Fila de istorie cu numărul 13 din cartea de istorie „147”, de Ronnie O’Sullivan. Cum a trăit „Racheta” ultimele trei lovituri ale break-ului maxim făcut într-un picior, care a pus punct meciului de 6-0 împotriva lui Selt

Are în palmares cel mai rapid break maxim din istoria snooker-ului, realizat în cinci minute și 20 de secunde, la ediția din 1997 a Campionatului Mondial. A fost, mai bine de o decadă, cel mai tânăr jucător care a pus pe tabelă un break maxim, la 15 ani și 98 de zile, fiind ulterior detronat de Judd Trump. Jucător ambidextru, a mutat tacul din mâna dreaptă în cea stângă la bila neagră pentru închiderea de masă, în finala Open-ului Țării Galilor, în 2014, „ca să am în CV și un 147 reușit cu mâna stângă – pe celelalte 11 le-am făcut cu dreapta„, cum singur explica cvintuplul campion mondial. În optimile de finală ale Campionatului Regatului Unit, Ronnie O’Sullivan l-a învins fără drept de apel, 6-0, pe Matthew Selt și a scris o nouă filă în propria carte de istorie a break-urilor maxime: și-a mărit avantajul în clasamentul celor mai multe break-uri de 147 de puncte, atingând borna 13, față de cele 11 ale fostului recordmen, Stephen Hendry, reușind cea mai râvnită închidere de masă din snooker, în turneul pe care a fost aproape să nu îl mai dispute, din cauza unei fracturi la glezna stângă.

Stephen Hendry, fostul rival al lui Ronnie O’Sullivan, aprecia, în drum spre cabina de comentator al meciului din optimi al englezilor, că „va fi distractiv să se afle la microfon” pentru această partidă. Meciul a fost lipsit de orice dramatism din punct de vedere al rezultatului, „Racheta” desprinzându-se pe tabelă fără a atinge măcar pragul unui break de 100 de puncte în primele cinci jocuri. A fost însă oportunitatea perfectă pentru englez de a forța obținerea celui de-al doilea 147 al acestui sezon, cu o tentativă de break maxim, ratată, în penultimul joc, la cea de-a 12-a bilă neagră și o închidere de masă în finalul meciului care i-a făcut pe cei doi jucători aflați la masa alăturată, Stephen Maguire și David Morris, să pună tacul deoparte în mijlocul jocului pentru a urmări ultimele lovituri ale lui O’Sullivan.

„Mulțumit de maximul de 147 din seara asta„, a scris O’Sullivan la finalul meciului pe contul s[u de Twitter. Break-ul din jocul șase a fost însă mult mai complicat decât lasă să se înțeleagă Stephen Hendry, cu mesajul său „minunat break-ul maxim din partea lui Ronnie pentru final, era o certitudine de la 16 puncte”.

Ronnie a avut de gestionat, spre finalul vizitei la masă, o ieșire dificilă la bila roșie apropiată de manta laterală de parte stângă, a avut un kick, iar bila albastră s-a gândit câteva fracțiuni bune de secunde pe marginea buzunarului de centru, din partea dreaptă, înainte de a ajunge în buzunar. „Am fost înfierbântat, adrenalina curgea la maximum. Tremuram ca frunza. Bila albastră a căzut la limită, iar la bila roz, tremuram, dar am lovit bine. Am sărbătorit înainte de bila neagră, pentru că mi-am spus că asta chiar nu pot să ratez. Însă mi-am adus aminte cum a ratat Ken Doherty (n.r. – Ken Doherty a ratat, în finala din 2000 a Mastersului de la Wembley, bila neagră, de pe punct, care i-ar fi adus primul break maxim din carieră – performanță reușită abia doi ani mai târziu, în 2012, la memorialul Paul Hunter Classic). N-am vrut să mă fac singur să par stupid„, a comentat Ronnie ultimele lovituri ale celui de-al 13-lea break de 147 de puncte al carierei, potrivit BBC.

„Nu am încercat să fac entertainment pentru nimeni, pur și simplu așa joc. Nu ies în arenă încercând să fac ceva diferit față de antrenament, așa joc de când eram copil. Sunt norocos că pot juca la acest nivel„, a comentat O’Sullivan în final, în stilul caracteristic, reușita break-ului maxim

4.000 de lire sterline este premiul pentru cel mai mare break realizat la ediția din 2014 a Campionatului Regatului Unit, iar O’Sullivan ar putea primi alți 40.000 de lire sterline pentru realizarea break-ului maxim, fondul de premiere cumulat pentru reușitele de 147 de puncte, dacă nici un alt jucător nu îi egalează performanța până la finalul turneului.

„Am avut 40.000 de motive să vreau break-ul”, a glumit O’Sullivan la conferința de presă, potrivit theguardian.com, înainte de a completa că „în acest moment, premiul pentru break-ul de 147 de puncte nu mai este atât de consistent și motivant, dar știam că în fondul de premiere s-au tot adunat bani și ajunsese la o sumă tentantă pentru mine„,a atras atenția din nou O’Sullivan, care, în 2010, la World Open, la Glasgow, a refuzat inițial să execute ultima lovitură pentru un break de 147, în semn de protest pentru renunțarea la premiul special pentru break-ul maxim și răsplătirea lui doar cu 4.000 de lire sterline, ca „cel mai mare break al turneului”. În 2010, Ronnie era întors din drum și convins de arbitrul Jan Verhaas.să trimită, pentru fani, ultima bilă în buzunar.

Din punct de vedere fizic, urmează greul pentru O’Sullivan. La mai puțin de 24 de ore de la finalul meciului, Ronnie va trebui să revină în arenă pentru partida din sferturile de finală, acolo unde îl va avea de înfruntat pe scoțianul Anthony McGill, iar pentru adjudecarea trofeului, va fi nevoit să joace patru meciuri în patru zile. Până în această fază a competiției, englezul care și-a rupt glezna în timpul unei sesiuni de alergat în pădure, cvintuplul campion mondial fiind incert pentru acest turneu, a avut cel puțin o zi de pauză între partide.

Sferturile de finală ale Campionatului Regatului Unit