„Ghiță Licu a fost tatăl nostru în apărare”. Foștii colegi de generație îl elogiază pe regretatul dublu campion mondial

• Handbalul românesc este în doliu după ce unul dintre „giganții” naționalei din perioada 1967-1976, Ghiță Licu, a decedat luni noapte.
• Dublul campion mondial s-a stins din viață la 68 de ani după o grea suferință.
• Fostul pivot va fi înmormântat joi, în comuna Pantelimon.

Despre Ghiță Licu nu s-a vorbit foarte mult în ultima vreme. Ca și în perioada în care era artist pe semicerc, fostul pivot a fost un personaj discret, destul de dificil de abordat pentru un interviu. „Ca om era foarte închis, puțin vorbăreț, dar o persoană calculată. În schimb, când intra pe teren, era un om care reușea să mobilizeze întreaga echipă, mai ales în apărare, când îl vedeai că aleargă pe toată suprafața semicercului”, îl descrie Dan Marin, fost coleg de cameră la echipa națională, dar și finul lui Ghiță Licu.

Cariera regretatului handbalist a fost strâns legată de două cluburi, Dinamo București ca antrenor și jucător și SC Magdeburg (Geramnia) ca antrenor. Încă din perioada junioratului, Ghiță Licu a activat în cadrul grupării din Ștefan cel Mare, începându-și activitatea în echipa de copii a „Tânărului Dinamovist”.  „Grație talentului și dârzeniei sale (devenite proverbiale), dar și influenței benifice a antrenorului Oprea Vlase, care la- preluat, ulterior, Ghiță Licu devine liderul echipei Dinamo și obține un loc meritat în naționala masculină de handbal a României, pe postul de pivot”  ,   se specifică în Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România.

Episod amuzant în Dinamo – Steaua, cu Ghiță Licu personaj principal

Tatăl lui Robert Licu s-a consacrat ca fiind unul dintre cei mai buni handbaliști din istoria clubului Dinamo, iar derby-urile cu Steaua le aștepta ca pe pâinea caldă. „A fost un om drăguț. La lot, în anii ’70-’74, el era unul dintre puținii dinamoviști, dar se încadra atât de bine, încât spuneai că era de-al nostru. A fost un jucător exponențial al lui Dinamo și era în stare să moară pe teren”, a povestit stelistul Ștefan Birtalan. Chiar să „muște” și din adversari după cum a susținut un alt stelist, Cristian Gațu, care și-a reamintit un episod amuzant din rivalitatea Steaua – Dinamo cu Ghiță Licu personaj principal: „La un meci în Polivalentă, cu sala arhiplină, noi eram deja campioni, dar acest lucru nu conta, era un derby. Am ieșit ambele echipe la încălzire pe culoarul din fața vestiarelor, fiecare alergam pe câteo linie. Știam că antrenorul Oprea Vlase îi ține din scurt și nu-i lasă să discute cu noi. În mod intenționat l-am abordat în timpul încălzirii, când am trecut prin dreptul lui, însă mi-a spus: > Apoi, am strigat în gura mare >, moment în care Oprea Vlase a reacționat: > Probabil că i-a certat. După această situație, înainte de meci, mi-a transmis: >. În timpul jocului, la un moment dat, m-a strâns în brațe, a vrut să mă muște. Bineînțeles că nu m-a mușcat, dar tricoul meu i-a rămas între dinți, motiv pentru care arbitrii l-au eliminat. A doua zi, la ora 12:00, ne-am întâlnit în cantonament la echipa națională. Eu am sosit la lot cu un kilogram de carne congelată, i-am spus să mănânce carne, nu oasele din mine. Nici n-a vrut să dea mâna cu mine, m-a alergat, dar apoi ne-am împăcat”. Rivalitatea dintre Dinamo și Steaua era imensă în acele vremuri, însă numai pe teren, după cum a adăugat fostul președinte al FR de Handbal.

„Nu puteai să faci fițe când te duceai pe partea lui”

Ghiță Licu a obținut performanțe majore cu echipa națională din postura de pivot, adică două titluri mondiale (1970 și 1974), dar și două medalii olimpice (bronz 1972 și argint 1976). Puțină lume știe însă că fostul tricolor și-a început „meseria” ca inter stânga. „El a avut un accident la braț din postura de inter stânga. Chiar dacă era mai mic de statură, avea un braț foarte puternic. După recuperare însă el a fost reprofilat pivot, post pe care s-a și consacrat. Mai întâi îl împărțea cu Oțelea, iar apoi cu Stockl”, ne-a dezvăluit Ștefan Birtalan.

„Ghiță Licu a fost un familist convins, un tată bun. A crescut și a educat un om de mare calitate, Robert Licu”
Cristian Gațu, fost președinte al FRH, dublu campion mondial

De-a lungul timpului petrecut la echipa națională, Ghiță Licu a devenit un apărător prin excelență. „A fost unul dintre cei mai buni apărători din lume. Pe atunci, la Mondiale se acordau premii speciale doar pentru cel mai bun portar sau cel mai bun marcator. Poate se mai făcea câte o echipă a lumii, dar nu se acordau așa multe distincții ca în ziua de azi. Dacă se oferea și atunci un astfel de premiu, atunci Ghiță Licu concura cu șanse reale la titlul de cel mai bun apărător din lume„, ne-a precizat Dan Marin. Afirmația a fost întărită și de Ștefan Birtalan: „Nu treceai ușor de el, în apărare era tatăl nostru. Nu prea puteai să faci fițe când te duceai pe partea lui. A fost un handbalist colosal, cu o dispoziție mare pentru a face efort”.

Pe rândul de sus: Orban, Stockl, Penu, Gruia, Kicsid, Gunesch, Birtalan, Shobel, Willisch, Licu, Samungi. Pe rândul de jos: Cosma, Tudosie,Drăgăniță, Popescu, Dincă, Talle, Hornea, Voina, Gațu

Colegii îi spuneau „Omul pădurii” lui Ghiță Licu

Interesant este faptul că Ghiță Licu și-a făcut debutul la echipa națională în același an cu Cristian Gațu, în 1967. Retragerea și-a făcut-o tot în același an cu fostul președinte al FRH, adică în 1978. „Am fost aceeași generație, eu fiind născut cu vreo patru luni înainte. Ghiță Licu a fost un tip luptător care practic nu a făcut decât să-și rupă oasele pe terenul de handbal, lucru care nu se mai întâmplă astăzi”, a spus Gațu. Pe cât de arțăgos era pe teren, pe atât de liniștit era în afara terenului. De altfel, colegii de generație ne-au precizat că îi spuneau „Omul pădurii”, în sensul că era destul de retras.

„Dumnezeu să te aibe în pace acolo sus Ghiță Licu. Încă o mare pierdere a handbalului românesc din timpurile în care nu ne plăcea să pierdem… De data aceasta, ai pierdut Ghiță. Să-ți fie țărâna ușoară”
Gheorghe Gruia, dublu campion mondial – mesaj postat de un site de socializare

1974, Berlin. România, pentru a patra oară campioană mondială

După ce a agățat ghetele în cui, Ghiță Licu a profesat ca antrenor, în primii ani la Dinamo, iar de la începutul anilor ’90 în cadrul celebrei grupări germane Magdeburg. Astăzi, la 40 de ani de la câștigarea ultimului titlu mondial, colegii de generație au un mare regret, că fostul pivot nu se mai află printre ei. Practic, handbalul românesc și-a mai pierdut un membru marcant. „Ne așteptam la treaba aceasta, Ghiță Licu era de ceva vreme bolnav. Am făcut hârtiile cu Cristina Gațu pentru a-i strânge pe toți campionii la București (n.r. eveniment ce va avea loc pe 15 aprilie). Când i-am numărat, eram 27. Din păcate, acum am rămas mai puțin cu unul„, a conclouzionat Birtalan.