În vizită la campioane

La numai o săptămână de la încheierea Campionatelor Europene de
gimnastică de la Birmingham, am intrat în cantonamentul lotului
olimpic feminin al României. Cea mai importantă problemă care
trebuie rezolvată cât mai curând e starea de sănătate a
sportivelor. Nicolae Forminte, antrenorul coordonator, afișa o
atitudine pesimistă, însă tehnicianul spune că „în România
realismul e același lucru cu pesimismul”.
Lotul a intrat
deja în linie dreaptă cu pregătirile pentru Campionatele Mondiale
de la Rotterdam, din luna octombrie. Singura sportivă aptă sută la
sută este Diana Chelariu. Cel puțin așa a reieșit din ultimele
analize efectuate la Centrul Național de Medicină Sportivă.

Pe gimnaste le-am prins la final de antrenament, când se efectua
mișcări de streching. Deși are un picior în ghips, Ana Porgas
execută mișcările comandate de antrenoarea Lili Cosma la fel ca și
colegele ei. Scăpate de presiunea concursului, fetele își permit și
câteva momente de relaxare, dar nu prea multe. „La noi
pregătirea nu se oprește niciodată. Gimnastele care au participat
la Campionatele Europene vor avea o săptămână, două ceva mai
lejere. Restul trebuie să tragă tare. România nu își poate permite
să meargă la orice competiție fără să se bată pentru medalii. Din
păcate, starea de sănătate a gimnastelor este deja cunoscută și nu
mai trebuie să o amintesc. Avem niște gimnaste foarte plăpânde.
Sper să se termine odată și cu ghinioanele, pentru că au fost
destule. Românii trebuie să înțeleagă că nu ai cum să obții
aceleași performanțe sau chiar mai bune, dacă aria de selecție este
atât de redusă. Trebuie să avem grijă de sportive, altfel putem
pune în pericol obiectivul final, Jocurile Olimpice de la Londra,
din 2012. Medicina sportivă are și ea limitele ei. Nu pot să am
pretenții de la cineva care face muncă de voluntariat, pe care nu
îl plătesc”
, a declarat Nicolae Forminte. Unica sportivă
fără nici un fel de probleme este Diana Chelariu, dar cu o floare
nu se face primăvară. Sandra Izbașa este și ea în sala de
antrenament. Nicolae Forminte spune că are mare încredere în ea și
cum o știe o fată ambițioasă, e sigur că va reveni în concursuri.
Ana Porgras are piciorul în ghips și îl va purta trei săptămâni.
„Fisura de os se repară mai repede decât ligamentele sau
musculatura”
, a mai spus antrenorul coordonator.

„Deși Rusia a câștigat, să știți că rușilor le-a fost
foarte frică de noi. România a pierdut singură, pe mâna ei. După ce
am căzut de două ori de pe bârnă, la primul aparat, ne-au așteptat
la cotitură. Arbitrii ne-au prins, tuns și frezat. La fel ca la
Volos, când a câștigat Italia. Am întâlnit o echipă a Mare Britanii
în mare formă, care a primit note constant mai mari. Nu poți să-i
bați pe englezi la ei acasă. Nu ai cum să te lupți, să contești.
Poți contesta doar nota sportivului tău, nu și a altor gimnaste.
Mai e și nota de plecare, care rămâne întotdeauna la aprecierea
arbitrilor. Eu am spus, dar nimeni nu m-a crezut, că dacă era
vechiul cod de punctaj, România era azi campioana olimpică de la
Beijing. Am fost singura națiune care nu a ratat în finala pe
echipe. După concurs, s-au apucat specialiștii să calculeze și au
văzut că așa este. Când România o avea pe doamna Simionescu (n.r –
Maria Simionescu, mare arbitră internațională, vicepreședinte de
onoare al Federației Române de Gimnastică) în FIG (Federația
Internațională de Gimnastică), nimeni nu comenta în fața
noastră”
, a apreciat Nicolae Forminte desfășurarea
evenimentelor din Albion. Cât despre finalele pe aparate:
„Beth Tweddle este o gimnastă extraordindară, care la 25 de
ani încă mai găsește o motivație în gimnastică. E foarte bine și
foarte frumos din partea ei, decât să meargă în cluburi și
discoteci. Numai că, în zece ani de când concurează la senioare,
nimeni nu a chemat-o la un control antidoping. Într-o zi o va chema
și pe ea cineva. Într-o zi vom afla poate și despre ea, la fel cum
am aflat și despre alți sportivi cărora le-au fost retrase
medalii”,
a spus Forminte.

Proaspăt medaliată cu aur și bronz la Europene, Amelia Racea se
teme. „Mi-au descoperit ceva la Centrul Național de
Medicină Sportivă. Cred că la inimă, nici eu nu știu
exact”,
spune gimnasta în fața jurnaliștilor. Cea mai
deschisă e de departe Diana Chelariu. Debordează de optimism și
sinceritate și poate povesti minute în șir fără să o întrerupi sau
să termine fraza în care s-a angajat. „Vreau să fiu
sănătoasă, să muncesc mai mult. Știu că am probleme de ținută la
sol, lucrez la problema asta, mă ajută și Valer (n.r. – Valer Puia,
coregraful lotului). Sper să fac patru aparate, acesta e visul
oricărei gimnaste. A fost prima medalie pentru mine și asta mă
ambiționează”
, spune Diana Chelariu. Raluca Haidu e o altă
gimnastă de mare perspectivă, una care poate face patru aparate. Ea
este cea care a ratat de două ori în finala pe echipe, la bârnă.
Și-a revenit la același aparat în finala pe aparate, unde a obținut
bronzul. Și pentru ea a fost primul concurs major la senioare.
„Trebuie să acceptăm faptul că această generație nu a luat
medalii cu echipa la nivel de junioare. Este o premieră”,

a încheiat Nicolae Forminte.

Publicat: 11 05. 2010, 15:46
Actualizat: 11 05. 2010, 15:49