Bundesliga, modelul spre care tinde handbalul românesc. Drumul de la imitație la afacere de succes
Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.
Întrecerile interne de handbal se vor asemăna cu „Bundesliga” dintr-un punct de vedere, cel al numărului de jucători străini care vor putea fi legitimați la un club, fără limită. Diferența de organizare între cele două competiții este însă imensă, cel mai puternic campionat de handbal din lume fiind deja o industrie.
Consiliul de Administrație al Federației Române de Handbal a decis la începutul săptămânii trecute că echipele din Liga Națională (feminin și masculin) pot utiliza, începând din sezonul următor, un număr nelimitat de jucători străini. Aceștia vor fi transferați însă în baza unor criterii de performanță și în schimbul unor taxe. Astfel, întrecerile interne s-ar putea transforma, într-un viitor, în mici „Bundesligi”, având în vedere că în Germania evoluează deja foarte mulți handbaliști străini, cluburile neavând restricții în acest sens.
Dar ce înseamnă din punct de vedere economic Bundesliga? Petre Ivănescu, dublu campion mondial cu România (1961 și 1964), care activează de mai bine de 40 de ani în handbalul german, răspunde răspicat: „Business!”. În primul rând, cea mai căutată întrecere din lume este organizată într-o ligă profesionistă extrem de puternică, for care reușește să-și impună punctul de vedere și în relațiile cu federația de specialitate. „În Germania sunt foarte mulți jucători străini, situație care este în detrimentul echipei naționale. Sunt formații precum Flensburg care nu are niciun handbalist german în primul «7». În general, posturile cheie de la cele mai bune formații sunt ocupate de străini. Federația privește această situație destul de supărată, dar nu poate să facă nimic pentru că Liga profesionistă este foarte puternică. Sunt 4-5 echipe care dețin supremația, inclusiv și la fonduri”, susține Petre Ivănescu.
PRIMĂ‚RIILE AU DATORII IMENSE ÎN GERMANIA ȘI NU PREA DAU BANI LA HANDBAL
Cluburile THW Kiel, Hamburg, Flensburg și Rhein Neckar Lowen sunt deja „giganți” ai handbalului, în condițiile în care au bugete de la 7-8 milioane de euro și ajung până la 11 milioane de euro. Este adevărat, sunt echipe și mai „micuțe”, care cheltuie anual 1,5-2 milioane de euro, dar forța campionatului este dată de cei mari. „Aceste echipe cumpără cam tot ce este mai bun din lume, dar nu la întâmplare, ci numai jucătorii care se potrivesc și din punct de vedere al caracterului”, spune Ivănescu. Dacă în România, cluburile supraviețuiesc doar cu ajutorul fondurilor obținute de la autoritățile locale, în schimb, în „Bundesliga”, o grupare reușește, în mare parte, să se autofinanțeze. „Unele autorități locale dau bani, altele nu. De fapt, toate primăriile sunt cu datorii imense în Germania, astfel că autoritățile locale o lasă mai moale cu finanțarea echipelor”, evidențiază fostul mare campion al României. Sponsorii, drepturile TV pe care Liga reușește să le vândă pe bani mulți și suporterii care vin în număr mare la meciurile de handbal contribuie la bugetul unui club. Infrastructura este foarte importantă pentru handbalul german, majoritatea formațiilor din prima ligă beneficiind de adevărate „stadioane” acoperite.
HANDBAL, UN CADRU PENTRU AFACERI
Căpitanul naționalei din anii ”60 explică unul dintre motivele pentru care o grupare ajunge să aibă și peste 100 de sponsori într-un sezon: „TUSEM Essen, cât am fost eu, a avut 109 mici sponsori, care plăteau de la 3.000 euro până la 5.000 de euro pe an. Înainte de a începe campionatul, echipa avea deja jumătate de milion. Însă așa este peste tot. Acești sponsori sunt zugravi, tot felul de mici firme care primesc locuri de parcare la meci și intrare la VIP. Locul amenajat pentru toate aceste persoane importante din viața clubului este organizat fără scaune, cu mese înalte, astfel încât lumea să se poată mișca. În zona VIP vin și marii sponsori, managerii din marea industrie, dar și micii sponsori cu 3.000-5.000 de euro. Iar în momentele respective se fac afaceri. Aceste firme mici au avantajul că iau legătură directă cu marii manageri, altfel n-ar avea cum. La VIP se vinde tot ce se poate, important este să ai succes. Nu poți să vinzi o marfă care este de calitate proastă, iar succesul aduce fonduri”.
LA EI VENITURI CONSISTENTE, LA NOI „RESTURI”
Drepturile TV sunt în regim paușal, fiind împărțite de liga profesionistă. „Într-un sezon, fiecare echipă primește câteva sute de mii de euro, ceea ce înseamnă câteva procente bune la bugetul unui club”, precizează Petre Ivănescu. Ca și comparație, un club din Liga Națională primește doar „resturi” la buget, la sfârșitul sezonului. Spre exemplu, Steaua a fost televizată în ediția actuală în 17 din 22 de meciuri, iar la final suma pe care ar urma să o încaseze ar fi în jurul a 500-1.000 de euro.
ROLUL SPECTATORILOR, ESENȚIAL PENTRU UN CLUB
Fanii au un rol foarte important în viața unui club de handbal din Germania, în condițiile în care media în Bundesliga este de 4.567 de spectatori pe meci. Iar toți cei care vin să urmărească o partidă de handbal plătesc. „Cele mai lucrative echipe pe care le-am avut au fost de liga a doua. Le-am promis că într-un an le promovez în prima liga. Într-un an, de la 500 de spectatori ajungi și la 5.000-6.000 de spectatori, iar ca buget crești de la 400.000 de euro buget până la 2.000.000-2.500.000 de euro. Acest lucru l-am reușit de patru ori cu Essen, Dormagen, Nideumozbach și Reihauz”, dezvăluie Petre Ivănescu.
Pentru un club precum THW Kiel nu este foarte dificil să strângă un buget de aproximativ 10 milioane de euro pe sezon. „Zebrele” evoluează într-o arenă cu 10.250 de locuri, iar casa este închisă la fiecare joc. Din cele 9.730 de bilete disponibile teoretic la vânzare la fiecare meci, 9.530 reprezintă abonamente, care se vând cu sume cuprinse între 125 și 600 de euro, cu câteva luni bune înainte de a începe campionatul. De fapt, toți cei 9.500 de abonați au opțiunea de a-și procura biletele din timp, pe care o activează regulat, motiv pentru care este foarte dificil să intri pe această listă. „Tichetele de sezon” sunt valabile numai la meciurile din Bundesliga, dar formația germană mai dispută vreo 7 meciuri pe teren propriu și în cupele europene, astfel că încasările sunt mult mai generoase. Spre exemplu, la meciul THW Kiel – Metalurg Skopje, din sferturile Ligii Campionilor, fanii își pot procura bilete cu prețuri cuprinse între 15 și 49 de euro, motiv pentru care rețeta financiară ajunge la cel puțin 300.000 de euro.
În aceste condiții, handbalul pare mult mai frumos, un puzzle pe care nemții îl reconstituie de la un sezon la altul. Varianta de „Bundesliga” rămâne însă doar un vis pentru handbalul românesc, chiar dacă s-a dat liber la importuri. Un astfel de business pare imposibil de pus pe picioare din motive de organizare, marketing, infrastructură, mentalitate, legislație.