INTERVIU cu „Krumbholz” al României! Rareș Fortuneanu a fost numit antrenor principal în Franța, la St. Raphael, echipă care a jucat finala Cupei EHF în 2018

Rareș Fortuneanu (40 ani), plecat de la Dinamo la St. Raphael încă din 2004, este gata să treacă la o nouă etapă a carierei, cea de antrenor principal. Fostul centru al echipei naționale a fost anunțat noul antrenor al echipei St. Raphael, echipă care a jucat finala Cupei EHF în 2018. Practic, el este primul antrenor român care ajunge să antreneze în prima ligă din Franța după Radu Voina, în urmă cu aproximativ 20 de ani. Azi, Franța este cel mai puternic campionat din lume, conform ierarhiei EHF.

Rareș Fortuneanu a fost antrenor secund până la finalul acestui sezon, dar oficialii clubului au decis să-i acorde încredere și i-au încredințat echipa din postura de „principal”. St. Raphael este una dintre echipele de top din Franța în ultimii ani, în 2017 și 2018 reușind să ajungă până în turneul Final Four al Cupei EHF. Rareș îi va avea ca elevi și pe internaționalii români, Mihai Popescu și Alexandru Șimicu.

Ce reprezintă pentru tine această numire în funcția de antrenor principal la St. Raphael?
Reprezintă o nouă etapă din cariera mea handbalistică, începută prin formarea mea ca jucător în România, continuată apoi la St. Raphael ca sportiv și în ultimii 5 ani ca antrenor secund. Începe o nouă etapă, de antrenor principal, cu mai multe responsabilități, dar iau această provocare cu mult entuzism și pasiune, la fel cum am abordat și celelalte etape din cariera mea.

Ești primul antrenor român, după Radu Voina, care reușeșete să pătrundă în prima ligă din Franța, azi cel mai bun campionat din Europa conform ierarhiei EHF. Cum poate fi explicată această ascensiune?
Am avut șansa să mă transfer în Franța la St. Raphael. Clubul a avut un proiect foarte bun pentru a construi o echipă de top în campionatul francez, iar munca mea ca jucător, de căpitan al echipei, apoi ca antrenor secund a dat roade. Am primit încrederea factorilor de decizie de la club, Consiliul de Administrație, președinte, director terhnic, și tocmai de asta am ajuns să fiu ales pentru această funcție.

Cu ce obiective pleci la drum?
Anul acesta am terminat pe locul 7. Obiectivele sunt de a recalifica echipa în cupele europene, asta însemnând accederea în Top 5. Dar eu privesc lucrurile mult mai profund decât atât, îmi doresc să terminăm pe un loc cât mai sus. Bineînțeles, obiectivele impuse de club sunt importante, dar noi vom lua meci cu meci, să le pregătim cât mai bine și să câștigăm cât mai multe posibile.

Poate un aspect foarte important pentru handbalul românesc, vei lucra din postura de „principal” și cu liderii echipei naționale, Mihai Popescu și Alex Șimicu. Cum vezi tu această treabă?
Alex și Pope sunt două elemente foarte importante din echipa noastră, alături de ceilalți jucători care sunt de ceva ani împreună. Întotdeauna, clubul a mizat pe o stabilitate, nu a căutat niciodată să schimbe echipa, 7-8 jucători. În fiecare an s-a mers pe cartea securității, pentru că jucătorii care au venit la St. Raphael au fost de valoare, au fost caractere puternice și oameni pe care putem să ne bazăm. Cartea stabilității o jucăm și anul acesta, poate suntem singurul club care nu a transferat, dar avem mulți jucători din centru nostru de formare, din pepiniera care vor alimenta prima echipă. Din cei 16 jucători care vor fi profesioniști în sezonul următor, avem șase care sunt formați local chiar la St. Raphael?

Formați și de tine?
Trei formați de mine, trei au fost formați înainte.

Ai vreun model de antrenor sau ai luat informații din mai multe părți și ai încercat să te formezi ca atare?
În 5 ani de antrenorat secund am fost ca un burete, am absorbit o grămadă de informații, am încercat să înmagazinez cât mai multe date utile. Bineînțeles că au fost și exemple de așa da, așa nu. Ce am considerat că nu este OK, am lăsat deoparte, am încercat să țin doar lucrurile pozitive. Dar vreau să fiu EU, cu caracterul meu, cu modelul meu de a fi ca om, pentru că așa cred că e cel mai bine. Sunt două cuvinte care mă caracterizează, coerență și justețe. Din punctul meu de vedere, antrenorul trebuie să fie just față de toată lumea și să aibă o coerență și o logică în tot ceea ce face.

• „Toată formarea mea ca antrenor am făcut-o prin intermediul federației franceze. Sunt format ca jucător în România, dar tot procesul de formare ca antrenor a avut loc în Franța și asta m-a ajutat enorm. Am avut șansa să fiu în locul unde lucrul se face cel mai bine în lume în această perioadă”, Rareș Fortuneanu, antrenor

Ce înseamnă a fi antrenor în Franța, unde nivelul este la cele mai înalte cote?
Este o mândrie, dar am și munci enorm în ultimii ani pentru a ajunge aici. Și din postura de antrenor secund am avut multe sarcini, în afară de pregătirea copiilor am avut în responsabilitate și pregătirea meciurilor, video, pregătirea tehnico-tactică. Au fost o grămadă de lucruri pe care antrenorul principal (n.r. Joel da Silva) mi le-a lăsat în sarcină, mi-a dat multe responsabilități și toate acestea m-au ajutat să progresez. Dar nu văd lucrul acesta ca o finalitate. OK, sunt în post, dar ce se întâmplă în timpul mandatului meu este cel mai important, lucrurile pe care o să le facem, rezultatele rămân primordiale. Toată lumea știe, dacă nu avem rezultate, antrenorii sunt principalii vinovați.

Apărare sau atac, ce îți place mai mult?
Apărare, chiar dacă am fost jucător de atac. Campionatele sau meciurile în general se câștigîă cu apărare, cu faza a doua și contraatac. Avem un profil de echipă complex, dar lucrurile pe care o să mă bazez și pe care o să insist o să fie apărarea, faza a doua, contraatac și senzația de a domina adversarul, de a sufoca adversarul, de a pune presiune, de a obosi fizic și psihic adversarul. Investiția pe care o pui în apărare și forța poate marca adversarul fizic, dar mai ales psihologic. Acesta este modelul meu de a domina adversarul din toate punctele de vedere.â

Câte ore îți mănâncă o zi de handbal?
Multe ore. Ca secund stăteam 10-11 ore pe zi, fără a calcula pauza de masă. Plecam la 7:00 dimineața, ajungeam seara pe la ora 20:00, poate chiar și mai târziu. Cel mai mult timp îmi ia pregătirea video și studiul adversarilor.

• „Am avut printre cei mai buni formatori, precum Patrice Canayer, Olivier Krumbholz, Didier Dinart, și mulți alți specialiști care la fiecare sesiune de formare vorbeau despre management, despre gestiune umană, despre psiholgie, despre bugete. N-am vorbit mult despre handbal, ci despre gestiune de echipă, gestiune de proiect, cum se scriu proiecte ofensive, defensive”, Rareș Fortuneanu, antrenor

Ai ajuns la nivel de antrenor principal, cu siguranță că te gândești acum la noua ta provocare, dar aș vrea să te întreb în final dacă într-un viitor te vezi și mai sus? Mă gândesc la preluarea unei echipe naționale, o echipă de Liga Campionilor…
Întotdeauna am fost ambițios, mi-am pus țeluri înalte. Nu poți să te satisfaci cu un nivel anume, eu ca tip sunt un perfecționist. La muncă, tot timpul încerc să studiez toate detaliile, să analizez totul în profunzime. Bineînțeles că mă gândesc să urc în carieră, să duc echipa din St. Raphael în Champions League. Acesta este primul gând, să-mi fac treaba cât mai bine aici. Iar într-un viitor, de ce nu, să ajung să antrenez și echipa națională a României. Sau o echipă de Champions League care are ambiția să câștige trofeul. Asta depinde doar de rezultatele pe care o să le avem. Primul meu gând este însă ce pot pune în aplicare la St. Raphael pentru a avea rezultate bune.