EXCLUSIV | ProSport l-a vizitat la spital pe Alexandru Dedu, după cinci operații suferite în 40 de zile: „Mi s-a pus o placă de titan, e posibil să rămână toată viața. O să văd dacă mă mai urc pe motocicletă”

ProSport l-a vizitat la Spitalul Floreasca pe Alexandru Dedu, președintele Federației Române de Handbal care, la mijlocul lunii trecute, a suferit un teribil accident de motocicletă în apropiere de Râmnicu Sărat. Uriașul aflat acum pe patul de spital nu și-a pierdut nici ambiția, nici optimismul și, între două operații complicate de reconstituire a piciorului distrus, coordonează federația, discută cu colegii săi, semnează acte, ține ședințe.

Un grav accident de motocicletă suferit acum 41 de zile l-a scos din joc pe Alexandru Dedu, cel puțin pentru o perioadă. Fostul mare pivot al României, acum președinte al Federației Române de Handbal, este o adevărată forță a naturii în viața de zi cu zi, o figură impozantă, însă în acest moment este „prizonierul” Spitalului Floreasca. În intervalul scurs de la mijlocul lui august, perioadă în care a și suferit deja cinci intervenții chirurgicale, lui Dedu i s-a reconstituit piciorul drept, care a fost afectat serios după ce un autoturism i-a tăiat calea în apropiere de Râmnicu Sărat. Șeful handbalului românesc era în acel moment pe motocicleta sa Kawasaki Vulcan.

Dedu are sufletul amar, dar nu neapărat din cauza accidentului, pentru că a mai trecut prin astfel de situații atunci când era jucător activ. De-a lungul carierei a avut accidentări serioase care l-au ținut pe bară câte 6-9 luni. Acum, îl afectează însă foarte mult faptul că nu se poate deplasa, funcția pe care o deține (șeful handbalului românesc) presupune și foarte multă mișcare. Îl doare că a ratat până și prima zi de școală a copiilor.
Piciorul drept încă are răni deschise, bucăți de carne și os trebuie refăcute. Vorbele sunt însă bine articulate, semn că are o motivație fantastică de a reveni cât mai curând în „arenă”: „Știu ce trebuie să fac și unde trebuie să ajungem!” sau „La Campionatul European feminin voi fi în sală, indiferent de condiția mea fizică”.
Deocamdată se alină cu gândul că Spitalul Floreasca este foarte aprope de biroul de la Sala Floreasca, astfel că are aproape zilnic întâlniri cu membrii federației. Nu se poate deplasa, dar conduce FRH de pe patul spitalului, având la dispoziție și tehnica: telefonul și laptopul. „Proiectul vieții mele este handbalul românesc”, spune apăsat Dedu, motiv pentru care accidentul de acum 41 de zile repezintă doar o experiență de viață, chiar dacă una urâtă.

Cât va mai sta președintele FRH în spital și câte intervenții chirurgicale va mai suferi, cum se vede handbalul românesc din Spitalul Floreasca, despre toate acestea puteți citi în rândurile următoare, într-un interviu exclusiv acordat de Dedu pe patul de spital.

„Iau viața așa cum este, nu fac inventare”

ProSport: Ați contabilizat de cât timp sunteți în spital? Cum vă simțiți în momentul de față?
Alexandru Dedu: Eu nu număr zilele, iau viața exact așa cum este, cu bune și cu rele, nu fac inventare. Dar soția mi-a spus azi (n.r. – miercuri, ziua interviului) că este a 40-a zi de spitalizare. Sunt bine, sunt viu, optimist. Mă deranjează foarte tare faptul că nu sunt mobil.  

Iar funcția pe care o aveți în handbalul românesc presupune foarte multă mișcare…
Dacă eram într-o societate privată, lucrurile erau relativ ușoare pentru că în momentul de față poți să comunici și să rezolvi problemele fără nicio problemă prin telefon, cu calculatorul, cu tableta. În schimb, în handbal este necesară prezența fizică, să te vadă omul, să se uite în ochii tăi. În strategia mea, apropo de handbal, este nevoie să fiu prezent, iar voi știți bine, de când sunt președinte, am cam fost peste tot unde au fost evenimente. Este nevoie să transmiți fizic doleanțele tale, gândurile tale. Din fericire, Spitalul Floreasca este destul de aproape de Sala Floreasca și am întâlniri aproape zilnic cu membrii federației, stăm de vorbă și încercăm să rezolvăm problemele.


Foto Marius Huțu: Alexandru Dedu și-a „mutat” biroul într-un salon din Spitalul Floreasca

Lumea se întreabă cine conduce federația în această perioadă, în care vă aflați în spital?
Federația este condusă, conform regulamentelor și statutelor, de președinte și de secretarul general (n.r. – Mihai Bocan). Iar acest lucru se întâmplă și acum.

Sunteți consultat în toate privințele?
În mare parte, da. Nu sunt neapărat foarte multe lucruri de făcut, sunt blocat în unele proiecte pe care le-am gândit și le-am început. Spun că nu sunt foarte multe lucruri de făcut întrucât, în ceea ce mă privește, partea care este cea mai importantă este asigurarea liniștii financiare și supravegherea activității din federație. Secretarul general, conform statutului și fișei de post, are foarte multe lucruri de făcut, comisiile sunt funcționale și independente, așa că mie nu-mi rămâne decât să urmăresc ceea ce se întâmplă. Nu sunt membru în nicio Comisie, să zic că am responsabilități acolo.

„Urmăresc aproape toate meciurile pe laptop. Îmi văd de business și de familie”

Cum trece o zi pentru dumneavoastră?
Zilele trec destul de greu când stai în pat. Este partea medicală care trebuie respectată: cu tratament, cu destul de multe intervenții la picior. În rest, mă ocup de handbal, încerc să fiu la curent cu tot ce se întâmplă.

Vedeți meciurile din campionat?
Am UPC aici (n.r. – arată spre televizorul din cameră), dar am laptop-ul pe care urmăresc meciurile, aproape toate, pentru că uneori se mai blochează din cauza internetului. Îmi văd de business-urile mele și de familia mea. Sunt trei copii care au intrat la școală.

Anul acesta ați ratat, din păcate, prima zi de școală…
E prima dată. Anul acesta, toți trei sunt în școli diferite. Noroc cu familia că s-a diviziat și s-a dus fiecare pe unde a putut. Mă ajută părinții mei, mă ajută soacra mea. Soția mea stă foarte mult cu mine, așa cum a făcut, practic, din 1992, de când ne-am întâlnit. Noi am stat împreună și ne-am ajutat unul pe celălalt, am stat foarte mult timp singuri, în străinătate, și am trecut prin toate, cu bune și rele. Nu este o noutate pentru mine că stau în spital și sunt operat, am mai trecut prin chestii de genul acesta ca jucător. Dar durata este, de data asta, destul de mare.

„Am avut un început de infecție, iar asta a mai stopat din vindecare”

Câte intervenții chirurgicale ați avut de la accidentul de motocicletă?
Prima a fost imediat după accident, medicii mi-au pus un cadru extern care să-mi susțină piciorul, după care am avut o operație în care mi s-a pus o placă de titan. Este posibil să rămână toată viața, mi-a aliniat tibia și peroneul. După am mai avut trei intervenții, mai scurte, în care mi s-a curățat rana. Am avut un început de infecție, iar asta a mai stopat din vindecare.

S-a terminat cu partea intervențiilor?
Așteptăm vindecarea ultimei răni deschise pe care o am, după care se va face o grefă de piele în zona respectivă. Grefa de piele trebuie să se vindece și o să mai am o ultimă intervenție, mai mare, în care o să mi se facă o grefă de os în zona tibiei.

Deci mai stați ceva timp în spital…
Mai e de stat, sunt procese fiziologice care nu pot fi grăbite. Chiar dacă oamenii de aici, de la Ortopedie, conduși de domnul Popescu, își dau tot concursul. Sunt foarte bine tratat, foarte bine îngrijit și le mulțumesc din suflet pentru acest lucru.

„Cipul meu este de sportiv, am o problemă, am să o rezolv

Ați șters din memorie momentul accidentului?
Nu l-am șters, este un lucru care mi s-a întâmplat, îl iau ca atare, este o experiență, chiar dacă una urâtă. Iau viața exact așa cum mi se dă. Am mai trecut prin momente grele, acesta este încă un moment greu, o să fiu mai puternic cu încă o experiență. La anul, pe vremea acesta, probabil că o să zâmbesc când o să-mi aduc aminte ce mi s-a întâmplat.


Alexandru Dedu și-a descoperit cu adevărat pasiunea pentru motociclete în 2011

Vă mai urcați pe motocicletă?       
Nu vreau să spun „NU”, nu vreau să spun „DA”. Logic ar fi să o las deoparte, practic este unul din puține mele hobby-uri. O plăcere la care nu am avut acces foarte mulți ani, am fost sportiv de performanță și nu aveam voie să mă sui pe motocicletă. Nu știu, o să văd.

Ați avut multe accidentări grave de-a lungul carierei?
Am avut probleme cu genunchiul stâng, am avut ligamentele încrucișate și meniscul rupt la echipa națională, în Portugalia. A fost a accidentare gravă pentru perioada respectivă. Apoi, mi-am mai rupt, pe la 31 de ani, tendonul ahilian, tot în Portugalia. După fiecare accidentare am stat cam cât este nevoie pentru o recuperare de sportiv, 6-9 luni. O recuperare de sportiv nu are nimic de-a face cu o recuperare de om normal. Este foarte multă muncă la recuperare, ore, ore, ore de muncă în fiecare zi.

Ați fost sportiv, ați mai trecut prin momente de acest gen, cam știți ce urmează…
Cipul meu este de sportiv, am o problemă, am să o rezolv. O să trag foarte tare la recuperare și o să fie OK.

„Și dacă Gyor ar fi mutat cu totul în România nu s-ar câștiga Liga Campionilor

Cum se vede handbalul din afara biroului?
În birou nici nu am stat foarte mult. Sunt foarte foarte mulțumit fiindcă România are două campionate foarte puternice. Cred că sunt de departe cele mai puternice campionate de după Revoluție. În momentul de față nu mai putem să spunem dinainte, poate chiar în proporție mai mare de 95%, învingătorul dintr-un meci. Ceea ce este fantastic, nivelul a crescut mult. Și sunt două componente aici: avem meciuri de calitate și am observat o emulație fantastică în jurul jucătorilor români care se străduie să demostreze cine sunt în comparație cu străinii care au venit, lucru care, în timp, eu cred că va fi benefic și pentru echipa națională.

Un campionat foarte puternic și cu orgolii din ce în ce mai mari…
Orgolii, investiții mari.

Primiți telefoane după meciuri, în care oficialii să se plângă de anumite lucruiri?
Rar, dar primesc. Și încerc să mă dumiresc despre ce este vorba, discursul meu este moderat și neutru. Încerc să văd ce se întâmplă fiindcă de foarte multe ori nu iese fum fără foc. Vedeți dumneavoastră, sunt niște lucruri pe care eu le-am spus de foarte mult timp. Toată lumea investește, mai mult sau mai puțin, după puterile fiecăruia în parte, toată lumea își dorește victorii. Avem impresia că, dacă investim un leu acum, imediat trebuie să tragem foloasele. În sport nu este așa, în sport, ca să poți să faci performanță și să construiești o echipă, trebuie timp. Câștigătorii în final vor fi cei care înțeleg acest lucru. Indiferent de câți bani ar avea o echipă în România în momentul de față, și dacă Gyor ar fi mutat cu totul, sută la sută, vă spun că nu va câștiga Liga Campionilor.

Motivul?
Ca să ajungi în sferele înalte, să ajungi la masă, trebuie să treci pe acolo de mai multe ori. Și sunt exemple, ultimul pe care pot să vi-l dau este Veszprem, unde antrenor este prietenul meu, Carlos Ortega. Ați văzut ce s-a întâmplat în urmă cu doi ani (n.r. –  eliminată în „sferturi” de Kiel, în urma unor jocuri în care arbitrajul a fost vehement contestat)? Anul trecut a intrat în Final 4, dar încă nu a avut forța să câștige. Și putem spune că au echipă și joacă handbal. Sunt niște pași pe care nu poți să-i sari. Eu dat exemplul în partea de sus, dar și la mijloc sau la retrogradare tot la fel este. Ca să faci o echipă, să faci un nucleu, să creezi un sentiment de învingător, durează. Din cauza asta, mesajul meu către cei din handbal este un pic mai multă toleranță unul cu altul, un pic mai multă răbdare și să nu avem așteptări de pe altă planetă. Este bine să ai țeluri, să te bați, dar e bine să ai și un pic de calm, de răbdare.


Foto Mediafax: Baia Mare și CSM București sunt principalele pretendente la titlu în handbalul feminin, dar președintele FRH include și Corona Brașov în ecuație

Cum vi se pare de la distanță duelul București – Baia Mare?
Interesant și pe mine. Nu poate decât să mă bucure. Dar eu în ecuația asta aș băga și Brașovul, care are o altă filosofie și joacă handbal.

Au ieșit deja scântei din această bătălie în trei, în sensul că Brașovul a învins Baia Mare, HCM a avut probleme interne… Apoi Brașovul a acuzat arbitrajul la Roman. CSM a avut cazul „Ecusoanele”. Este o luptă din toate punctele de vedere…
Pe partea de rezultate, am văzut că se acuză arbitrajele. Și sus, în vârful ierarhiei, mai rar, dar se acuză, și jos. Sunt niște investiții făcute, iar în momentul în care pierzi este destul de greu să-ți asumi și lucrurile tale, este mult mai ușor să cauți un vinovat. Nu neg faptul că au fost arbitraje care nu s-au ridicat la nivelul jocurilor, dar acesta este lotul de arbitri pe care îl avem în momentul de față. Datoria federației este să-i crească și să-i școlească, dar sunt lucruri care se fac în timp, nu de pe o zi pe alta.

„Orice schimbare este născătoare de disconfort”

Ce părere aveți că Mariana Târcă a demisionat din Consiliul de Administrație al FR Handbal? A votat penntru incompatibilitatea antrenor – membru CA, iar acum s-a retras.
Am fost surprins, îmi pare și rău, îmi pare și bine. Îmi pare rău pentru că Mariana Târcă era un om care trebuia să continue în Consiliul de Administrație, a venit din teren și a fost cea mai bună jucătoare de handbal feminin din România, cu mare experiență în străinătate. Aducea un plus Consiliului de Administrație. În același timp, nu pot decât să-mi ridic pălăria în fața dânsei, fiindcă a luat o hotărâre în temeiul regulamentelor și al statutelor FRH.


Foto Mediafax: Mariana Târcă a fost la un pas să preia HCM Baia Mare, însă antrenoarea a ezitat să ofere un răspuns clar

În ultimele luni au fost foarte multe discuții în privința incompatibilităților din Consiliul de Administrație…
Sunt și vor mai fi. Lucrurile se vor așeza și apropo de aceste incompatibilități, și apropo de regulamete, care nu sunt foarte complete. Dar nu se pot face de azi pe mâine, sunt foarte multe lucruri de aranjat în handbal. Foarte multe lucruri și ne străduim să ajungem la un punct comun, să fie OK, asta este doleanța mea. Chiar marți am avut o discuție cu un angajat al federației, care mi-a spus: „Las-o mai moale, în primul rând contează sănătatea, vezi-ți de sănătate!”. Și i-am spus în felul următor, mi-a ieșit pe gură și apoi am realizat că e adevărat: „Proiectul vieții mele este handbalul românesc”. Sincer, m-am înhămat la chestia asta și îmi doresc să fac treabă bună, chiar îmi doresc. E o mare provocare, poate conștientizez mai mult acum decât atunci când am candidat la președinție.

Să înțeleg că sunteți și mai motivat acum?
Nu sunt motivat, sunt foarte motivat și știu ce trebuie să fac și unde trebuie să ajungem, dar nu sunt lucruri care se fac bătând din palme.

Simțiți că toată lumea este cu dumneavoastră?
Sunt convins că am și adversari, și contestatari. Și, până la un anumit punct, este foarte normal, pentru că s-au schimbat foarte multe lucruri în handbalul românesc într-un timp foarte scurt. Orice schimbare este născătoare de disconfort.

Sunt oameni care susțin că multă lume ia poziția de drepți în fața dumneavoastră doar pentru că sunteți președinte.
Cred că nu este specific numai handbalului, ci este o chestie valabilă în toate societățile. Nu cred că există șef care să fie pomenit când se aprinde o lumânare în biserică. Bănuiesc că și președintele de dinainte, domnul Cristian Gațu, a fost în aceeași situație, deci nu e nicio noutate. Iar poziția de drepți cu mine nu prea funcționează.

În încheiere v-aș întreba dacă prindeți Campionatul European de handbal feminin din sală…
O să fiu cu siguranță prezent în sală, indiferent care va fi condiția mea fizică.

Ce le transmiteți oamenilor din handbal, nu toată lumea vă poate privi în acest moment, nu toată lumea are acces la dumneavoastră.
Putere de muncă, înțelepciune și răbdare.

Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?

Publicat: 25 09. 2014, 16:07
Actualizat: 25 09. 2014, 20:14