4 motive pentru care CSM București e regina handbalului feminin românesc: Torstenson, Pessoa și Rodrigues – cel mai bun trio din acest sezon, o defensivă senzațională și mutări mai inteligente pe piața transferurilor în vara trecută

CSM București este, în premieră, campioana Ligii Naționale de handbal feminin, după ce echipa antrenată de Mette Klit a câștigat meciul secund al finalei competiției, scor 20-17, chiar pe terenul campioanei en-titre, HCM Baia Mare. În primul joc, disputat la București, CSM reușise o victorie la limită, scor 23-22

  • HCM Baia Mare – CSM București 17-20 (6-11)

    HCM Baia Mare:

    Arenhart 8 intervenții, Ungureanu 4 intervenții – Abbingh 4/7, Buceschi 4/7, Makeeva 2/2, Elisei 2/5, Herrem 1/2, Nechita 1/3, Geiger 1/4, Gjorgjievska 1/4, Marin 1/5

    CSM București: Pessoa 15 intervenții – Torstenson 7/13, Martin 4/4, Rodrigues 3/7, Manea 2/3, Fachinello 2/5, Curea 1/1, Vărzaru 1/3

O campanie de transferuri net mai inspirată, o antrenoare care a știut să construiască o defensivă excelentă cu materialul avut la dispoziție, dar și o futilitate neașteptată în atac din partea lui HCM Baia Mare sunt cauzele care au dus la câștigarea titlului de către CSM București. Echipa din capitală a avut fluctuații majore în acest sezon, meciuri în care nu a impresionat, dar a știut să păstreze ceea ce are mai bun pentru final, când a dat lovitura decisivă, cu două victorii grele, după meciuri care au provocat interes mai mult prin dramatism, decât prin ceea ce s-a jucat în teren. Așadar, această echipă, la care se adaugă transferuri importante, precum Joergensen, Gullden sau Fisker, va reprezenta România în Liga Campionilor, acolo unde HCM Baia Mare a ajuns până în sferturi în actualul sezon.


Cu siguranță, Linnea Torstenson este MVP-ul acestui sezon al Ligii Naționale de handbal feminin

  • Banca băimăreană, mai lungă decât a CSM-ului, dar insuficientă

Am scris după primul meci din finala Ligii Naționale de handbal feminin că HCM Baia Mare este favorită, măcar prin prisma faptului că are două meciuri pe teren propriu, grație câștigării sezonului regulat, dar și pentru că are o bancă mai lungă. Ei bine, argumentele s-au întors ca un bumerang. Exact banca de rezerve a fost cea care a trădat-o pe HCM Baia Mare, nici măcar una dintre jucătoarele care n-au început meciul având o evoluție menită să întoarcă soarta partidei. Fie că a fost vorba despre Marin, Tătar sau Do Nascimento – introdusă în minutul 51 doar ca soluție de avarie din cauza unei accidentări – jucătoarele băimărene au părut că evoluează cu frâna de mână trasă, cu o oarecare teamă chiar în fața unui public care a făcut o gălăgie asurzitoare, dar care, potrivit comentatorului DigiSport, Costi Prună, și-a vărsat ura chiar asupra celor care comentau partida, deși nu au auzit nici măcar o frântură din vorbele acestora la meciul pierdut. Ei bine, de cealaltă parte, CSM-ul a mizat până la uzură extremă pe titularele sale. Cel puțin la 9 metri, Torstenson, Rodrigues și Fachinello au jucat până la epuizare, Glibko, Tivadar sau Vizitiu neajungând nici măcar o secundă pe teren. A fost un gamble care le-a ieșit lui Mette Klit și Adi Vasile, care au mizat pe pregătirea fizică superioară, demonstrată în condiții extreme, într-o căldură sufocantă în sala din Baia Mare.


Uneori cu evoluții mai slabe în actualul sezon, Pessoa și-a revenit exact când a fost mai mare nevoie de ea: în finală

  • Torstenson, Pessoa și Rodrigues – cel mai bun trio din Liga Națională 

Tot după primul meci, una dintre concluzii a fost evoluția excepțională a Linnei Torstenson. Iar marți, suedeza de 31 de ani a arătat din nou că e fuoriclasse. Poate cea mai profesionistă jucătoare din Liga Națională de handbal feminin, interul stânga a fost golghetera finalei, cu 12 goluri marcate după 24 de aruncări, un procentaj de 50%, modest în alte condiții, dar excelent având în vedere penuria de soluții a CSM-ului. Practic, Torstenson a marcat 28% din golurile bucureștencelor în această finală, aportul ei fiind extrem de important. În plus, defensiv, Torstenson e cea care coordonează cu adevărat linia CSM-ului, una care s-a descurcat excelent tot sezonului. La capitolul plusuri, e clar că CSM-ul a avut o campanie de achiziții mai bună decât a băimărencelor, transferurile lui Torstenson, Pessoa și Rodrigues fiind decisive. Pentru că, în plan ofensiv, Rodrigues este motorul echipei atunci când suedeza e „citită” și scoasă om la om, brazilianca reușind și ea opt goluri din 20 de aruncări, mult sub ceea ce strânsese în returul din campionat (29-23 pentru CSM București) când a marcat zece goluri din 11 aruncări. Iar în poartă, Pessoa a terminat cele două jocuri cu 19, respectiv 15 intervenții, pentru procentaje de 46,3% și 46,8%. De cealaltă parte, Davîdenko, Arenhart (cu o evoluție bună în finală), Do Nascimento sau Abbingh au dezamăgit în ultimul act, adică exact atunci când Baia Mare avea nevoie mai mare de ele.


De prea multe ori, interii băimăreni s-au lovit ca de un zid de apărarea CSM-ului

  • Bucureștiul, defensivă imperială

După meciul de la Baia Mare, se poate spune că s-a dovedit încă o dată că defensiva este cea care câștigă campionat. Buducnost a aplicat lecția excelent în Liga Campionilor, chiar cu prețul unor critici dure din partea specialiștilor, unii numind apărarea muntenegrencelor drept „murdară”. În schimb, Bucureștiul a arătat că a dat o importanță deosebită defensivei încă din cantonamentul din vară, când Mette Klit le-a transmis jucătoarelor ideile fixe care trebuie aplicate. Iar acestea și-au însușit planul tactic excelent încă de la Bucharest Trophy, competiție amicală pe care au câștigat-o chiar în fața lui Buducnost, unde au dat primele indicii că defensiva va fi senzațională.

De aici, pe tot parcursul campionatului, Bucureștiul a păstrat nivelul înalt, cu doar 22,3 goluri pe meci încasate, medie depășită doar de Baia Mare, 21,9 goluri pe meci, însă un parcurs mai facil al băimărencelor în startul play-off-ului (Ploiești și Roman față de Brăila și Brașov). Diferența s-a văzut în finală, însă, când Bucureștiul chiar a strâns bine defensiva, iar Baia Mare a avut blank-uri chiar în finalurile de repriză din meciul doi: în prima parte nu a marcat din minutul 17:01, atunci când a egalat la 6-6, până în repriza secundă, când Geiger a făcut 7-11 în minutul 31:41, în timp ce în repriza secundă Abbingh a marcat ultimul gol al HCM-ului în meci, când mai erau 9 minute și 28 de secunde din meci. Sistemul 6-0, cu Torstenson în centru, flancată de Vetkova, Cavaleiro și Rodrigues a fost exersat aproape tot sezonul pentru această finală, dovada clară a preferinței lui Klit fiind că Tivadar, o specialistă a apărării, nu a prins nici măcar o secundă pe teren în cele 120 de minute din finală. În plus, Torstenson și Vetkova sunt cunoscute drept specialiste ale apărării, care aduc plusvaloare oricărei defensive. Totodată, pentru o echipă ca CSM-ul, cu un atac pozițional înfrânat, fără o viteză prea mare a circulației mingii, baloanele recuperate pe apărare, care se transformă în contraatacuri devin o adevărată mană cerească. Aici, Carmen Martin s-a comportat excelent, cu patru goluri din patru aruncări în meciul doi al finalei.


Tone Tiselj n-a părut că poate reuși să găsească soluțiile pentru a o învinge pe CSM București

  • Greșelile lui Tiselj și lipsa soluțiilor pe inter

Însă forța defensivei bucureștene a venit și ca urmare a lipsei de eficiență și idei a atacului băimărean. În prima repriza, eficiența HCM-ului nu a fost decât de 31,5%, în timp ce per total, aceasta a crescut la 33%. Insuficient, în condițiile în care se joacă cu titlul pe masă! Despre lipsa ideilor la linia de 9 metri, acolo unde Elisei a fost forțată în inter stânga perioade bune de timp, cu rezultate mai mult sau mai puțin bune, am mai scris și în analizele ce au urmat partidelor din Liga Campionilor. Însă e de neînțeles de ce Tiselj a insistat cu Timeea Tătar atât de mult în partea secundă, în condițiile în care avea în Makeeva un pericol permanent pe semicerc. Are slovenul aceeași filosofie de joc precum cea a lui Tomas Ryde, care preferă un pivot mobil, rapid, unuia înalt, care poate crea culoare? E drept, Makeeva nu a reușit să își îndeplinească sarcina, dar a fost infinit mai periculoasă pe semicerc decât Tătar. Totodată, surprinde absența totală a Ekaterinei Davîdenko, ineficientă, însă, în tur, cu un gol din cinci aruncări. Asta în condițiile în care cifrele interilor băimăreni au fost foarte slabe: Geiger (1/4), Buceschi (4/7), Marin (1/5), Elisei (2/5), Abbingh (1/4 – restul de trei goluri fiind marcate de la 7 metri), Gjorgjievska (1/4). Este imposibil ca victoria să vină în fața unei echipe solide atunci când doar unul din cinci interi reușește procentaj de peste 50%. 

Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?

Publicat: 26 05. 2015, 22:35
Actualizat: 26 05. 2015, 22:41