FOTO și super interviu** cu o vicecampioană olimpică: Brânză dulce!
În amurgul serii, Parcul Sebastian din cartierul Rahova e locul
unde vicecampioana olimpică Ana Maria Brânză iese de regulă să-și
plimbe cockerÂul spaniel în vârstă de 5 ani. Dar de această dată
l-a lăsat pe Pol acasă, pentru că patrupedul nu s-ar fi simțit în
largul său în Fordul Focus turcoaz din care spadasina sublocotenent
descinde.
Animat doar de bunicuțele care conduc agale cărucioarele cu nepoți
dormind, parcul e oază de liniște pentru stelista care peste două
zile va împlini 25 de ani. „Așa mă văd și eu poate peste ani, dar
la noi, practici scrima până când nu mai poți”. După un an în care
tendinita de la mâna stângă i-a dat numai bătăi de cap, Ana și-a
început recent antrenamentele pentru un 2010 care se anunță de
vis.
Cum e Ana Brânză la un an după argintul olimpic?
Aceeași tipă, la fel. Fac curat, gătesc, duc gunoiul, îi fac de
mâncare fratelui meu, pentru că trăim în aceeași casă. Ce ar trebui
să facă o fată de vârsta mea, să se pregătească de căsnicie.
Deci ai gânduri mari…
Nu, doar, ca orice fată, trebuie să fiu antrenată pentru
viață.
Stai cu fratele tău… Ai folosit vreodată sintagma „Frate,
frate, dar brânza-i pe bani”?
Când eram mici, da, acum, nu, dar îi sunt recunoscătoare, pentru că
el m-a dus la scrimă și încerc să mă recompensez într-un fel sau
altul.
„Îmi ador numele”
Cum ar fi sunat mai bine: Ana Cheese sau Ana
Fromage?
(serioasă) Sincer, acum nu mă mai interesează, îmi ador numele!
Când eram mică, toți colegii râdeau pe seama numelui meu și veneam
supărată la mama acasă. Până într-o zi, când mi-a zis: „Dacă te-ar
fi chemat Ana Petre (n.r. – numele mamei ei)?! Ți-ar fi plăcut?”.
Și de-atunci n-am mai avut astfel de probleme.
Dar când erai mică „ai mușcat din cașcaval”?
(râde) Daaa, eram o mare trișoare și eram și o chiulangioaică. Se
prindeau antrenorii, dar treceau cu vederea, poate. Dar, odată cu
trecerea anilor, mi-am dat seama că, dacă fur la antrenamente, tot
eu pierd. Dacă te referi la modul propriu, nu sunt o mare
mâncătoare de brânză, nu pot să zic că prefer una sau alta, dar țin
minte că mâncam mai mult telemea pe la vârste fragede…
Adică în perioada în care te-au inspirat Athos, Portos și
Aramis?
Nu m-a fascinat niciunul și, dacă vă vine să credeți, nici nu am
citit „Cei trei muschetari” și nici nu mă pasionează filmele de
capă și spadă…
25 de ani, vârsta optimă la
scrimă
Ai avut un an dificil cu accidentarea de la mână…
După Olimpiadă, am început anul foarte bine, dar apoi a intervenit
accidentarea la mână și am reușit s-o dau în bară la Europene și la
Mondiale, n-am putut să mă antrenez bine.
După argintul de la JO, spuneai că în 2012 vei lua aurul…
Prinde visul contur?
Da, dar până atunci sper să-mi iasă mai bine 2010. Specialiștii din
scrimă susțin că 25 de ani e vârsta optimă și înseamnă că anul
viitor va fi al meu. Se spune că fizicul te ajută enorm la această
vârstă și capeți o maturitate pentru concurs.
Scrimă din pasiune sau pentru bani?
Din pasiune până la capăt, dar trebuie să și trăiesc. La vârsta
mea, fără familie eu zic că mă descurc destul de bine, n-am murit
de foame până acum și nici nu cred că o voi face de-acum încolo. Am
câștigat și argintul la Beijing și nu cred că voi avea probleme din
acest punct de vedere, iar la etapele de Cupă Mondială s-au
introdus de curând și premii… dar să nu credeți că sunt cine știe
ce. Hai că nici nu ne-am dat seama, dar mai avem puțin și ajungem
în Ferentari.