Cum a ajuns Maricica Puică să antreneze la Rapid! „M-au primit ca și cum eram la ei de-o viață” | EXCLUSIV

Violeta Beclea, Vali Ionescu-Caciureac, Gabriela Szabo, Nicu Vlad sunt doar câteva dintre numele care au reprezentat culorile Rapidului în marile  competiții ale lumii, dar și o mare glorie a atletismului românesc, Maricica Puică, a îmbrăcat echipamentul vișiniu, ca antrenoare.

Cum a ajuns Maricica Puică să antreneze la Rapid! „M-au primit ca și cum eram la ei de-o viață”

Cea supranumită „Minunea blondă” a atletismului a antrenat la Rapid din 1989 până în 2003.

„Am ajuns la Rapid în 1989. În acea perioadă începusem să o antrenez pe Violeta Beclea, care și ea semnase cu Rapidul. De cum am venit la clubul din Giulești, toți oamenii m-au primit cu multă căldură, cu sufletul deschis. Auzisem despre frumoasă familie a Rapidului și chiar m-am convins că așa e. Chiar dacă atunci stadionul Rapid avea și pistă de atletism, noi eram mai mult plecate la concursuri sau în cantonamente, așa că ne-am pregătit foarte puțin pe acea pistă. În acești ani cât am activat acolo ca antrenoare, Rapidul mi-a intrat la inimă ca și club. Voi fi cu siguranță emoționată atunci când voi veni la marele eveniment organizat cu prilejul celor 100 de ani. Sunt multe amintiri frumoase, pe care nu le voi uita niciodată”, a precizat Maricica Puică pentru Prosport.

Nu a fost încă pe noul stadion din Giulești

Emoția pentru Maricica Puică va fi dată și pentru faptul că nu a venit încă pe noul stadion din Giulești. „Am văzut stadionul doar la televizor. La meciurile de fotbal. Mi-a plăcut ce am văzut și…galeria. Absolut superbă. E fantastică. Va fi cu adevărat o mare sărbătoare!”, a mai precizat campioana olimpică din 1984, de la Los Angeles.

Ce sacrificii a făcut Maricica Puică: „Vă dați seama cum era să te antrenezi cu așa ceva. După antrenamente, când mă descălțam aveam picioarele pline de sânge. Acele cuie nu rezistau. Perforau talpa pantofului și intrau în picior. Aveai senzația că înnebunești de durere, dar nu aveai ce face. Continuai să te antrenezi…„Aveam o singură pereche pe an. Mă uita la ea ca la soare. Aveam grijă de acea încălțăminte ca de niște bibelouri. Îmi aduc aminte că săracul, soțul meu, se ducea în Poiana Brașov și ascuțea cuiele. Când eram în cantonament acolo, avea el pe cineva care știa să i le ascute foarte bune. Au fost vremuri grele și cu toate astea noi am făcut performanță”.

 

Publicat: 22 06. 2023, 08:33
Actualizat: 22 06. 2023, 08:36