CRISTINA NEAGU 29 | „După un an de handbal mi-am propus să devin cea mai bună jucătoare a lumii”. 10 despre Cristina
Cristina Neagu și-a propus după un an de handbal să devină cea mai bună jucătoare a lumii. Declarația a fost acordată la ProSport LIVE, în urmă cu două săptămâni. În traducere liberă înseamnă visul îndrăzneț al unui copil, o dorință copleșitoare de a fi cel mai bun, asumarea unor riscuri, disponibilitate la sacrificiu. Muncă până la extenuare. O mentalitate sănătoasă. O atitudine pe care orice mogâldeață ar trebui să o afișeze după ce-și trăiește o picătură din viață pe teren sau în bazin. La masă sau pe tatami.
Cristina Neagu înseamnă „România e numărul 1 în lume”. Da, România e vârful. E vârf într-un domeniu. 2010, 2015, 2016. Neagu e unica handbalistă din istorie premiată de trei ori cu un titlu râvnit de jucătoare din țări care nu-și tratează antrenorii de la copii și juniori cu un dispreț ca o flegmă. Cu o lipsă de reacție care-i face pe dascălii în trening să-și caute o pâine mai albă prin țări străine. Ai noști profesori i-au învățat – pe alte meleaguri – pe străinii de handbal, de sporturile din barcă sau pe novicii din gimnastică tot ce înseamnă să te lupți pentru medalii. Și am ajuns să ne uităm cum alte națiuni ne iau prim-planul pe podiumuri.
Cristina Neagu ne transmite emoție. Se motivează după fiecare aruncare. E inventivă. Are o agresivitate cuplată cu control. Ne salvează chiar și când portarii adverși se arcuiesc pentru parade fantastice. Găsește mereu soluții. La fel ca Mariana Târcă. La fel ca Steluța Lazăr Luca. „Nu știu” sau „nu se poate” nu fac parte din vocabularul ei pe semicerc.
Cristina Neagu a avut o gaură în umăr. S-a operat în SUA la un specialist de top. A închinat rugăciuni cu voce înceată pentru a i se reface cartilajul. Și zice că a avut răbdarea bătrânului Santiago al lui Hemingway A călătorit aproape doi ani, din trei în trei luni, în State, și și-a încordat auzul la fiecare vorbă a medicului care a operat-o. A așteptat doar un ‘ești vindecată’. Și vorbele au venit.
Cristina Neagu spune că handbalul a devenit un sport mult mai dur. Că seamănă cu rugby-ul. „E neplăcut să fii lovită în față, în sâni. Sunt dure loviturile în față, eu sunt lovită destul de mult, dar cred că nimeni nu vrea să mă lovească intenționat. Nu vreau să cred că o jucătoare de handbal ar vrea să lovească pe cineva intenționat”.
Cristina Neagu e o jucătaore completă. Impresionează prin schimbările de direcție. Ordonează atacul. Interul descoperit de Maria Covaci simte pivotul. Iuțește circulația mingii. E disciplinată în defensivă. Pasează pe poziție viitoare. Excelează prin detenta care aduce aminte de Balaș sau Astafei. Ne înviorează retina cu aruncările de pe primul pas printre intermediar și lateral. Și ne încântă cu bătaia pe două picioare.
Cristina Neagu a însemnat capitole semnificative din istoria Oltchimului. O echipă care ne făcea să ne agățăm cu sufletul de televizoare. Un brand în handbalul european. Un brand care a murit.
Cristinei Neagu i-au bătut la ușa din Muntenegru oferte care mai de care mai tentante. Gyor a întâmpinat-o cu știință, eleganță și propuneri interesante. Dar jucătoarea promovată de legendara Mariana Târcă la Rulmentul a ales să joace acasă. La București. La CSM București.
Cristina Neagu a participat la două ediții ale JO și, probabil, va fi și la Tokyo. În cazul în care intrați în pană de idei, domnilor de la COSR, să știți că umărul Cristinei rezistă. Rezistă chiar și la un tur de pistă cu drapelul României purtat cu mândrie în fața plutonului.
Cristina Neagu împlinește azi 29 de ani. Iubește sportul. Iubește oamenii. Și, prin tot ce spune și face, iubește handbalul ca în ziua în care și-a propus să devină cea mai bună jucătoare a lumii.