Lucian Bute, amintire amară de la meciul care i-a marcat cariera. „După lupta cu Carl Froch nu am mai fost niciodată același pugilist”

Lucian Bute s-a retras acum mai bine de trei ani. Rămâne însă unul dintre pugiliștii pe care fanii români și canadieni îl vor avea mereu  în suflet. Meciurile boxerului român sunt și acum difuzate la televizor, iar pentru unii sunt adevărate lecții de sport și de viață. Bute a acordat un interviu în care a vorbit sincer despre momentul în care steaua lui a început să coboare.

Lucian Bute a câștigat „centura cu diamante” a versiunii IBF, la categoria „Supermijlocie”, în anul 2007. Și-a apărat apoi titlul de 9 ori. A încercat și a 10-a oară, dar drumul său s-a frânt brusc. Carl Froch l-a făcut KO și a oprit astfel o serie invincibilă de 30 de partide la profesionism.

Partida cu „killer-ul britanic” s-a desfășurat în anul 2012 la Londra în condiții speciale. Bute s-a accidentat cu câteva săptămâni înainte de această bătălie și nu s-a pregătit normal. A refuzat să anuleze meciul.

„După aceea nu am mai fost niciodată același pugilist. A fost o luptă dificilă în care am primit multe lovituri dure. După aceea încrederea mea nu a mai fost niciodată la un nivel ridicat”, a dezvăluit Bute în interviul acordat „Journal de Montreal”.

Lucian Bute: 32 de victorii în boxul profesionist, 25 prin KO

Pugilistul român a încercat totuși să revină și după prima înfrângere la profesioniști. A câștigat meciul de „încălzire” cu Denis Grachev, iar apoi fanii i-au cerut să lupte cu Jean Pascal. A pierdut și în fața sportivului născut în Haiti și „adoptat” de Canada.

„A trebuit să urc până la categoria Semigrea. El nu a vrut să coboare deloc. Am făcut acest lucru pentru că am fost convins că îl pot bate, dar nu a fost așa. Mi-am dat seama că nu mai sunt același boxer”, a mărturisit sincer sportivul român.

Lucian Bute are acum 40 de ani. A spus că este mândru de ce a realizat și și-a amintit cum a început aventura în anul 2003.

„Am venit aici singur. Nu știam franceză sau engleză și am luat-o de jos. Visul meu a fost să devin campion mondial și am reușit. Sunt tare mândru de ce am realizat.

M-am retras la 38 de ani, deși aș mai fi putut lupta. Mi-a fost teamă să nu mă rănesc. Nu mai aveam nimic de demonstrat și am decis să mă retrag. Nu regret nimic!”, a mai spus pugilistul născut în comuna gălățeană Pechea.