faptul că sportul este cel mai bun și rentabil ambasador al unei țări si că, prin intermediul sportivilor de elită, putem exista dincolo de granițele țării.

„Ca român, trebuie să știi să te bucuri de reușita oricărei echipe”

Te încearcă un sentiment de regret că voi nu ați câștigat cu Oltchim Liga Campionilor, iar CSM a reușit?
Regret că nu am câștigat Champions League cu Oltchim, dar acest aspect nu trebuie pus în balanță cu performanța CSM-ului. Ca român, trebuie să știi să te bucuri de reușita oricărei echipe și să fii mândru că în lume se vorbește despre un club sau despre un sportiv din România. De ani buni, sportul românesc a intrat într-un con de umbră și România trăiește prin astfel de rezultate izolate, cum a fost performanța CSM-ului, alături de alte reușite, precum cea a fetelor de la lotul național de scrimă, cea de la tenis de masă, canotaj sau cea a Simonei Halep.

Te așteptai să piardă ultimul meci din grupele Champions League?
În niciun caz! Înfrângerea cu Nykobing a surprins pe toată lumea, cum de altfel a surprins și  înfrangerea suferită de Gyor, dar sunt convinsă că a fost doar un incident nefericit. CSM București dispune de un lot puternic și echilibrat și are toate șansele să cîștige din nou trofeul Champions League.

„Multe cluburi din România sunt conduse de oameni cu moralitate și competență îndoielnice”

În ce direcție se îndreaptă handbalul românesc?
Handbalul deocamdată mai respiră, spre deosebire de alte sporturi. Din păcate, sportul românesc, în general, este pe o pantă descendentă, cauzată de lipsa de interes și de reticența față de alinierea la tot ce se întâmplă afară, în țările evoluate din punct de vedere al infrastructurii și al metodologiei de lucru. Toată lumea se plânge de lipsa banilor, dar pot spune că sportul românesc se confruntă cu o problemă mult mai profundă, suferind la capitolul credibilitate. În multe structuri administrative ale cluburilor, sunt implantați oameni fără nicio pregătire profesională pentru poziția respectivă. Aș  menționa aici, din propria experiență, situația de la CSM Ploiești, unde clubul a fost dat pe mâna unora străini de sport și de performanță. Din acest considerent, sportul pierde multe oportunități de relansare. Mulți oameni de sport așteaptă salvarea sportului prin investitii private, dar de ce ar investi corporațiile în cluburi conduse de oameni cu moralitate și competență îndoilenice? Dacă nu se schimbă ceva, nu vom mai avea ce îndrepta în cel mai scurt timp, pentru că nu vom mai avea resursele necesare.

„Trebuie să mergem în școli și să atragem copiii către sport!”

De ce este nevoie stringentă în handbalul nostru?
Ca și în cazul altor discipline sportive, trebuie să mergem în școli, să atragem copiii către sport, să le oferim modele cu care să se identifice și apoi să se simtă atrași să practice handbalul la nivel de performanță. De asemenea, este necesar să se investească în formarea profesională a antrenorilor de copii si juniori, aspect la care handbalul din ziua de azi este deficitar. Mulți antrenori nu mai au preocupare, răbdare și tact în relația cu copiii și își doresc să sară peste această etapă direct la echipe de seniori. Din punct de vedere organizatoric, aș impune regula bugetelor la vedere, așa cum se întâmplă în țările civilizate, fiecare club fiind obligat să facă dovada faptului că dispune de bugetul necesar susținerii activității sportive pentru sezonul respectiv. Astfel, nu am mai asista la situații în care sportivii sunt târâți prin tribunale și comisii pentru a-si recupera drepturile financiare, din cauza unor manageri incompetenți. De asemenea, aș introduce conceptul de cazier sportiv. Acesta presupune că o persoană care se face vinovată de distrugerea unui club sau se află în litigii financiare să nu se mai poată regăsi în structurile adimistrative ale altor cluburi afiliate Federației Române de Handbal. În felul acesta, federația ar da dovadă de credibilitate și suport pentru sportivi și ar limita efectele negative.

Dă-ne și niște motive de optimism. Cum poate fi resuscitat sportul românesc?
Prin oameni corecți, preocupați și cu viziune! Restul vine de la sine!

 

Publicat: 28 10. 2017, 14:50
Actualizat: 28 10. 2017, 15:05