E locul 4! România a rămas în afara medaliilor, dar a salvat impresia artistică la final și a obținut o performanță peste media celor 12 prezențe la Euro. Cronica meciului de bronz cu Olanda

România a pierdut finala mică a Campionatul European, 20-24 cu Olanda, astfel că a rămas în afara podiumului de premiere. Medalia de bronz cucerită la ediția din 2010 rămâne vârful atins de România în istoria acestei competiții.

Naționala feminină a ajuns până la capăt la Paris. Nu a fost să fie finala mare, cea pe care și-a imaginat-o Ambros Martin și poate și cei mai optimiști suporteri, însă nici o finală mică nu a fost de neglijat. În istoria competiției, România a mai ajuns doar în alte două situații într-o astfel de postură, în 2000, chiar la turneul de casă, și în 2010, în Danemarca. Doar acum 8 ani, tricolorele au reușit să urce și pe podium, după o luptă fantastică în compania țării gazde. Așadar, din punct de vedere statistic, partida revanșă cu Olanda putea să însemne egalarea celei mai bune performanțe la Euro. A fost însă doar un obiectiv secundar, pentru că urcarea pe podium la Paris a rămas marele vis al echipei naționale, chiar și după accidentarea Cristinei Neagu.

Atât România, cât și Olanda au ajuns la ora meciului de „bronz” cu multe răni. Prima reprezentativă și-a pierdut căpitanul. Selecționata condusă de Helle Thomsen nu a avut de „suferit” la același nivel, dar nu au fost de neglijat nici absențele din tabăra adversară, Martine Smeets și Jessy Kramer, motiv pentru care batavele au fost cu o jucătoare mai puțin pe banca tehnică.

România a fost rănită și la propriu și la figurat, după cum a arătat prima repriză. Echipa a avut voință, dar nu și putință. Defensiva a ținut cât a putut în primele minute ale jocului, dar nivelul de încredere a scăzut de la un atac la altul, acolo unde lucrurile au arătat destul de alarmant. Șapte greșeli, lipsă de clarviziune și un procentaj de 32 la sută la aruncările la poartă. Echipa a tras telefonat, fără forță, nu a reușit să păcălească absolut deloc portarul advers. Procentajele liniei de 9 metri au fost și mai scăzute – 29%, reușind să înscrie 3 goluri din cele 14 șuturi.

Pe fondul unui joc apatic și lent în atac, a unei echipei care a arătat învinsă, Olanda a profitat și s-a desprins pe tabela de marcaj. Nici batavele nu au jucat extraordinar, ba chiar au ratat trei din cele cinci contraatacuri, au comis și alte greșeli, dar au reușit totuși să fructifice jumătate din ocaziile avute, motiv pentru care la cabine au plecat cu un avantaj destul de consistent, 15-8.

În partea secundă. România a intrat la fel de apatică, iar primul gol l-a marcat abia în minutul 36, prin Ardean, pe contraatac, când adversarele aveau deja un avantaj un avantaj de 8 goluri.

Scorul le-a relaxat foarte mult pe batave, motiv pentru care au rezultat câteva minute de confuzie pe teren, cu multe greșeli. Extremele tricolore, Ardean și Chiper, au început să fie mai vizibile, iar diferența s-a mai strâns 11-16, minutul 38. Motiv pentru Helle Thomsen să întrerupă jocul cu un time-out. Olanda a evitat o cădere abruptă, a readus cele mai importante jucătoare în teren, iar după alte cinci minute a reușit să refacă diferența de 8 goluri, 20-12. 

Într-un moment în care totul părea încheiat, România a reușit să se ridice și să salveze impresia artistică în finala mică. Denisa Dedu a început să apere fenomenal, a urcat la peste 40 la sută, au apărut și golurile ușoare, astfel că tricolorele au căpătat aplomb cu Zamfirescu și Ardean în prim-plan și au aprins partida pe final. La scorul de 20-23, naționala a ratat patru atacuri să revină și mai mult pe tabelă, până la urmă a marcat Olanda și a scăpat în învingătoare.

RomÂnia termină pe locul 4 la Europene, o performanță care nu poate fi trecută cu vederea. Ceva din sufletul echipei s-a rupt însă la meciul cu Ungaria, când liderul Cristina Neagu s-a accidentat. Finalul partidei cu Olanda poate reprezenta însă un nou punct de plecare. În orice caz, imaginea echipei naționale în următorii ani o vedem tot cu Cristina Neagu în linia întâi.

România – Olanda 20-24 (8-15)

Dedu, Dumanska – portari; Udriștioiu, Geiger 2, Buceschi 2, Perianu 2, Laslo 2, Ardean Elisei 6, Pintea 1, Florică, Rațiu, Băcăoanu, Zamfirescu 2, Chiper 3, Dragut, Bazaliu. Antrenor: Ambros Martin

Duijndam, Wester – portari; Van der Heijden 1, Bont 1, Abbingh 4, Knippenborg, Amega, Visser, Groot 5, Dulfer 1, Freriks, Smits 1, Rozemalen, Malestein 4, Polman 7. Antrenor: Helle Thomsen

Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului? 

Publicat: 16 12. 2018, 16:32
Actualizat: 21 12. 2018, 12:18