Frumusețe de finală! Steaua a egalat Dinamo într-un final de infarct. Curajul nebun al lui Mihăilă, sângele rece al lui Stavrositu, explozia lui Roșu și paradele lui Stănescu au făcut diferența. Cronica meciului doi

Steaua București a egalat situația la general în finala Ligii Naționale de handbal masculin, după ce a învins cu 27-26 pe terenul echipei Dinamo. Titlul va fi decis, așadar, într-un meci decisiv, la Chiajna, programat în 30 mai.

Sala „Dinamo” a fost colorată în alb și roșu, cu speranța că la sfârșitul acestei zile va fi sărbătorit titlul în Ștefan cel Mare, al treilea consecutiv în handbalul masculin, după succesul de săptămâna trecută cu 27-25 pe terenul Stelei, în primul meci al finalei. Clubul din Ghencea a anunțat însă că nu și-a spus ultimul cuvânt, iar declarațiile nu au fost deloc exagerate. Steaua s-a încărcat bine psihic înaintea jocului doi, știind că va evolua și împotriva unui public ostil, iar pe parcursul celor 60 de minute a fost indestructibilă.

Oaspeții și-au arătat colții încă din primele minute, chiar dacă la primul atac al meciului au intrat de două ori în pre-pasiv (primul a fost anulat după un avertisment cu cartonaș galben acordat echipei Dinamo). După numai 6 minute de joc, Steaua s-a desprins la 4-1. Dinamo a fost luată tare și nu a putut reacționa, în ciuda faptul că publicul a ținut-o „pe brațe”. Poarta nu a ajutat-o deloc, iar Steaua a părut echipa mai bine organizată în apărare, mai stabilă pe picioare, mai arțăgoasă. Până la urmă, diferența în primele 20-25 de minute a fost făcută la nivelul celor două porți. Tudor Stănescu a fost imperial, în timp ce poarta lui Dinamo a prins prima minge abia în minutul 24. În tot acest timp, Steaua și-a ținut adversara la respect la 3-4 goluri diferență, având chiar vreo patru situații de a se desprinde și mai mult. Finalul de repriză le-a aparținut însă gazdelor, Dinamo profitând de o dublă superioritate, astfel că s-a intrat la cabine cu 12-14.

Trupa din Ștefan cel Mare a ieșit până la urmă cu bine după 30 de minute, perioadă în care a fost dominată de o echipă extrem de bine pregătită fizic și psihic. Revelația a fost fără doar și poate extrema stângă Alin Roșu. După pauză, lucrurile s-au mai echilibrat. Ritmul de joc a crescut, dar în primul rând Dinamo a început să conteze și la 9 metri. Komogorov a fost omul care a reușit să mai destabilizeze Steaua cu aruncările de la distanță, astfel că scorul a jonglat între 1-2 goluri în favoarea oaspeților. După 40 de minute în care a alergat să-și prindă adversara din urmă, Dinamo a reușit egalarea, 21-21 (min. 42), profitând însă și de ghinionul oaspeților, timp în care au lovit de două ori barele porții lui Heidaridad. Portarul iranian a început să-și facă simțită prezența în poartă, iar Dinamo a început să conteze, reușind chiar să preia conducerea, 22-21 prin Mocanu.

Într-o sală exuberantă, Steaua a rămas cu capul pe umerii și a jucat cu sânge rece. Iar în minutul 48, la scorul de 22-23, avea să vină trei momente favorabile Stelei: Tudor Stănescu a apărat un 7 metri în fața lui Descat și l-a scos practic din mână pe francez, care până la momentul respectiv a făcut un meci foarte bun. La câteva secunde, Mousavi a luat cartonașul roșu după trei eliminări, iar după alte câteva secvențe Irimescu a reușit să desprindă din nou Steaua la două goluri, 24-22. A fost poate un minut important al jocului, cel puțin Descat a căzut psihic pe final.

Dinamo a primit din nou ajutorul publicului, dar nu a mai reușit să revină la conducere până la final, deși a mai avut ocazii la 24-24 și 25-25. Finalul s-a jucat într-o presiune fantastică, pulsul fiind foarte ridicat în ambele tabere. Într-o „nebunie” generală, antrenorul Ovidiu Mihăilă a jucat așa cum poate niciun alt antrenor nu n-ar fi făcut-o în minutul 59-60. La 26-26, tehnicianul a dictat joc în superioritate, 7 vs 6, în finala campionatului, în meciul în care s-ar fi putut decide titlul în favoarea lui Dinamo. Curajul nebun al lui Mihăilă a dat însă rezultate. Stavrositu a găsit breșa în apărarea lui Dinamo și din postura „vulpoiului bătrân” a dat lovitura decisivă: 27-26 în minutul 60. Dinamo a mai avut vreo 40 de secunde la dispoziție pentru a egala, dar nu a reușit. Descat a tras în bară, iar Steaua a relansat finala.

Emoțiile au fost mari și după joc. Portarul Heidaridad s-a prăbușit la pământ în drum spre vestiare, în fața antrenorului secund Ionel Roșu. Panica a fost generală, medicii au intervenit rapid și l-au resuscitat, fiind evitată astfel o adevărată tragedie. Vadim Gayduchenko a fost la rândul lui la un pas de leșin, când și-a văzut colegul la pământ.

Remarcații partidei: Komogorov, Descat, Gavriloaia / Stănescu, Roșu, Georgescu, Stavrositu, Vegar

Dinamo – Steaua 26-27 (12-14)

Descat 9, Gavriloaia 6, Komogorov 5, S. Esteki 2, Gayduchenko 1, Șandru 1, A. Esteki 1, Mocanu 1 / Roșu 7, Georgescu 4, Vegar 4, Mihalcea 2, Stavrositu 2, Vujic 2, Kostadinovic 2, Florea 2, Irimescu 2

Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?