Explicații pentru eșecul echipei CSM București în Liga Campionilor și nu numai! De ce i-a lipsit și entuziasmul în acest sezon?

Pentru prima dată în ultimii 4 ani, CSM București și-a încheiat parcursul european din luna aprilie. Formația susținută de Primăria Capitalei a fost eliminată de Metz în sferturile de finală ale Ligii Campionilor cu scorul general de 54-48, același cu care se califica anul trecut în Final Four, tot în fața echipei franceze. Cum s-a ajuns ca rezultatul să se „răstoarne” în decursul unui an? Ar fi câteva explicații.

Campioana României poate invoca drept scuze faptul că a prins această perioadă a anului cu câteva absențe de marcă. Cristina Neagu, Amanda Kurtovic și Dragana Cvijic au fost operate, în timp ce Andrea Lekic a făcut eforturi pentru a juca, având în vedere problemele ei medicale. Până la un anumit punct, sunt motive obiective și poate jocuri precum cele cu Krim Ljubljana și Thuringer, care au trimis CSM București la o partidă cu Metz în sferturile de finală, ar fi fost gestionate altfel. Dar nu trebuie uitat totuși un amănunt. Campioana României a avut probleme încă de la startul sezonului. A pierdut de două ori cu Vâlcea pe plan intern, a cedat cu Bietigheim și mai ales a fost învinsă la București de Vipers, când avea la dispoziție întreaga echipă. Evident, un semnal că lucrurile nu funcționează așa cum trebuie a venit încă de atunci. CSM câștiga greu, a pierdut și meciuri cu toate vedetele!

Antrenor adus târziu, lipsă meciuri de pregătire…

Și în acest sezon, CSM București a început cu un antrenor (Magnus Johansson) și termină cu altul, (Dragan Djukic). Dacă în anii precedenți „rețeta” a mers, de această dată strategia nu a mai funcționat. Iar o explicație ar fi faptul că la echipă a fost adus un antrenor, în primul rând foarte târziu, abia în miezul verii, apoi nici nu l-a „nimerit”.

Magnus Johansson a fost adus dintr-un eșalon inferior din punct de vedere al competiției și s-a știut de la bun început că nu va avea timp pentru a-și impune un stil de lucru, rezultatele erau așteptate foarte repede. În plus, antrenorul nu a avut la dispoziție nici un program de jocuri de pregătire, pentru a roda echipa, ci a intrat direct în competiție. Dacă a fost strategia clubului, a antrenorului sau chiar a jucătoarelor de a nu disputa meciuri amicale cu adversari sub cota lor, oficialii CSM București nu au vorbit niciodată de acest lucru. De ce doar două meciuri de pregătire avute toată vara, în condițiile în care a fost schimbată aproape jumătate de echipă?

Medie de vârstă de peste 30 de ani

Dar dincolo de acest aspect, echipa pentru sezonul 2018-2019 nu a fost făcută de Magnus Johansson, nici măcar de predecesorul lui, Per Johansson. Practic, antrenorii nu au avut nici timp la dispoziție, dar au fost nevoiți să lucreze și cu „materialul clientului”. Iar „dubla” cu Metz a arătat niște lipsuri evidente, din punct de vedere al alcătuirii lotului. CSM București a avut pe foaia de joc trei extreme stânga, trei extreme dreapta, trei portari. Iar pentru patru posturi cheie au rămas șase jucătoare. În plus, dacă sunt scoase din „schemă” Marin, Ion, Bazaliu și Constantinescu, jucătoare care mai degrabă au fost la număr (de ce nu au primit mai multe șanse pe parcursul sezonului asta este o altă discuție), se poate observa că reprezentanta României a ajuns la „sfertul de finală” cu o echipă având media de vârstă de 31 de ani! După un sezon încărcat, acest aspect nu avea cum să nu conteze în fața unei echipe mai combative, cu mai multe soluții la nivel de interi, de pivoți, care și-a permis să schimbe des.

Totul a devenit clar încă de la partida cu Thuringer

Partida de sâmbătă seara de la Metz, cedată la limită cu 23-22, a fost reprezentat totuși una dintre evoluțiile bune ale echipei din ultima vreme la acest nivel. Dincolo de toate lipsurile, CSM a compensat prin ambiția unor jucătoare de a ieși cu capul sus din Liga Campionilor, pentru că soarta a fost pecetluită, probabil, chiar după acel egal cu Thuringer de la București (scor 23-23). Cu o săptămână înainte a fost și înfrângerea de la Ljubljana (24-23).

Încă de atunci a fost destul de clar că CSM nu prea are „cartușe” pentru a ajunge în Final Four. S-a mai sperat, probabil, că jucătoare de rasă precum Lekic și Radicevic vor face diferența, însă cam greu să facă față fără foarte multă susținere, în fața unei trupe cu opt campioane europene en-titre. București ar fi avut probleme mari și cu Rostov Don în sferturile de finală. Prezența într-un Final Four în acest sezon ar fi fost mai degrabă rodul unei conjuncturi, decât în urma a ceea ce a arătat în acest sezon.

CSM București, „la vale”, Metz, în urcare

CSM București a luat-o „la vale” după sezonul trecut, pentru că a continuat să meargă pe aceeași politică, de a schimba antrenori și multe jucătoare de la un sezon la altul, în timp ce Metz a venit din spate cu un schelet de echipă, pe care a construit permanent în ultimii 2-3 ani. A crescut sănătos de la un an la altul, astfel că azi a ajuns să aibă identitate, stare de spirit, stabilitate, valoare. Iar pe baza a ceea ce a construit în această perioadă va avea, probabil, trai la un nivel foarte înalt câțiva ani de acum încolo.

Fără discuție, actualul sezon este complet ratat, dar CSM București are totuși viitor. Echipa va suferi o schimbare majoră din punct de vedere al structurii lotului, dar și la nivel de bancă tehnică. În primul rând, pare că va încerca să câștige o nouă identitate, prin aducerea celor mai bune jucătoare din echipa națională. Acum rămâne de văzut și cum va reuși să asambleze proiectul pentru 2020, atunci când va veni, de fapt, viitorul decont. Contează mulți alți factori în construirea unei echipe cu șanse la câștigarea Ligii Campionilor, iar entuziasmul nu are voie să lipsească. În niciun caz, entuziasmul nu a existat în acest sezon! De ce oare?

Metz, Gyor, Vipers și Rostov, cele patru echipe calificate în Final Four, au arătat inclusiv această pasiune de a juca și a câștiga.