Reportaj în aula C1 de la UNEFS! Andreea Răducan a devenit „doctor în sport”: „E o ‘medalie’ importantă pentru mine!”

Curtea Universității Naționale de Educație Fizică și Sport. Vântul urlă ca nebunul la două zile distanță de aniversarea celor 30 de ani. Un frig de îngheață și marmura de la intrare. O toamnă cu studenți zgribuliți sub umbrele multicolore. O clădire pe băncile căreia s-au format campioni din toate disciplinele. Și o apariție care poate lumina orice aulă cu neoane puse pe șotii. Andreea  pășește hotărât pe covoarele ce au strâns pași uriași pontați de campioni din toate sporturile. Și-ascunde emoțiile sub pelerina de ploaie. Și împarte stropi de energie în toate părțile. „Nimeni nu-mi va strica azi ploile. Voi reuși!”, își spune în gând Andreea.

O sprijină mama, fratele, prieteni apropiați și ziariști. O sprijină cu aplauze și cele mai puternice palme din sporturile nautice. Viorica Susanu, Geta Andrunache, Andrei Iosep îi transferă din optimism.  Îi ține pumnii strânși de la câteva bătăi de inimă și Laura Badea. Dar și Monica Roșu sau Silvia Stroescu. Toți s-au strecurat în băncile aulei C1 pentru susținerea publică a tezei de doctorat a Andreei Răducan.

Toți încearcă să ghicească ce va spune de la pupitrul de un metru înălțime. Toți sunt ochi și urechi la introul doamnei Mariana Cordun, conducătorul științific al lucrării. „Dacă se oprea după licență, însemna că ar fi luat bronzul. Dacă se oprea după masterat, ar fi cucerit argintul. Dar Andreea și-a dorit ca întotdeauna aurul. Și a țintit doctoratul”, aruncă o privire nostalgică în trecut doamna profesor universitar doctor. Și exercițiul Andreei începe. Are puțin mai mult de 1 minut și 30 de secunde.

O oră și 30 de minute în care cele mai importante pasaje sau analize ale lucrării Contribuții la studiul reactivității emoționale a sportivilor de performanță la relatările mass-media captivează auditoriul și îl transformă în parte a poveștii Andreei. O poveste structurată în trei părți care tratează, printre altele, dificultățile de adaptare emoțională întâlnite în activitatea sportivilor de performanță, cercetarea pilot ce are ca scop cunoașterea unor caracteristici ale sistemului atitudinal al sportivilor în relația cu ziariștii sau impactul mass-media în planul intern al sportivilor. Teme de real interes într-o eră în care drumul de la juniorat la seniori e plin de obstrucții și plin de ispite. „Cercetarea a fost realizată pe 15 subiecți de la Academia de Fotbal Gheorghe Hagi, dar și pe un eșantion format din 17 sportivi de performanță de la gimnastică, tenis, polo, scrimă și canotaj”, ne introduce în atmosferă medaliata olimpică, acompaniată de vocea unei personalități din sală: „Ai găsit cobai interesanți!”.

Atenția e polarizată și de pânza pe care rulează nu numai concluziile campioanei, dar și chipurile unor sportivi care au câștigat prestanță în ultimii ani. Rareș Dumitrescu tocmai a sfârșit un duel, iar mogâldețele cuplului Bellu-Bitang clipesc vesel. Ne înviorează retina informații diverse, iar toată susținerea licenței devine o lecție de sport, de jurnalism și de psihologie. Aflăm că sportivii de performanță își pierd sprijinul presei atunci când impresionează doar prin agresivitate și descoperim că oricât de bine ar fi pregătit pentru un concurs cel mai calm performer, toată evoluția îi poate fi răsturnată de factori imprevizibili sau de relatările mass-media. „Miza materialo-socială solicită sistemul psiho-comportamental aducându-l în situașii limită. Tot corpul e în alertă!”, mai continuă doamna profesor.

Lucrarea conține cam 300 de pagini. Bibliografia numără 136 de autori. Iar personalitățile din Comisia de evaluare susțin că e „originală, că prezintă detaliat reacțiile sportivilor la impactul cu mass-media, iar contribuția autoarei, care nu s-a lăsat până la finalizarea țintelor, e imensă”. Din stolul de mulțumiri de final, impresionează până la lacrimi un pasaj: cel dedicat mamei. Se formează contactul vizual pupitru-rândul al treilea, iar doamna Răducan maschează o lacrimă cu o mână trecută prin păr.

Vă întrebați care a fost calificativul? Desigur, „foarte bine cu Magna Cum Laudae”, după cum au spus profesorii. Vă întrebați cât a muncit protagonista pentru teza de doctorat? Desigur, „am pierdut câteva kilograme… și nopți”. Vă întrebați cu ce a rămas auditoriul? Desigur, cu o stare de bine și cu ideea că atunci când părăsești scena pe care ai jucat bine atât de mult timp, uneori poți impresiona la același nivel și pe o alta.

CE A SPUS ANDREEA LA FINAL

„E o «medalie» importantă. Trebuie să recunosc că nu am muncit atâția ani, cât am muncit pentru cele din sport, însă a fost o muncă enormă, cu la fel de multă dedicare și am încercat să fac o teză de doctorat complexă, compactă, astfel încât toate cunoștiințele pe care le-am parcurs de-a lungul anilor să se regăsească aici”
 

„E un moment important pentru mine. După atâta muncă nu pot decât să mă bucur pentru acest final reușit”,